Ilegitimitatea democratică a PSD

Prima reacție a lui Liviu Dragnea – de abia întors de la Washington – față de manifestațiile im­por­tante din București și alte orașe mari a fost: „în­ceput de lovitură de stat“, „mineriadă“; la asta s-au adăugat insinuări despre un complot al „ser­vi­ciilor“, bineînțeles susținut (sau întreținut) de președintele Iohannis, care, de altminteri, „ar fi co­mis o uzurpare de funcție“ atunci când a par­ti­cipat și condus ședința de guvern de miercurea trecută. Asta deși manifestațiile au fost perfect paș­nice, deși nicio instituție n-a fost atacată, deși dreptul la manifestații pașnice este prevăzut la art. 39 din Constituție, deși dreptul președintelui de a lua parte la astfel de manifestații (cum a fă­cut d-l Iohannis pentru câteva zeci de minute) nu are nimic nelegal, deși participarea și prezi­da­rea la ședințele guvernului ale președintelui e cons­tituțională. (Oare grațierea criminalilor și vio­latorilor nu ține de ordinea publică?) Dublă iro­nie: d-l Dragnea venea dintr-o Americă unde su­te de mii de cetățeni au „sărbătorit“ prin proteste de stradă pașnice instalarea la Casa Albă a unui nou președinte pe care-l contestă; președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, tocmai a fost pus sub învinuire de a fi instigat minerii în 1990.

Constatarea, deloc îmbucurătoare, este că PSD re­acționează la fel ca în anii ’90: are agende politice ascunse (în cazul de față, salvarea penalilor de la închisoare, fie și prin modificarea ad hoc a legilor în baza cărora ei au fost condamnați ori printr-o grațiere colectivă, a cărei generozitate aparentă să-i elibereze și pe „deținuții de lux“, rezolvând, chipurile, problema supraagromerării în­chi­so­ri­lor); încearcă să legifereze în ascuns, hoțește, fără dezbatere publică, punând societatea în fața fap­tului împlinit (așa cum au procedat și în „marțea neagră“ din 2013), adică prin ordonanță de ur­gen­ță, care își face imediat efectul; ignoră aver­tis­men­tele și opiniile unor organisme abilitate, precum asociațiile de magistrați, parchetele, unele curți de apel, CSM, societate civilă; tratează cu dispreț de­clarațiile unor ambasadori, precum cel ame­ri­can; și, în sfârșit, își diabolizează contestatarii paș­nici din stradă, susținând direct sau prin in­termediul televiziunilor arondate că participă la „lovituri de stat“, că „sunt plătiți“ și că există „un complot antiromânesc“.

Nimeni nu contestă PSD dreptul de a gu­ver­na, du­pă ce a câștigat alegerile din decembrie 2016. Dar un partid poate guverna legitim – adică în in­te­re­sul general, inclusiv al celor care nu l-au votat – sau poate guverna în folos propriu și mai ales în folosul unei clici de infractori sau de urmăriți penal. Iar în al doilea caz, el își pierde le­gi­ti­mi­tatea și transformă democrația într-o oli­gar­hie co­ruptă. Chiar votul popular masiv nu asi­gură le­gitimitatea, dacă legislația se adoptă în interes de grup și privat. Lucrurile sunt atât de clare încât nu mai au nevoie de ex­plicații. Atât e suficient: președintele PSD și al Camerei Deputaților este con­damnat penal cu suspendare, pre­ședintele Senatului e urmărit penal, patronul unui trust de presă prieten e condamnat la zece ani de în­chi­soa­re pentru corupție, patronul celuilalt trust de presă prieten e dispărut și urmărit internațional. Iar oamenii aceș­tia și alții ca ei vor grațiere și dezin­criminarea unor articole din Codul Penal! Cum să nu stârnești în acest fel indignarea legitimă a oa­me­nilor ceva mai informați?

Nu știm – luni dimineața – cum va reacționa PSD și, bineînțeles, gu­ver­nul-marionetă. Dar mă tem că sem­nele prevestitoare nu sunt bune. În cel mai simplu și mai probabil dintre cazuri, guvernul va promova totuși ce­le două ordonanțe, fie și cu mo­di­ficări minore. Nimic – nici mani­fes­tațiile, nici președintele – nu-i pot le­gal opri. Cât despre presiunile in­ter­naționale, mă tem că acestea vor fi mai modeste decât în trecut. Nici Uni­unea Europeană, nici Statele Uni­te nu mai vor sau nu mai pot să ape­se pe pedală ca în 2012 sau 2013. Si­tuația internă din Ungaria și Polonia o dovedește bine, iar Dragnea și PSD știu acest lucru. Era „democrațiilor iliberale“ a început.

Desigur, manifestațiile ar putea con­tinua și lua tot mai multă amploare. E clar pentru mine că PSD are o spai­mă atavică de mișcări de stradă îm­potriva sa, pe care nu le înțelege și nu le poate tolera. Teoria complotului și a „loviturii de stat“ e o minciună; dar mulți din PSD cred în ea. Vor în­cer­ca atunci să-l suspende pe pre­ședinte, considerat „creierul“ opo­zi­ției; ce-i drept, președintele parcă și-ar dori o suspendare, sperând, cu destul temei în acest moment, că va reveni în funcție la referendum. Nu­mai că, în perioada interimatului, o nouă legislație va distruge orice amin­tire de stat de drept; probabil că vor fi fi demiși șefa DNA, procurorul ge­neral, va fi reorganizat și CSM, nu va fi lăsată neatinsă nici Înalta Curte, cu alte cuvinte, se va instaura cu ac­te în regulă „republica penalilor“. Cu toate astea, nici Dragnea, nici PSD nu vor putea evita la nesfârșit soar­ta tuturor celor care vor să gu­verneze ilegitim: blamul public tot mai larg și, în final, prăbușirea.