De același autor
„Mai țineți minte cum e la Tolstoi. Pierre Bezuhov e așa de cutremurat după război, că i se pare că el și lumea întreagă s-au schimbat pentru totdeauna. Dar trece un timp și el se surprinde că îl ocărăște din nou pe vizitiu, că țipă ca mai înainte. Și atunci de ce-și aduc aminte oamenii? Ca să refacă adevărul? Dreptatea? Să se elibereze și să uite?“ (Piotr S., psiholog, din cartea Svetlanei Aleksievici, Dezastrul de la Cernobîl)
Dimensiunea putreziciunii din administrație este dată de morții și răniții de la Colectiv. Un nume simbolic. Pentru că este o crimă colectivă. Generată de corupția, delăsarea și incompetența unui întreg Sistem. Armata de funcționari ai statului, iresponsabili, pilangii, șpăgari, nesimțiți și sfidători ai legii, organizată pe linie ierarhică, este direct vinovată. Tragedia de la clubul Colectiv nu este o poveste despre mâna destinului, fatalitate sau prostii cu forțele malefice din noaptea de Hallowen, este povestea terifiantă a lipsei de conștiință, hoției și nepăsării criminale care macină administrația, partea cea mai cangrenată a Sistemului. E o poveste despre „corupția care ucide“ - mulți au înțeles în aceste zile că nu e o simplă figură de stil, ci purul adevăr - și despre politica ticăloasă.
Clubul Colectiv, așa cum era el în noaptea de vineri, nu trebuia pur și simplu să existe. El este creația corupției. La Colectiv nu s-a tras nici cu tunul, nu a fost nici vreun show pirotehnic sau foc de tabără, ci, așa cum se vede din imagini și cum spun martorii, niște simple artificii de tort. Tragedia putea fi evitată. Stâlpul a luat însă foc de la prima scânteie pentru că nu era ignifugat, la fel și tavanul, extinctoare nu erau (au fost găsite ulterior două într-un cotlon), era o singură ușă îngustă în loc de șase, care dădea într-un soi de container, adevărată cameră a morții, și așa mai departe. Lanțul vinovățiilor începe de jos - un patron nemernic căruia nu-i păsa decât de bani, avizul ISU care lipsește, fiind înlocuit cu o declarație pe propria răspundere, un alt netrebnic, Piedone, primarul care a eliberat autorizația de funcționare și care spune senin că „n-am nicio vină“, inspectorii care au închis ochii la neregulile evidente, toți trebuie să înfunde ani grei pușcăria - șir care se termină sus, la guvern, parlament și partide. Pentru că de acolo vine exemplul grandios al iresponsabilității, furtișagului, clientelismului și incompetenței. Acolo sălășluiește armata politrucilor care asigură spatele armatei administrative, o pune în funcții și o hrănește.
Mereu șocant în aceste tragedii este că autoritățile descoperă deficiențele, ilegalitățile și iresponsabilitățile doar după ce numără morții. Niciodată înainte. Asta pentru că toți sunt mână în mână. După ce trece agitația și emoția momentului, după ce slăbește presiunea publică și mediatică, autoritățile răsuflă ușurate că pot reveni la vechile cutume. Sunt pedepsiți de regulă acarii Păun, până acum nu am văzut vreun cap important rostogolindu-se pe scări sau luând drumul pușcăriei, se schimbă niște legi pe ici, pe colo, se arată patriotic mușchii, se pasează responsabilitățile și se trece la etapa mușamalizării. Se iau măsuri mai mult de ochii lumii și doar în zonele direct vizate de ultima nenorocire - acum sunt pe listă cluburile, foarte bine, dar teatrele, sălile de cinema și de concert, în general, spațiile cu aglomerări umane? Sau ălora le va veni rândul la următoarea tragedie?
Mircea Cărtărescu atrage atenția că „Bucureștiul e o cursă de șoareci. Vor fi zeci de mii de victime la următorul cutremur major“. Așa-i, va fi o catastrofă națională, nu ca acum. E chestie doar de timp. Știu asta toți, populație și autorități. Și? O așteaptă împreună, tovarăși în nepăsare (atâta vreme cât politicienilor nu li se pune mâna în gât să fie obligați să facă ceva, toți sunt părtași). Iar când va veni și morții înșirați pe caldarâm, care l-au șocat acum pe Arafat, vor fi nu 30, ci cu sutele, miile, ce vor mai putea spune, pe ce acte, legi sau acari vor mai da vina? Dar va mai conta? S-a văzut nu doar acum că Bucureștiul (la alte orașe nici nu vreau să mă gândesc) nu e pregătit să facă față niciunei catastrofe medii. Scrisoarea deschisa a unui martor ocular adresata lui Raed Arafat este cutremuratoare. Sistemul sanitar s-a descurcat doar datorită abnegației oamenilor, medici, asistenți, rezidenți și studenți, care au venit în crucea nopții cu mic, cu mare să ajute, dar, și așa, primele ore, cele esențiale, au fost marcate de haos. Doctorul Cosmin Humulescu de la Spitalul Colțea, unde au ajuns şapte răniți de la Colectiv, pune degetul pe rană: pentru cele 180 de victime a fost nevoie cam de 800-1.000 de cadre medicale (nu doar doctori), iar în București cam atâția sunt disponibili în total. „În cazul unei calamități cu 2.000 de victime, ne ia dracu pe toți“. Ne ia dracu și la câteva sute! Așa că, vorba lui Humulescu, scrisă pe Facebook: „Ieși la protest Imbecilule, implică-te, fă ceva de substanță, lasă dracu episodul din Las Fierbinți. Dacă nu pentru tine, fă-o pentru frații tăi, pentru copiii tăi care ies la distracție în niște locuri care în mod legal nu ar obține autorizație de funcționare nici ca siloz“.
Oamenii au ieșit, cam 12.000, cu flori și candele, în tăcere. O tăcere îndurerată și furioasă. E prima oară când generația tânără înțelege evidența: corupția ucide la propriu, nu e o metaforă, iar clasa politică în întregimea ei este direct responsabilă și părtașă. Argumentele generalizatoare și relativizante: toți fac la fel, toți fură, toți dau șpagă, toți cară bani cu sacoșa la partide, toți plagiază, nu-i nimic de făcut, sunt scornite chiar de ei și de mercenarii lor din presă, Divizia Portofel. Cazul Colectiv e, din nefericire, unul limpede ca lacrima, pe înțelesul oricui. Această tragedie ar trebui să trezească, să nu fie iarăși una dintre acele revolte care se stinge repede sub greutatea nepăsării și a lehamitei, spre mulțumirea autorităților, care pe asta și mizează. În zilele următoare, în stradă ar trebui să fie cu sutele de mii. Altfel, nu vom avea decât de așteptat să numărăm următorii morți. Va fi mult mai rău. E chestie doar de timp până când corupția va produce un carnagiu în masă.
P.S. Au trecut trei zile si nu vad nicio demisie, nicio asumare de culpa morala macar.
