De același autor
E bine să n-ai spirit critic? Nu e bine. Cine nu-l are trece, în ochii lumii, drept credul, naiv, dezorientat, sau, direct, prost. De cîte ori trebuie să iei o hotărîre, să-ţi dai cu părerea, să fii eficient profesional, ai nevoie de spirit critic. Dar nu e vorba numai de provocările pragmatice ale cotidianului. E vorba şi de teritorii mai subtile, în care spiritului critic i se potriveşte mai curînd termenul de „discernămînt”.
În lumea credinţei se vorbeşte despre „deosebirea duhurilor”, despre capacitatea de a distinge între autentic şi contrafăcut, între legitim şi înşelător, între adevărat şi fals, bine şi rău, îngeri şi demoni… Fără această virtute, suntem mereu în pericol de a fi „păcăliţi”, deturnaţi de la calea corectă, smintiţi. Pe de altă parte, suntem avertizaţi că excesul spiritului critic, obiceiul de a-i judeca pe ceilalţi, fără a te judeca, mai întîi, pe tine, negativismul (ca incapacitate de a vedea şi partea bună a lucrurilor), convingerea că ai autoritatea şi competenţa de a împărţi lumea în două după criterii personale – sunt tot atîtea derapaje care ne întunecă minţile şi ne strică sufletele.
Românii par să stea foarte bine cu spiritul critic. Nu se lasă „fraieriţi” de te miri cine. Ştiu ei foarte bine cum stau lucrurile. În genere, faptul de a fi contra, de a te departaja de opinia celorlalţi, de a bombăni edificat trece drept un simptom de „deşteptăciune”. Numai tontul cedează impulsului de a fi „de acord”. Şi trebuie să recunoaştem că eseul, cronica gazetărească, ba chiar şi construcţia filosofică, valorifică abundent „motorul” contradicţiei. Dacă ai ceva de zis, o faci ca să te deosebeşti de alţii. Te afirmi prin ofensivă, te situezi împotriva curentului. Nu e nimeni interesat să te vadă dînd din cap cumsecade, ori de cîte ori ”preopinentul” emite o judecată.
Sunt cazuri, e drept, în care exerciţiul, fie şi abuziv, al spiritului critic e inevitabil: politicianul din opoziţie e, în mod previzibil, în dezacord cu cel de la guvernare. Şi viceversa. Avocatul unei părţi din proces e, necesarmente, în divergenţă cu avocatul părţii adverse. Nu mai vorbim de situaţiile în care meseriaşul competent e obligat să evacueze erorile, inaptitudinile, falsele soluţii ale incompetenţei.
Dar variantele cu adevărat maligne ale spiritului critic – prezente la tot pasul în viaţa noastră publică – sunt de alt tip. Unii, inocenţi în aparenţă, sunt ”contra” pentru că li se pare ”funny”: ne jucăm, evităm cuminţenia burgheză, înregimentarea. Suntem altfel! ”Uite că eu nu sunt de acord, e bine?”. E plicticos să cazi prea des la învoială. „Cool” e să cultivi răzmeriţa veselă, zbenguiala „fără prejudecăţi” printre argumente „rezonabile”. Spiritul critic se dizolvă în spirit de frondă, sau în „hobby” haios.
Ura e bine slujită de vanitate. De multe ori, vine dintr-o adîncă frustrare. Plutonierul se dă la colonel, convins că ierarhia existentă e greşită: colonelul nu-şi merită gradul, iar plutonierul ar fi trebuit să fie general.
O sursă mai dramatică a spiritului critic este ura. Ţi se pune pata pe cineva şi pîndeşti, insomniac, orice manifestare a respectivului, orice ieşire la rampă, pentru a-i sări la beregată. Nu contează subiectul în discuţie, nu ne încurcăm în exigenţele bunei-credinţe, ale adevărului, ale dialogului decent. Dăm la cap. Cu tot arsenalul de care dispunem: calomnii, injurii, epitete groase, bilanţuri caricaturale etc. ”Duşmanul” scrie despre caise, tu vorbeşti despre nuci. Te legi de cum arată, de dunga de la pantaloni, de frizură…Important e să dai cu el de toţi pereţii. Ura e bine slujită de vanitate. De multe ori, vine dintr-o adîncă frustrare. Plutonierul se dă la colonel, convins că ierarhia existentă e greşită: colonelul nu-şi merită gradul, iar plutonierul ar fi trebuit să fie general, dacă lumea ar fi mai dreaptă. Pe de altă parte, ”atacantul” se fereşte să iasă la bătaie cu pieptul deschis: loveşte din subterană, sub acoperire, fără riscuri. Psihanalitic vorbind, el ştie că identitatea lui reală e nesemnificativă şi vulnerabilă. Prin urmare, recurge la camuflaj. E drept, unii au inconştienţa să semneze în nume propriu, ceea ce sporeşte confuzia. Constaţi că cineva care nu se poate lăuda (decît în mintea lui) cu vreo performanţă profesională, morală, politică, are tupeul, vag paranoic, de a face ordine de jur împrejur. Neantul se bosumflă dinaintea realului. E totodată ridicol şi, prin repetiţie, extrem de plictisitor. Pentru că, de îndată ce vezi semnătura, sau pseudonimul, de îndată ce întîrzii cîteva clipe pe cutare post de televiziune, te poţi dispensa de text, sau de emisiune. Ştii dinainte despre ce va fi vorba.
