PNL - Le mal aime

De la o vreme, primesc tot felul de ecouri din care rezultă că Partidul Naţional Liberal se simte neiubit. El vrea sa se împrospăteze cu oameni noi, vrea să cîştige alegerile, vrea sprijin şi înţelegere, vrea competenţe proaspete, membri curaţi, solidaritate. Iar lumea nu pricepe.

Andrei Plesu 17.10.2016

De același autor

 
Cei solicitaţi să adere ezită sau refuză, prim-ministrul nu vrea să asume o identitate de partid, USR nu se lasă anexat, pe scurt, partidul dnei Gorghiu se simte boicotat pe nedrept şi asta, în defavoarea naţiei. Vor cîştiga din nou „the bad guys”. Şi nu din vina lor, a liberalilor, ci din vina noastră, a bombănitorilor, inapţi să punem umărul la propăşirea marelui şi vechiului partid. În ce mă priveşte, mă declar perplex, dacă nu direct iritat de acest tip de retorică. PNL a avut la dispoziţie ani întregi în care să se reformeze, să-şi dea seama că e în criză de portrete credibile, de „cadre” eficiente, de program coerent. Abia acum, în ceasul al doisprezecelea, a intrat în alertă. Vrea brusc o altă faţă, nepricepînd că înfăţişarea de acum a partidului nu e de natură să convingă şi să atragă resurse transfiguratoare.
 
 
În principiu, PNL ar fi trebuit să fie, din punctul meu de vedere, opţiunea politică salvatoare, în condiţiile în care PSD continuă să domine scena cu un aplomb descurajant. Echipa pesedistă, o echipă de penali aroganţi, şmecheri de gaşcă, cumetri de „aranjamente” lucrative, activişti obraznici stă cocoţată în vîrful sondajelor (e drept, cu sprijinul unui electorat cu criterii abisale şi pe fondul unui masiv absenteism la urne). Dar ideea că singura formă de a scăpa de lup este să votezi o ogradă de oi agitate nu mi se pare rentabilă… Mă aşteptam să am (să mi se livreze) o puzderie de argumente în favoarea partidului liberal. Nu fumigene triumfaliste („niciodată n-am fost aşa puternici”, „avem cel mai riguros program pentru viitoarea guvernare”, „Dumnezeu e liberal”, „avem un suport tot mai mare din partea populaţiei”, „oferim un mesaj clar de profesionalism”), nu penibile gîfîieli „tactice” (Denise Rifai ca soluţie de avarie, un rol pe care are meritul de a-l fi refuzat), nu victimizări insolente (noi vrem binele, dar suntem singuri şi ghinionişti). 
 
 
Doamnele şi domnii liberali trebuiau mai demult să se întrebe dacă au membri pe măsura prestigiului marilor fondatori. Evident, nu putem produce la comandă garnituri de tipul Brătienilor, Ghiculeştilor, Rosetteştilor. Nu putem da peste noapte un Kogălniceanu sau un Spiru Haret. Dar n-ar fi de lepădat inşi ceva mai de ispravă, mai ţanţoşi, mai profilaţi, decît Ilie Bolojan, Mihai Barbu, Florian Roman, Florin Alexandru Alexe, Buşoi, Buda, Ben Oni Ardelean ş.a.m.d. Să nu se supere domnii de mai sus. Poate sunt oameni cumsecade şi pricepuţi. Dar prea n-a auzit nimeni de ei şi de marea majoritate a colegilor lor. Pe unii dintre aceşti colegi se întîmplă, e drept, să-i cunosc, dar şi ei par scufundaţi în inexpresive penumbre, în vreme ce alţii au „defectat” pe la ALDE (încropeala oportunistă a unui mediocru veleitar, înconjurat de „simpatizanţi” asemenea). Vechii liberali aveau în CV puşcăriile negre de la Sighet, Aiud, Gherla Jilava sau Râmnicu-Vâlcea. Noii liberali - de-alde Relu Fenechiu, Secăşan, Frâncu, Chiuariu, Verginel (ah!) Gireadă, Pantiş, Roşca-Stănescu, ş.a. - populează aşezăminte mai „selecte”, dar cu condamnări mult mai puţin onorabile… 
Dacă nu vreţi să pierdeţi pe mîna voastră, încercaţi, cît de cît, să vă naşteţi!
 
 
 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22