De același autor
La drept vorbind, ne așteptam la majoritatea rezultatelor de duminică. Dar nuanțele sunt importante și ele. La locale, Nicușor Dan o zdrobește pe Gabriela Firea. Trebuie spus însă că adversarii săi PSD și PNL au făcut aproape totul pentru a-i oferi încă o odată, pe tavă, Bucureștiul. Totuși, dimensiunea victoriei impresionează. Se pare că destulele neîmpliniri ale lui Nicușor Dan n-au contat prea mult dinaintea dezastrului care ar fi însemnat Firea sau Piedone. Altminteri însă, coaliția PSD-PNL per ansamblu și împreună s-a ținut bine, cu circa 54% din voturi la europarlamentare și peste 60% la locale, demonstrând că această coaliție – oricât de nesuferită ne-ar fi unora dintre noi, dotați cu memorie – rămâne soluția cel mai puțin rea din momentul actual. Pe locul al treilea vine la europarlamentare AUR, cu 14%, considerabil mai puțin decât era prevăzut, sugerând reculul acestui partid extremist și, pe alocuri, neolegionar. În schimb, scorul mic de numai 11% al alianței ADU (cu USR, liberalii lui Orban și PMP) este foarte dezamăgitor, dar cumva meritat, având în vedere lipsa de activitate și de viziune a acestei formațiuni și a componentelor sale. Abia dacă scorul bun la localele din București și susținerea lui Nicușor Dan (care depășește scorul partidului), cât și victoria de la Timișoara (unde Fritz obține un al doilea meritat mandat), mai îndulcesc – dar nu prea mult – pilula amară. Cât despre REPER – această curioasă dizidență a lui Cioloș față de trunchiul principal al ADU – e sub pragul de 5%. Nu înțeleg pe ce se bazau cei care așteptau mai mult.
Câștigătorul alegerilor locale, Nicușor Dan, a părut, la prima luare de cuvânt după aflarea rezultatelor, că vrea să aibă un cuvânt și la alegerile prezidențiale de la toamnă: în ce fel, nu e încă prea clar și anume dacă se va mulțumi să negocieze cu principalii candidați un program de dezvoltare major pentru București (ratificat cumva și printr-un anunțat referendum) sau va candida el însuși, urmând modelul lui Băsescu din 2004. Oricum, s-ar putea să complice cumva jocurile pentru prezidențiale.
La votul politic – pe consilii județene – rezultatele rămân pozitive pentru coaliție: PSD 35%, PNL 28%. ADU și AUR obțin ceva în jur de 12%.
Pe plan european, 9 iunie n-a fost ziua „marii schimbări” pe care o așteptau premierul Ungariei, Vladimir Putin ori Donald Trump. PPE rămâne câștigătorul detașat al alegerilor și, împreună cu socialiștii și grupul Renew – cel puțin –, va putea forma o majoritate în Parlamentul European, strângând împreună circa 407 locuri (din cele 720). Șocul a avut loc în Franța: confruntat cu o victorie masivă a Rassemblement National (partidul lui Marine Le Pen), președintele Macron dizolvă Adunarea Națională și organizează alegeri anticipate. Probabil el speră ca, beneficiind de sistemul de vot majoritar în două tururi, să obțină un rezultat mai bun. Totuși, perspectiva unei coabitări viitoare cu populiștii lui Marine Le Pen (care, ce-i drept, a lucrat mult pentru a-și „normaliza” partidul) este destul de probabilă.
Altminteri, rezultatele europarlamentarelor par amestecate: în general, popularii se mențin, chiar cresc (câștigă, de exemplu, în Spania). Socialiștii pierd în unele țări, dar câștigă în altele (țările nordice). Verzii sunt în cădere. Extremiștii câștigă în Germania (AfD) și în Austria, mai ales în defavoarea stângii, dar și aici popularii se țin bine. Social-democrații cancelarului Scholz fac un scor foarte slab – ceea ce nu-i de mirare, având în vedere maniera ezitantă de conducere a cancelarului. Partidul lui Fico pierde în Slovacia, în schimb în Cehia câștigă partidul populistului Babiš. Donald Tusk obține o victorie în Polonia în defavoarea conservatorilor. În plus, trebuie spus că populiștii și naționaliștii sunt împărțiți între două grupuri parlamentare în Parlamentul de la Strasbourg, ceea ce le reduce eficacitatea.
Cu câteva zile înainte de alegeri, un articol din The Economist anticipa că politica europeană pentru viitorii cinci ani va fi dominată de trei femei: Ursula von der Leyen, Marine le Pen și Giorgia Meloni, premierul Italiei și președinta partidului populist „Fratelli d’Italia”. Ce-i drept, se pare că în Parlamentul European Ursula von der Leyen nu va avea nevoie de susținerea Giorgiei Meloni, așa cum se vorbea. Totuși, pe planul deciziilor importante europene – Green Deal-ul, relațiile cu China, războiul din Ucraina, imigrația, inflația etc., previziunea publicației britanice mi se pare corectă. Cele trei femei sunt câștigătoarele acestor alegeri europene (una la nivel european, celelalte la nivel național) și relațiile personale dintre ele, dar și dintre țările și partidele lor vor modela politica europeană în continuare. Cât de mult și sub ce aspecte – urmează să vedem.
