De același autor
Spre sfârșitul săptămânii acesteia vom avea probabil un nou guvern, fie monocolor PNL, fie PNL cu unele „inserturi“ de la alte partide (PMP și UDMR, cel mai probabil).
USR va sta deoparte (o tactică ce mi se pare discutabilă), ca și ALDE și ProROmânia. Guvernul va trece ușor votul de învestitură în parlament, dar apoi, guvern minoritar fiind, va întâmpina dificultăți. Pe de altă parte, pierderea puterii de către PSD trezește mari așteptări în populație, mulți închipuindu-și că, de-acum, o a doua revoluție va fi amorsată. Cât despre partide, odată trecute alegerile prezidențiale, acestea vor avea ațintită privirea spre alegerile locale și cele generale de la toamnă, încercând să-și maximizeze scorul, nu în ultimul rând prin criticarea guvernului liberal. Ce poate face acesta? Puțin și mult în același timp. Iar dacă vrea să fie un guvern de succes trebuie, cred, să distingă între ce stă în puterea lui să facă și ce nu și să-și concentreze forțele în primul caz, renunțând la eforturi inutile și epuizante în celelalte cazuri.
Mai întâi ce nu poate face: guvernul nu va putea modifica, probabil, toxica legislație din justiție și legislație penală lăsată moștenire de PSD și, bineînțeles, nu va putea abroga Secția Specială. Într-adevăr, el este constrâns de referendumul din mai să nu modifice prin OUG legislația penală. Iar în parlament e aproape sigur că abrogarea legilor justiției impuse de PSD-ALDE nu va avea sorți de izbândă. Cel mult, ar putea încerca să obțină abrogarea impopularei legi a „recursului compensatoriu“; poate că, vrând să fie pe placul unei opinii publice speriate de infractorii lăsați liberi pe străzi, se va obține o majoritate în parlament în preajma localelor. E sigur că mulți – mai ales din segmentul de populație care a participat la marile demonstrații din 2017-2018 - vor fi dezamăgiți, iar USR-PLUS va încerca să capitalizeze această nemulțumire.
De asemenea, guvernul se va putea confrunta cu diverse inițiative legislative parlamentare populiste, pe care nu le va putea bloca. Avem exemplul nefericit de la sfârșitul lui 2008, când toate partidele în afară de PNL, aflat la guvernare, au votat creșterea cu 50% a salariului profesorilor – lege care nu s-a putut aplica. Cred că de fapt aici se află cel mai mare pericol la adresa stabilității financiare, fiindcă suntem într-un an electoral.
În schimb, guvernul va putea modifica sau abroga prin OUG Ordonanța 114 și orice altă legislație toxică pentru economie. Va putea numi îndată un candidat pentru funcția de comisar UE – o persoană integră și competentă. Va putea, într-un sens mai larg, în acord cu președintele, reface relațiile internaționale ale României, atât de afectate de guvernarea Dragnea-Dăncilă. Noul ministru al Justiției, în acord cu președintele, va putea numi rapid procurori-șefi la Parchetul General, la DNA și la DIICOT persoane competente, sub autoritatea cărora respectivele instituții ar putea reîncepe să funcționeze cu motoarele bine turate.
Într-un sens mai larg, noul guvern va putea începe să restaureze buna funcționare a instituțiilor statului. Nu cred că e nevoie de o legislație nouă, ci e nevoie doar de aplicat corect și cu constanță cea existentă: trebuie renunțat la „politica interimarilor“ și organizate concursuri echitabile pe posturile de conducere. Cea mai mare eroare ar fi ca pesediștii sau rudele lor din aparatul de stat, din agenții, din ministere să fie înlăturați altfel decât prin concursuri corecte și să fie înlocuiți de rudele peneliștilor. Cunoscând năravurile de la noi, nu va fi simplu ca guvernarea să nu cadă în tentația de a folosi puterea în scop personal și „familial“; dar, dacă va avea puterea să respingă în general această tentație și să înceapă cu hotărâre procesul de refacere a competenței din serviciul public (apelând și la resursele diasporei), va recăpăta încrederea populației.
În puținul pe care l-ar putea face noua guvernare interimară ar intra și comunicarea directă, nontehnicistă și deschisă față de opinia publică. Să dispară aroganța, limba de lemn, autoelogierea și transferul de responsabilitate. Vreau ca noii guvernanți, dacă vor greși, s-o recunoască repede și deschis și să tragă consecințele de rigoare. Să fie atenți și respectuoși față de presă, chiar dacă aceasta nu-i va cruța, ba chiar, în parte, va fi nedreaptă. Și să fie respectuoși față de gramatică.
Și mai e ceva în puținul acesta care le stă la îndemână și care nu cere nici negocieri cu partenerii de coaliție, nici HG, nici OUG, nici măcar ședințe lungi de guvern – la drept vorbind, e ceva simplu – un fleac: să nu mintă. //
