Va reîncepe războiul președinte-premier?

Ponta nu are nevoie de un președinte civilizat, dar totuși adversar politic; are nevoie de o fantoșă. Mesajul lui mi se pare că a fost clar: stai în banca ta și înghiți tot ce vrem noi sau te atacăm, așa cum am făcut și cu Băsescu. Dacă Iohannis va ridica mănușa nu știu. Așa cum nici nu știu dacă va reîncepe războiul președinte-premier. Ce știu e că, în circumstanțele date, aș dori să reînceapă.

Coincidență? Poate. Nu sunt adeptul cons­pi­ra­ții­lor. Și totuși, e curios că primele sloganuri vreodată strigate de stradă împotriva lui Iohannis au venit la două zile după ce, în sfârșit, președintele a ie­șit din mutismul cu care ne-a exasperat pe mulți. El l-a criticat destul de aspru (în termenii săi, „nemțești“) pe Ponta referitor la două chestiuni perfect rezonabile – gestionarea haotică a in­tro­du­cerii cardului de sănătate și modul „in­de­pen­dent“ al premierului de încălca prerogativele de politică externă ale președintelui. Mai mult, a de­nunțat ca neavenit proiectul de modificare a Co­dului de Procedură Penală, susținut mai ales de penali PSD și nedezavuat de premier, în schimb criticat de mai multe ambasade occidentale. Pon­ta a dat niște răspunsuri (prin purtătoarea de cu­vânt a PSD sau direct) în stilul neserios, chiar sfidător cu care ne-a obișnuit, dar nu a uitat să in­sinueze, viclean, că Iohannis ar putea fi „co­in­te­resat“ de furnizorii de medicamente să critice cardul de sănătate, așa cum, cică, ar fi fost „co­interesat“ să trimită proiectul Codului Silvic înapoi în parlament de unele companii străine de prelucrare a lemnului.

Iar după astfel de insinuări, au mai fost și cele, cu iz șovin, ale ministrului Mediului, Grațiela Ga­vri­lescu, potrivit căreia, asupra președintelui „pla­nează suspiciunea că nu ar fi de partea românilor“, când a trimis Codul Silvic la ree­xa­minare în parlament – ne trezim cu de­mon­stra­țiile de sâmbătă care îi strigă lui Iohannis: „dacă nu vrei să-ți pierzi slujba, nu te mai juca cu drujba“ și „Mafia defrișează, Iohannis pro­te­jează“. Sigur, cele câteva mii de protestatari îm­potriva abuzului de defrișări s-au oprit nu numai în fața Cotrocenilor, dar și la Palatul Victoria, și la parlament; dar sloganuri „personalizate“ s-au strigat numai la Cotroceni. În rest, demonstranții s-au menținut în neutralitatea antipolitică bine cunoscută a celor de la „UnițiSalvăm“, ex­pri­ma­tă acum de sloganul: „Toate partidele au tăiat pădurile“. S-ar zice, trăgând linie, că actualul lo­catar, de numai patru luni, al Palatului Cotroceni este mai responsabil de despăduririle abuzive de­cât partidele care au stat la putere 25 de ani și ca­re (mai ales PSD și UDMR) au dat legi, miniștri, pri­mari și președinți de consilii în zonele cu pă­duri în toată această perioadă! Straniu, nu?

Să ne înțelegem. Defrișările abuzive – ilegale sau bazate pe legi dubioase – reprezintă una dintre marile nenorociri ale României post­co­muniste și orice guvernare onestă și res­ponsabilă ar fi trebuit să le bloche­ze de multă vreme și să apeleze la jus­tiție de ani buni. Nu știu, pe de altă par­te, dacă există vreo legătură „ne­potrivită“ dintre Klaus Iohannis și trustul Schweighofer. În sine, mo­bi­li­za­rea „societății civile“ e perfect le­gi­ti­mă. Și totuși, atunci când președintele anunță că va pune chestiunea de­fri­șă­rilor ilegale pe agenda primului CSAT, de ce mai mulți protestatari se simt ofens­ați, considerând că președintele „vrea să le închidă gura“? Nu tocmai ăs­ta e scopul unei demonstrații, de a pu­ne pe agenda politică și de stat în mod prioritar chestiunea?

Soluția nu mi se pare că este totuși nu­mai la CSAT și nici măcar numai la noul Cod Silvic (despre care mai mul­te organizații ecologiste recunosc că ră­mâne deficitar). Soluția radicală e la DNA sau DIICOT, sau, ca să fim mai brut­ali: pușcăria pentru cei vinovați – fie ei foști miniștri, parlamentari, pri­mari, magistrați etc., care au admis restituiri ilegale, au închis ochii asu­pra abuzurilor, au luat șpăgi uriașe cu prețul nimicirii pădurilor. Deja avem un început – procesul în care sunt im­plicați Hrebenciuc tatăl și fiul –, dar lucrurile trebuie să continue, inclusiv cu arestări preventive și încătușări, da­că instanța de judecată consideră po­trivit și necesar.

Or, continuarea luptei anticorupție es­te acum în pericol să fie blocată de par­lament prin propunerile de mo­di­fi­care ale Codului de Procedură Penală, inițiate, culmea, de câțiva par­la­men­tari cu procese pe rol. N-am văzut „so­cie­tatea civilă“ protestând nici sâm­bătă, nici în altă zi împotriva aces­tor de­mer­suri concrete și foarte pe­ri­culoase, ci am văzut numai câteva am­basade, DNA, pe fostul și, în fine, pe ac­tualul președinte. Adică, cum ar ve­ni, „stră­i­nii“ și cei „care nu sunt „de partea ro­mânilor“. Dar pădurile se vor vinde spre a fi tăiate în continuare de ro­mâ­nii înșiși, dacă aceste mo­di­fi­cări vor trece. Înțelege „societatea ci­vilă“ că ro­mânul o fi „frate cu co­drul“, dar pâ­nă la șpagă? Nu mi se pa­re, ca să mă refer la majoritatea celor care ins­tru­mentează manifestațiile. Al­tă în­tre­ba­re: a încercat și a reușit PSD să de­tur­neze atenția asupra lui Io­han­nis, as­cun­zând chestiunea mo­di­fi­că­ri­lor la Co­dul de Procedură Penală? Plau­zibil.

Pe de altă parte, nu e rău că pre­șe­din­tele Iohannis a fost smuls puțin din li­niș­tea în care se complăcea. Dacă a spe­­rat că, păstrând o rezervă verbală față de actele guvernului, își va me­na­ja un anumit confort, speranța s-a do­vedit falsă. Ponta nu are nevoie de un pre­șe­dinte civilizat, dar totuși ad­ver­sar po­li­tic; are nevoie de o fantoșă. Me­sajul pre­mierului mi se pare că a fost clar: stai în banca ta și înghiți tot ce vrem noi sau te atacăm, așa cum am făcut și cu Băsescu. Dacă Iohannis va ridica mănușa nu știu. Așa cum nici nu știu dacă va reîncepe războiul pre­ședinte-premier. Ce știu e că, în cir­cum­stan­țele date, aș dori să re­în­cea­pă.