De același autor
Probabil că în ochii susținătorilor lui din USR PLUS, dl Vlad Voiculescu seamănă cu un Sf. Gheorghe călare pe cal alb în luptă cu balaurul penelisto-pesedist. Pentru adversari, e numai un ins orgolios care și-a depășit deja cu mult nivelul propriu de competență. Mi-e penibil să scriu truisme, dar n-am încotro: adevărul e pe la mijloc. Omul nu e nici un geniu, nici un idiot. Ce-i drept, în situația sanitară grea în care suntem, era necesar un foarte bun administrator și cineva cu capacitate de a coopera. Sunt capitole la
care dl Voiculescu pare să nu exceleze.
Nu știu ce va decide coaliția, primul-ministru și, în ultimul, dar nu cel din urmă rând, președintele Iohannis, dar devine tot mai evident că lip[1]sa de cooperare și de bună-credință reciprocă minează coaliția de guvernare. De aceea, nici demiterea dlui Voiculescu cerută de liberali cu mare zgomot, nici refuzul la fel de zgomotos al celor de la USR PLUS, mai mult amenințarea cu ruperea coaliției, nu pot să ducă la nimic bun.
În plus, premierul Cîțu, el însuși văzut destul de rău într-o parte importantă a PNL, nu se află deloc într-o poziție solidă, spre a arbitra conflictul și a impune o soluție. Și mă tem că nici măcar președintele Iohannis, de un timp din nou intrat într-un con de umbră, nu mai are influența pe care o avea altădată.
Nu ne-ar păsa prea mult de scandalurile din coaliție, dacă ele n-ar fi devenit disfuncționalități și lipsă de cooperare între instituții fundamentale: guvern, ministere, DSU-uri, administrație locală, CNCAV. Anul trecut, guvernul monocolor PNL și condus cu mână de fier de președinte se lovea de rezistența PSD în parlament sau de oamenii acestuia de la CCR. Anul acesta, scandalurile s-au mutat chiar în interiorul coaliției de guvernare – ceea ce e și mai grav, și mai distructiv, și, cum spuneam, conduc la lipsă de cooperare între instituții controlate de aceeași coaliție în momente când urgența și buna cooperare – cum a fost cazul mutării
Spitalului Foișor – sunt esențiale. Publicul are nevoie acum, mai mult ca niciodată, de unitate de vederi din partea autorităților, claritate în decizii, rezolvare promptă și rezonabilă a situațiilor conflictuale interne inevitabile. Și așa campania de vaccinare a primit o lovitură serioasă din cauza scandalului european, stupid, produs în jurul vaccinului AstraZeneca. Nu numai că a fost alterată grav și – susțin eu, nemotivat – încrederea publicului în acest vaccin, mult mai accesibil și ușor de păstrat și de administrat decât celelalte, dar antivacciniștii au căpătat un nesperat pretext de a contesta în general vaccinurile anti-Covid. Ce face în această situație guvernul român? Adoptă o politică rezonabilă de a continua vaccinarea fără restricții cu acest vaccin. Foarte bine. Din păcate, sub aspect comunicațional îl lasă singur „la înaintare” pe doctorul Valeriu Gheorghiță, președintele CNCAV, dar nici ministru, nici prim-ministru, nici președinte. Tot respectul pentru dl doctor Gheorghiță. Dar mi-aș fi dorit ca măcar președintele Iohannis, spre a nu mai vorbi despre primul-ministru, să-și abandoneze mutismul, respectiv incoerențele din ultimul timp și să susțină direct, personal și fără ambiguități decizia CNCAV. Măcar Macron, Boris Johnson sau Angela Merkel și-au asumat direct decizii nepopulare sau chiar eronate. Dar ai noștri politicieni au dus nu doar incompetența, dar și lașitatea pe „cele mai înalte culmi”. Preferă să lase „tehnocrați” precum dl Arafat sau dl Gheorghiță să-și asume public ceea ce e, de fapt, o decizie colectivă și politică. Dacă iese bine, își vor asuma meritele, dacă iese rău, vor evita – cred ei în mod nu prea inteligent – consecințele. (Aici nu putem fi decât nostalgici după Traian Băsescu.)
În consecință, îmi pare rău, dar premierul nu-i deloc calificat să vorbească despre „onoare”, așteptând vreo demisie. Și nici ceilalți comilitoni. O spunem cu tristețe: după nici o jumătate de an de guvernare, coaliția de centru-dreapta nu reușește nici să învețe din trecut, nici să fie la înălțimea sarcinilor prezentului – ce-i drept, enorme. De fapt, nu reușește în mod esențial un singur lucru, dar decisiv: să devină cu adevărat o coaliție, decisă să îngroape rivalități vechi și noi, pentru a face față unitar și cât de cât eficient pandemiei, dificultăților economice, constrângerilor bugetare, propagandelor ostile antivacciniste, ascensiunii populismului de dreapta (AUR). Iar PSD, între timp, stă și așteaptă momentul propice ca să lovească decisiv. Moment care s-ar putea să nu mai întârzie prea mult. //