Să menţionăm şi spiritul critic rezultat din „baricada” ideologică. El nu exprimă un efort de analiză, o încercare cinstită de a înţelege mai bine lucrurile, ci doar încăpăţînarea unei ”convingeri” lemnoase, care se socoteşte infailibilă. Spiritul critic devine, astfel, spirit de gaşcă şi spirit de front. Singura lui preocupare, în această ipostază, e să ia în vizor şi să deturneze orice mişcare a „trupelor” adverse.
De obicei, spiritul critic, în toate formele lui, se legitimează prin dreptul sacru la ”libertatea de gîndire şi de expresie”. Oricine are toate îndreptăţirile să creadă şi să spună orice despre orice şi despre oricine. Părerea mea este că, dintr-o asemenea „îngăduinţă” programatică, tocmai libertatea de expresie iese prost: se trivializează, îşi pierde creditul, alunecă spre debandadă şi arbitrar.
Spuneam, la început, că poporul român stă bine cu spiritul critic. Nu face risipă de discernământ. Am văzut, deunăzi, un sondaj de opinie, din care reieşea că PSD e pe locul întîi la ”intenţia de vot” a electoratului autohton, iar Victor Ponta e pe locul doi la capitolul ”încredere”, imediat după dl. Iohannis. Să mai zică cineva că nu suntem un popor echilibrat, obiectiv, înţelept…
Comentarii 17
Liviu din Timisoara - 10-26-2015
In felul asta formulata discutia, parca suna altcumva ...
RăspundeMarius Nicolescu - 10-24-2015
@ Liviu din Timisoara: 1) " Cine priveste in afara viseaza, iar cine priveste inauntru se trezeste " -Jung; 2) Pariul lui Pascal: " Nu pierzi nimic daca crezi in Dumnezeu. Dar daca El exista ai castigat totul "; 3) " Orice ar fi, nu putem nega Divinitatea cand sunt atatea lucruri in jurul nostru a caror explicatie ne scapa. Nu putem reduce totul la ratiune " - Octavian Paler.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-23-2015
Nu sunt militant pentru niciuna dintre parti. Sunt adeptul libertatii fiecaruia atata timp cat aceasta nu incalca libertatea celui de langa. De aceea nici nu vreau sa spun daca sunt ateu sau credincios; ma priveste exclusiv. Si inca ceva: nu mi se pare corect ca una dintre religii - oricare ar fi ea - sa pretinda ca detine tot ceea ce este frumos in om: iubire, compasiune, creatie, adevar sau multe altele. Imaginati-va ca poate veni o zi in care genetica va fi o practica curenta sau omul va putea calatori in Univers ... Va intreb atunci, cum va gandi, cum va simti ? Va dati seama cat va creste numarul ateilor ? Cine le va oferi atunci tot acest frumos ce rezida in om ? Vor mai cauta moaste la pupat ? Mai bine sa cugetam la ceea ce a spus Tagore : crestinismul are marele merit ca a pus iubirea la temelia credintei. Poate religiile vor disparea , dar ceea ce i-au INVATAT pe oameni, nu ... isi vor fi facut datoria fata de OM. De aceea, nu pupatul moastelor mi se pare esenta simtirii crestine.
