#REZIST contează

Mulți se întreabă dacă reluarea marilor de­mon­stra­ții de masă împotriva proiectelor de schim­bare a legilor justiției – așa cum a fost cea de sâm­bătă seara din București și din multe orașe din ța­ră – mai are vreun rost. Iată – spun unii – că, în pofida demonstrațiilor din întreg anul 2017, ei con­tinuă asaltul în parlament prin comisia dis­cre­ditatului Iordache și nu dau niciun semn că ar do­ri să dezbată cu adevărat situația. Mai mult, d-na Viorica Dăncilă, noul premier desemnat, pare de­ci­să să nu se mai sustragă de la a „rezolva“ co­du­rile penal și de procedură penală, prin OUG la ne­vo­ie – a se citi, dacă urgența proceselor lui Li­viu Dragnea ar cere-o. Cel puțin, fostul premier Tu­do­se se abținuse să procedeze intempestiv prin OUG.

Eu însă cred că demonstrațiile contează. Până una-alta, planul de a „termina“ repede legile jus­tiției a întârziat cu un an, față de ce fusese pla­nificat. Nu-i puțin un an și mai e destul înainte până la promulgarea celor trei legi privitoare la or­ganizarea judecătorească – aviz de la CCR, re­trimitere în parlament din partea președintelui, ia­răși CCR, iarăși admonestări din partea statelor UE și a Comisiei. Iar cronomentrul proceselor lui Dragnea și ale altora ticăie. În plus, deocamdată, mul­țumită demonstrațiilor, rezistenței sistemului judiciar, criticilor Occidentului, criticilor preșe­din­telui, modificările la legile de organizare a jus­tiției au fost mai puțin grave și mai puțin extinse decât se intenționase. De exemplu, contrar pla­nului inițial, inspecția judiciară a rămas la CSM, iar procurorul general și șefii DNA și DIICOT vor continua să fie numiți de președinte, ca și până acum. Firește, urmează abia încercarea de forță: modificările la coduri.

Întrebată la o televiziune ce crede despre de­monstrațiile de sâmbătă, Ecaterina Andronescu a spus – desigur, urmând cu fidelitate „linia par­ti­dului“ – că ele creează „în afară“ percepția unei țări neguvernabile. Răspunsul e scandalos: după PSD, așadar, nu schimbarea succesivă a trei pre­mieri într-un singur an prin voința de autocrat a liderului propriului partid reprezintă dovada ne­guvernabilității țării, nu haosul din legislația fis­cală; nu, toate acestea intră în regula purei nor­malități. În schimb, continuarea sau reluarea ma­rilor demonstrații în favoarea statului de drept, a independenței justiției, a valorilor europene, iată ce destabilizează România. Răspunsul, insultător la adresa inteligenței publicului, ascunde însă tea­ma reală a puterii ca nu cumva Occidentul, în­curajat de protestele de stradă, să devină mai in­cisiv și să forțeze Bucureștiul să facă concesii în do­meniul legislației penale.

Și cred că PSD mai știe ceva: anul începe cu in­flație mărită, leu în depreciere, legi fiscale hao­ti­ce, deficit comercial mare. Dacă sub raport eco­no­mic lucrurile vor merge rău în lunile următoare, efectul demonstrațiilor ar putea deveni copleșitor. Și nu-i vorba numai de numărul celor care vor ieși în stradă, ci și de răsunetul în masa electoratul fidel PSD-ului. Ca să nu mai vorbim despre scandalul, de rău augur pen­tru putere și atât de mediatizat, al po­li­țis­tului pedofil. Vor mai avea curaj să eli­mine, dintre probele legale, utilizarea ca­me­relor de înregistrare, așa cum s-a pro­pus? Vor mai avea curaj să schimbe fe­lul de audiere a martorilor, defavorizând vic­tima în avantajul presupusului infrac­tor? Mă îndoiesc. Dar dacă vor persista în rău, pu­nând cătușe oricărei anchete pe­nale serioase nu numai în cazul corupției, dar și al crimelor de drept comun, numai pen­tru a-l salva pe Liviu Dragnea, cred că vor avea în stradă, nu zeci, ci sute de mii de oameni, poate chiar mai mult. Iar atunci nu le va mai rămâne decât să se întrebe – și nici pentru asta nu vor avea mult timp – de la ce număr în sus începe o revoluție.

Adevărul e că revoluția e deja în curs: cea a generației #rezist, care mărșăluiește prin zloată și ninsoare în toate orașele mai mari ale țării ca să ceară nu salarii mai mari, ci valori imateriale – justiție liberă, stat de drept, alungarea corupților de la conducerea țării. Nu demonstrează nici fiindcă ar fi plătiți, nici manipulați, nici din ignoranță, așa cum pretinde imbecila propagandă pesedistă. O fac pentru că au interiorizat valorile libertății, pentru că au un ideal și o credință. Și tocmai asta face revoluția lor de neoprit.