Trump cel mic

Ce mai furtună se stârni! Ce mai vituperări! „Complot!“, se strigă pe toate vocile – de la Bă­sescu la Dragnea și Ghiță. Cioloș, cu planul lui întunecat, în zece puncte (număr masonic și pitagorician), România 100, sabotează de­mo­crația. O fentează. Pretinde că e tehnocrat, dar vrea să facă politică, vrând să rămână pre­mier și după alegeri. Nu e în niciun partid, dar are impertinența să vrea să continue. Ba își mai ține și promisiunea de a nu intra într-un partid și de a nu-și face partid. Auziți? În Ro­mânia cineva plasat sus își ține o promisiune! Asta-i suspect la culme: premierul nostru sea­mănă, zice oracolul Tolontan, cu Trump, care a declarat că s-ar putea să nu recunoască re­zultatul alegerilor, dacă, firește, îi sunt de­fa­vo­rabile. (Oare Trump e și el tehnocrat?) Care-i asemănarea? Unul distruge democrația ame­ri­cană, celălalt pe sora ei geamănă – cea ro­mâ­nească. Cioloș e un Trump în miniatură sau Trump e un mare Cioloș bălai. Ce-i drept, al nostru e mai politicos; nu agresează femeile. Dar – să fim drepți – nu știm dacă ăsta e un me­rit sau un defect. Desigur, el nu conspiră sin­gur să răstoarne democrația românească, ci împreună cu Iohannis, care, curios nu?, în ul­timul timp a ieșit din muțenie. Nu-i o co­in­cidență, firește: Iohannis e omul nemților, ca­re l-au trezit din adormire, iar Cioloș al fran­cezilor. Adică Uniunea Europeană, despre ca­re știm cu toții că e un fel de Uniune Sovietică soft și care încalcă drepturile națiunilor (și ca­re e oricum pe ducă zilele astea), vrea să ne im­pună tehnocrația în locul democrației au­toh­tone. Bineînțeles, vin peste noi și americanii, cu Soros al lor. Oculta internațională își bate joc de țărișoară. Cu toții vor să ne în­ge­nun­che­ze, vârându-ne pe gât lupi în piele tehnocrată.

Să fim serioși.

Constituția românească nu-i cere premierului să fie membru într-un partid politic. Nu-i pre­tinde nici măcar să fie ales deputat sau se­na­tor. Oricine e numit de președinte premier și reușește să formeze o coaliție care trece de vo­tul de învestitură din parlament devine pre­mier legitim. Distincția dintre „tehnocrat“ și „po­litic“ e falsă: un premier, fie că e membru de partid, fie că nu e, va fi cu necesitate „po­litic“, deoarece guvernează țara cu votul par­la­mentului, de unde are legitimitatea. Și e po­litic cu atât mai mult, cu cât va fi sprijinit de o coaliție de partide (de pildă PNL, USR etc.) și nu va fi sprijinit de o altă coaliție: PSD și aliații. Asta dacă coaliția respectivă are ma­jo­ri­tatea. Așa s-a întâmplat în 1999-2000, când premier a fost Mugur Isărescu, ne­mem^­bru de partid, care a condus un guvern politic, susținut de Convenția Democrată, de PD și de UDMR. A existat și cazul Stolojan în 1992 și, du­pă 1992, cazul Văcăroiu, care, un timp, nu a fost membru PSD, dar a con­dus guvernul foarte politic al „pa­trulaterului roșu“.

Întreb, năucit de inepțiile pe care le au­zim: cum ar putea Cioloș sau Io­hannis să scurtcircuiteze democrația? Dacă PNL și alți susținători ai săi nu au majoritatea după alegeri, s-a ter­minat cu orice guvern Cioloș. „Dar joa­că dublu, se strigă. Să spună clar ce vrea și ce este.“ A spus-o. A zis și că ar vrea să continue, dacă va primi un nou mandat de la președinte și va reuși să formeze o coaliție majoritară. Nu-i suficient? Ce vreți? Să dea o de­clarație că pe viitor se leapădă de teh­nocrație ca de Satana?

D-l Cioloș este mai întâi de toate un om decent. Nu-i un înfumurat și un corupt. Are orientări liberale și pro­europene. Are experiență ad­mi­nis­tra­tivă. E prudent și stăpânit. N-a avut o echipă grozavă la început și i-a tre­buit timp până a ameliorat-o în mare parte. N-a avut susținere politică rea­lă. Dacă, după alegeri, ar avea așa ce­va (lucru de care mă îndoiesc), cred că poate fi un om politic și un premier re­marcabil. Dacă ar depinde de noi, i-am da cu drag o șansă după alegeri, mai ales că nu-i văd bine rivalii din partide: de la PSD și Alde, Dragnea e condamnat penal, Tăriceanu e urmărit penal. La PNL bate vântul. Dar, orice am crede noi, urnele vor decide care coa­liție va da premierul. Adică de­mo­crația pe care nația, politicienii și presa o îndrăgesc atât.

Cât despre „platforma România 100“, acest corp delict al complotului mon­dial împotriva națiunii, desigur, mi­roase a străinătate și nu-i neaoșă de­loc. Prea de tot condamnă corupția, des­pre care eurodeputatul Adrian Se­ve­rin insinuează că s-ar potrivi mai bi­ne cu etosul național. Așa că plat­forma în cauză poate fi aruncată la gunoi oricând. Cu „tehnocrații“ și șe­ful lor cu tot! Ceea ce mă tem că se va și întâmpla.