RăspundeGheorghe Popescu - 10-20-2015
Pentru toti care mi-au raspuns: spunem toti cam aceleasi lucruri, dar nu reusim sa ne intelegem. Specific pentru natia asta, nu credeti? Hai sa dau citeva exemple, pentru clarificari. 1/ Cetateanul X face un comentariu la un articol si spune ce il deranjeaza sau ce ii place. Imediat Y il contreaza si remarca doua greseli gramaticale. Sint greselile alea definitorii pentru ce a vrut sa spuna X? Este el mai putin roman daca a facut greselile alea? Are mai putine drepturi civice? E votul sau mai putin important? 2/ O multime de oameni se duc la biserica si afirma ca sint credinciosi. La usa bisericii apare un reporter care le baga un microfon in gura si ii intreba ce a spus Iisus dupa ce s-a spalat pe picioare in apele Iordanului. Sint oamenii simpli vinovati ca nu stiu asta? Sint ei mai putin credinciosi daca n-au citit pasajul ala din biblie, sau daca nu l-au memorat? Este un alt credincios mai bun la suflet, mai roman daca stie raspunsul, chiar daca a omorit pe cineva cu masina pe trecerea de pietoni? 3/ Am ales un presedinte nu pentru calitatile lui manageriale ci pentru ca e neamt. 4/ O blamam pe EBA pentru ca nu stie pluralul succesului, dar nu ne intereseaza ce stie despre economia tarii. De ce trebuie sa ne flagelam unii pe altii pentru toate prostiile? De ce trebuie reporterul sa demonstreze ca el e mai destept, ca stie sa puna intrebari cheie subiectilor sai (raspunsuri pentru care probabil le-a memorat inainte de emisiune, altfel ar fi si el bita la subiect)? Exista un proverb care spune ca nu vedem padurea din cauza copacilor. Ne certam unii cu altii pentru nimicuri. Si ne miram ca nu da nimeni doi bani pe noi. Timp de 50 de ani am trait si flaminzit in comunism si i-am injurat pe rusi pentru nenorocirile pe care ni le-au adus pe cap, pentru ca acum sa plingem dupa ei si sa ii injuram pe aliati ca sint imperialisti si l-au dat jos pe Sadam Husein. Cind ne-am aliat cu americanii nu stiam ca l-au rasturnat pe Sadam? Nu stiam ca ii apara pe evrei? De ce trebuie sa fim intotdeauna cu fundul in doua luntre? Cit cistiga un turnator al securitatii daca isi toarna colegii? O suta, doua sute in plus? O mie? Ce inseamna asta fata de un salariu de om normal intr-o tara normala si de ce nu poate vedea turnatorul ca ar duce-o mai bine daca n-ar turna, daca toata buba asta ar fi sparta? Sint multe de spus si prea putine raspunsuri date. Daca e cineva care le stie, il rog sa ma lumineze si pe mine. Pina atunci insa, consider ca cei care se duc la biserica nu fac totusi rau nimanui, chiar daca pupa moaste si refuza sa gindeasca cu prorpiul cap. E modul lor de a se apara de o societate strimba. Sint altii mai rai ca ei, care ne influenteaza viata in fiecare zi. Si care rinjesc dupa ce ne trag cite una.
RăspundeVasile Popa - 10-20-2015
Dl. Plesu, cand ati fost criticat, pe nedrept dupa parerea mea, ca faceti elogiul unor personalitati cu trecut legionar v-ati bosumflat si ati tacut. O tacere foarte curajoasa! Acum vad ca faceti din nou apologia cenzurii. As fi mult mai interesant sa stiu ce ganditi nu ca personalitate publica, care nu isi poate permite curajul de a spune lucrurilor pe nume, precum in articolul de fata, ci ca anonim, sub protectia unui pseudonim.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-20-2015
Ar fi culmea sa spun cuiva daca am dat sau nu am dat ceva celor mai saraci, celor care ingheata de frig iarna. Ma intereseaza. Dar cand vad gramada de pupatori de moaste, imi dau seama cat intuneric zace-n mintea oamenilor. ... Sunteti convinsi ca asta a vrut Iisus de la oameni? Asta numiti voi, credinta crestina ? Asa nu-i decat o suma de superstitii copilaresti ... esential nediferite de ceea ce credeau aia care cautau vointa zeilor in maruntaie sau zborul pasarilor. Ce-i periculos este faptul ca Biserica, drept institutie, EXPLOATEAZA asta.
