Întorsăturile istoriei

Vorbim adesea despre „scena politică“ și nu ne dăm seama cât de adecvată poate fi această metaforă. Sunt roluri prestabilite în istorie și sunt actori vremelnici distribuiți în aceste roluri; uneori însă, același actor joacă, de-a lungul timpului, roluri diferite, chiar opuse în piesa istoriei naționale sau universale. Iar noi, spectatorii, îi aplaudăm pe unii actori, îi huiduim pe alții, adesea nedeosebind prea bine cât aparține actorului și cât rolului.

Andrei Cornea 31.01.2017

De același autor

 

Istoria sau, mai simplu spus, viața e ciudată și în­torsăturile ei ne umplu mereu de uimire. Când a candidat și când apoi a fost ales președinte, Klaus Iohannis a spus că va fi un președinte diferit de Tra­ian Băsescu. Și dacă un timp diferențele au fost semnificative, iată că, de câteva săptămâni, el în­ce­pe să semene tot mai mult cu predecesorul lui de la Cotroceni – cu Băsescu în zilele lui bune, când acesta se bătea împotriva unei majorități a cărei obsesie era să pună piedici înaintea re­for­mării și efi­cienței justiției. Iohannis „s-a activat“, a de­ve­nit un „președinte jucător“, a început să aibă miș­cări îndrăznețe (cum a fost, mai întâi de toate, des­cinderea la ședința de guvern a Ca­bi­ne­tu­lui Grin­deanu). A devenit nu numai în vorbe, dar și în ac­țiuni un apărător al justiției, ame­nin­țate de o ma­joritate parlamentară și de guvernul acestei ma­jo­ri­­tăți. A ieșit din relativa lui muțenie, ba chiar a arun­cat pe piață metafora expresivă a „ele­fan­ți­lor“ (pentru ordonanțele de urgență pre­gătite în as­cuns de guvern), exact așa cum făcea și fostul pre­ședinte, care excela adesea în for­mu­lări preg­nan­te. Bineînțeles că imediat a început să fie ame­nin­țat cu suspendarea, după vechiul mo­del în­cer­cat cu Băsescu. Și totuși, în 2009, Io­hannis ur­ma­se să fie – în cazul unei victorii în ale­geri a lui Mir­cea Geoa­nă – „premierul Grivco“, propus de o ma­jo­ritate parlamentară susținută ex­plicit de Dan Voi­cu­lescu – între timp închis pen­tru zece ani și care acum ar trebui să fie unul din­tre importanții be­neficiari ai ordonanței de gra­ție­re. Putem spune că – din indiferent ce motive – Iohannis și-a în­țe­les mi­siu­nea principală ca pre­șe­dinte al României din acest moment, ca fiind apă­ra­rea statului de drept și res­pectarea Constituției nu doar de for­mă, ci și în fond, împotriva în­cer­că­rilor tot mai agre­sive ale oli­gar­hiei politico-eco­nomico-me­dia­ti­ce de a acapara com­plet statul și de a în­ge­nun­chea relativa in­de­pen­dență a jus­ti­ției. „Premierul Grivco“ din 2009 și Iohannis din 2017 sunt același actor politic, dar care joacă ro­luri foarte diferite, aproape opuse.

 

O răsturnare simetrică s-a petrecut cu Traian Bă­ses­cu. Cel care cândva se bătea cu coalițiile pe­na­li­lor politici a ajuns astăzi, în fruntea micului par­tid PMP, să stea de partea unei astfel de coaliții și să se lase invitat la televiziunile „mogulilor“, să cri­­tice DNA mai ceva decât PSD-ul. Și nu m-aș mi­­ra dacă cel care a fost de două ori suspendat de mo­guli să nu se ralieze unui efort similar îndreptat îm­potriva actualului președinte.

 

Cum să explicăm asemenea trans­for­mări și răsturnări? Simplu opor­tu­nism în cazul al doilea și înțelegerea și asumarea unei misiuni istorice în primul? Se poate.

 

Pe de altă parte, să notăm că răs­tur­nările dramatice în situațiile cu care ne-am obișnuit de decenii sunt azi la ordinea zilei, nu doar în România, ci în întreaga lume. Cine s-ar fi așteptat cu puțin timp în urmă ca staff-ul de presă al unui președinte american nu doar să mintă în față, dar să invoce drept legitimare a minciunii ade­vă­ruri și fapte „alternative“? Probabil că în Rusia, în Turcia sau în Iran ast­fel de afirmații ar fi sunat mai adec­vat. Cine s-ar fi așteptat ca SUA, atâ­ta vreme partizanele comerțului in­ternațional liber și ale globalizării, să caute soluții protecționiste, să invoce „comerțul echitabil (fair), așa cum fă­ceau cândva țările „în curs de dez­vol­tare“? Invers, China se prezintă tot mai clar (ca recent, la Davos) drept partizana comerțului „liber“ și apasă pe pedala globalizării. Nu mai de­vreme decât în anii ’90 ar fi părut greu de crezut că Germania va de­veni campioana liberalismului și se va deschide pentru refugiați, în vre­me ce America se va închide în izo­la­ționism și politici restrictive. Cine mai e azi la conducerea „lumii li­be­re“? Clar, nu Statele Unite sub noua administrație. Mai curând Germania, deci, criticată pentru prea marea ei to­leranță. Iată ceva de neînchipuit când­va, nu chiar așa de demult. Și ci­ne știe ce va mai urma.

 

Vorbim adesea despre „scena poli­ti­că“ și nu ne dăm seama cât de adec­va­tă poate fi această metaforă. Sunt roluri prestabilite în istorie și sunt actori vremelnici distribuiți în aceste roluri; uneori însă, același actor joa­că, de-a lungul timpului, roluri dife­rite, chiar opuse în piesa istoriei na­țio­nale sau universale. Iar noi, spec­tat­orii, îi aplaudăm pe unii actori, îi huiduim pe alții, adesea nedeosebind prea bine cât aparține actorului și cât rolului. Totu-i ca la teatru, așa­dar, cu o singură, mare diferență: aco­lo plătești înainte de spectacol; aici, în lumea mare, plătim cu toții după și indiferent dacă ne-a plăcut sau nu reprezentația.

 

P.S. Duminică au avut loc, în Bu­cu­rești și multe alte orașe, cele mai mari demonstrații de până acum împotriva intenției guvernului de a amnistia faptele de corupție și de a interveni în Codul Penal în favoarea condamnaților corupți, mulți din ei politicieni importanți. Se pare că PSD-ALDE nu sunt dispuși să cedeze. Sunt, la mijloc, libertatea și averile multora dintre ei în joc. Nu se sfiesc, în schimb, să calomnieze, să distor­sio­neze adevărul, ba chiar să facă aluzii la contra-demonstrații și la „război civil“. Cei prea înfierbântați ar trebui să nu uite, dacă altceva nu mai știu, că între o condamnare, even­tual cu suspendare, pentru co­rupție și o condamnare pentru cri­me împotriva umanității e totuși o di­ferență considerabilă. Iar dacă își în­ch­ipuie că ultima eventualitate e ex­clu­să, să-și amintească de patronul lor, Ion Iliescu.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22