RăspundeMarius Nicolescu - 10-20-2015
@ Gheorghe Popescu: " Si nu era necesar ca securistii sa stea la usa bisericii, era suficient ca populatia sa se teama de ei, sa apara cozi de topor care sa ciripeasca...". Am incheiat citatul. Vedeti domnule Popescu, eu tocmai aici vad BUBA poporului roman. Ca dupa 1945, poporul roman, a fost si a ramas un bun "ascultator" dar un si mai bun "ciripitor". E grav ca dupa 25 de ani ne turnam intr-un fel infricosator. Dar penibil. Cat despre biserica, s-avem pardon. Preotii nu pot sluji si lui Dumnezeu si, in acelasi timp, lui Mamona. N-o spun eu. Sta scris in Cartea Sfanta. Cand mergeti la biserica, dupa ce ii milostiviti pe cei saraci, trageti cu ochiul la parcul de masini al popilor din parohie. Ce se-ntampla la Iasi si Bucuresti cu pelerinajul la moaste sfinte e o rusine. A avea credinta in Dumnezeu e una si a te calca in piciore ca sa saruti moastele e cu totul altceva. De ce trebuie neaparat pupate moastele Sfintei PARASCHIVA fix pe 14. Octombrie?! Eu, unul, imi gasesc linistea in singuratatea camerei mele, asa cum spune si MATEI in CAPITOLUL 6, VERSETUL 6. Sunt convins ca ati citit Noul Testament. Cat despre Caragiale m-as sfii sa vorbesc. Sa traiesti in secolul XXI si sa te mandresti ca racilele au ramas aceleasi ca pe vremea Muntelui Caragiale! Mie, dimpotriva, mi se pare a trebui sa fie viceversa. Cu distinse salutari, M. Nicolescu
RăspundePalada - 10-20-2015
Am si eu o dilema,exista vreo deosebire intre un bizon si un bou domnule Corneliu?
RăspundeGeorge Carp - 10-20-2015
Domnule Popescu,vă pierdeţi timpul cu această coadă de topor numită liviu. Puteţi să-i explicaţi, la nivelul lui de cunoştinţă, pe mii de pagini, el tot coadă de topor rămâne. Şi din păcate, ca el, sunt foarte mulţi în ţara noastră.
RăspundeTiti Paracliseru - 10-20-2015
E ceva care totusi ii fraiereste pe romani,un kil de ulei si unul de zahar.
RăspundeBASCA - 10-20-2015
Nimeni niciodata nu a indreptat lucrurile numai cu barosul,iti mai trebuie si niste scule de finete si oleaca de talent,e unu aici pe dedesupt care pare a fi un scaraoschi cu ceva inzestrari artistice.Dar cand talentul intalneste reaua vointa totul corodeaza.
RăspundeFlorica Munteanu-Cuc - 10-19-2015
Aș fi vrut să vorbiți mai mult despre adevăratul spirit critic, cel de deosebire a duhurilor. Personal , abia aștept să mă zidesc, să fiu edificată, deși am 50 de ani! Nu mă consider încă un om cu discernământ, mai ales în zilele astea, când prilejul de sminteală e la tot pasul. Chiar nu glumesc.
RăspundeFelix - 10-19-2015
Distinctia intre "deosebirea duhurilor" pe de o parte si "judecarea celorlalti" pe de alta parte ca si expresii ale spiritului critic mi se pare extraordinara. // Indraznesc sa adaug ceva la capitolul "baricada ideologica": acolo spiritul critic dispare de fapt, pentru ca e vorba de conformism 1000% cu ideologia slujita si / sau cu partidul care o apara.
RăspundeGheorghe Popescu - 10-19-2015
Buba veche in Romania, domnu Plesu. Si Caragiale a descoperit ce spuneti dumneavoastra si si-a batut joc de caracterul romanilor cum a putut mai bine. Cred ca totul tine de intoleranta romanilor, in primul rind cu conationalii lor. Intrebarea e cum poate fi indreptata situatia. Cum sa ii faci pe romani sa se suporte unul pe altul! Cantitatea de smecherie, de desteptaciune singulara, nativa in rindul natiei este direct proportionala cu numarul de cozi de topor pe metru patrat existente in Romania. Asta e boala nationala de care sufera romanii. Sintem intolertanti, narcisisti, individualisti. Nu avem nevoie de unguri, de rusi sau de musulmani sa ne distruga, ne distrugem singuri, cu sirg si metodic. Si culmea ironiei, avem una dintre cele mai mari si mai valoroase colectii de proverbe si invataminte ramase de la stramosi. Daca romanii ar avea decenta si curiozitatea sa citeasca macar zece pagini pe zi din colectiile astea, am reusi sa ne curatam de toate racilele. Poate asta e solutia, sa introducem proverbele ca materie in scoli. Ora de proverbe romanesti! Va apreciez foarte mult domnule Plesu pentru munca pe care o duceti in domeniul educatiei acestui popor. Calcati vrind ne-vrind pe urmele lui Caragiale. Atentie insa: Caragiale a fost nevoit sa paraseasca Romania. In final, nici macar hazul sau zgomotos n-a mai rezistat prostiei romanesti.
RăspundeGheorghe Popescu - 10-19-2015
Poate n-ar strica domnul Plesu sa scrie un articol si despre buba de care suferi tu, Liviule. Credinta in Romania e impletita cu ne-credinta. Dragostea promovata de religia crestina se impleteste cu ura necredinciosilor impotriva celor care indraznesc sa sustina ca ei cred. Nu romanii sint cei mai credinciosi pe pamint, mai sint si altii, inclusiv printre tarile puternice ale lumii. Americanul obisnuit, mai ales cei din afara marilor orase, sint credinciosi si se duc la biserica in fiecare duminica. Acolo isi gasesc linistea, discuta cu prietenii, pun treburile zilnice de o parte si se gindesc la suflet. Tu cind faci asta? Nu toti cred in Dumnezeu, dar ii lasa pe credinciosi in pace sa-si vada ce crucile lor. Cu ce te deranjeaza pe tine ca vecinul tau se duce la biserica? Daca Dumnezeul lui nu exista, cu ce te deranjeaza pe tine ca el totusi crede ca exista? Citor cersetori ai dat tu de mincare, ca tot vorbesti in parabole? Ai dat de doua ori, sa suplinesti si pentru credinciosul care n-a dat? Si nu era necesar ca securistii sa stea la usa bisericii, era suficient ca populatia sa se teama de ei, sa apara cozi de topor care sa ciripeasca Cutarica a intrat azi in biserica, sa traiti. Asa functiona fosta (si actuala) Securitate, toate se bazeaza pe fricile oamenilor. Nu uita, comunismul a cazut incepind cu Polonia, si totul a venit de la biserica. A trebuit sa apara un Papa din Polonia si tot esafodajul comunist s-a dus de ripa. Credinta polonezilor a fost mai puternica. Si pe mine ma deranjeaza anumiti credinciosi, dar aia falsi, cei care afirma ca sint credinciosi si nu sint. Astazi pina si securistii se dau crestini. Asta-I buba. Nu credinciosii tin natia romana pe loc, Liviule, ci cantitatea de cozi de topor din rindurile ei. Eu zic sa-l citesti pe Caragiale si ai sa descoperi ca racilele de care vorbeste domnul Plesu azi existau si in vremurile alea. Nici o legatura cu credinta in Dumnezeu. Ai sa realizezi asta cind ai sa crezi cu adevarat in Al de Sus. Pina atunci insa n-ai decit sa consideri ca tu esti mai destept ca toti. Nici un credincios adevarat nu te va contrazice. Ei au alte lucruri de facut in viata. Si sincer sa fiu nu cred sa dea vreunul doi bani pe crezi tu despre ei. Nu faci decit sa te izolezi de oameni. In loc sa te feresti de credinciosi, mai bine te-ai feri de betivi, de criminali, de neispraviti. Si de securisti. Aia iti pot face mult mai mult rau decit cei care se duc la biserica.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-19-2015
Discernamant intr-o tara in care inchinarea la moaste ...este o practica intrata in calendar si in care unii nu stiu care-i prima zi a saptamanii ? Sigur ca putem face bascalie pe seama prostiei, dar exact asta-i capcana.Din asta traieste ..."umorul " romanesc ...Asa ceva seamana periculos de bine cu o alienare colectiva. Dupa ce ani de zile nu te-a oprit nimeni sa intri in biserica sa te rogi, in taina sufletului tau, ( nu-mi amintesc sa fi stat securitatea la usa bisericii ) ...acum te calci in picioare sa te inchini la nu stiu care oase sau icoana ...Grota in care a sihastrit Arsenie Boca era inainte de 90 unde este si acum...puteai urca cei 100m de la Cabana Sambata fara sa dai socoteala.Acum , "Arsenie Boca" a devenit moda, povestile curg iar poteca prin padure e deja cale batatorita. Un cuplu garnisit cu aur, coborat din Jeep ( drumul forestier se incheie cu o parcare din ce in ce mai mare ) trecea pe langa un caine vizibil flamand ,ce le cerea cu privirea o bucata de paine ... " Mergem sa ne rugam pentru sanatate, pentru liniste ".
RăspundeCorneliu C - 10-19-2015
Domnule Plesu, dilema trebuie privita nuantat. Spiritul critic trebuie sa se manifeste cu maxima asprime daca este vorba de agentii patogeni ai ciumei rosii moscovite. Daca insa e vorba de un Presedinte Ptr Alte Coordonate Istorice si Emigrationale, care a condamnat comunismul cu toata puterea disponibila in microfonul Parlamentului, atunci se poate trece cu vederea faptul ca este vorba de un fost bisnitar securist si de un actual demagog, impostor si interlop. Mai ales daca intelege rolul esential pe care il au in cetate guignolii de dreapta neocon bugetar bursier fripturista.
Răspunde