Anticorupție originală la Chișinău

14 octombrie. Miercuri seara a avut loc o ședință în subsolul sediului Partidului Democrat din Moldova (PDM), din centrul Chișinăului, la care au participat liderii PDM, Partidului Liberal (PL) și Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM). S-a căzut de acord că joi, 15 octombrie, Corneliu Gurin, procurorul general, va demisiona iar coaliția de guvernământ se va apuca serios de reforme. Demisia procurorului general era solicitată de aproape nouă luni de zecile de mii de protestatari care cereau anchetarea „jafului secolului”, cum numeau dispariția unui miliar de dolari din Banca de Economii a Moldovei, Banca Socială și Unibank.  Vlad Filat, liderul PLDM, ceruse cu două zile în urmă, demiterea lui Gurin, însă reprezentanții PDM au respins categoric această solicitare.

În ultimii șase ani, de când la Chișinău sunt la putere partide pro-europene, liderii coaliției și-au împărțit între ei cele mai importante funcții în stat și sferele de influență. Procuratura Generală și Centrul Național Anticorupție (CNA), echivalentul DNA-ului românesc, sunt controlate politic de PDM[1]. La rândul său, PDM, care prin atragerea fostului comunist Marian Lupu, dezamăgit că n-a fost propus la funcția de președinte după evenimentele din 7 aprilie 2009, a smuls câteva procente din electoratul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) trimițându-l pe Vladimir Voronin după 8 ani în opoziție, este finanțat și practic controlat de un controversat om de afaceri Vlad Plahotniuc. Acesta are și pașaport românesc, dar sub un alt nume, iar împotriva sa procuratura de la București ar fi deschis un dosar prin 2010, despre care nu se mai știe nimic[2].

15 octombrie. Începe sesiunea de toamnă a Parlamentului de la Chișinău. Procurorul general Gurin este așteptat să-și prezinte demisia[3]. Iau cuvântul Vladimir Voronin, Mihail Ghimpu și Marian Lupu. Însă, stupoare! Liderul comunist cere retragerea imunității lui Filat, liberalul unionist anunță începerea luptei cu corupția, iar președintele PDM susține necesitatea cooptării la guvernare a fostului premier Iurie Leancă, care a părăsit PLDM după ce n-a mai fost propus premier. Filat a fost atras într-o cursă. Toți liderii politici aveau rolurile dinainte distribuite: comunistul Voronin, moldovenistul Lupu, unionistul Ghimpu, pro-europeanul Leancă, pro-rusul Igor Dodon, președintele Partidului Socialiștilor (PS). Până și Renato Usatâi, primarul din Bălți și liderul Partidului Nostru, formațiune politică scoasă din cursă cu două zile înaintea alegerile parlamentare de anul trecut, a organizat un cordon de militanți socialiști în jurul Parlamentului, în dimineața de 15 octombrie. Înainte de începerea procedurii parlamentare de ridicare a imunității, fără să existe vreun ordin de reținere, Usatâi a promis la microfon că va face cadou un Mercedes nou-nouț polițistului care-l prinde pe fostul premier. Mai mult, protestatarii dirijați de controversatul politician au verificat mașinile care veneau și plecau de la Parlament. Deci și Usatâi a avut un rol de jucat în acest scenariu[4].

La 12.00, Procurorul General a cerut Parlamentului ridicarea imunității liderului PLDM. „Avem probe concludente despre implicarea lui Filat în fraudele de la Banca de Economii, prejudiciul fiind estimat la câteva sute de milioane de euro”. Cererea este bazată pe autodenunțul controversatului primar de Orhei, Ilan Shor, care poartă data de 12 octombrie. Shor afirmă că a bătut el însuși la mașină autodenunțul, în limba rusă[5]. Documentului îi este atașat un proces verbal „de audiere a martorului” care poartă data de 13 octombrie, și semnătura nu mai puțin controversatului „procurorul-anticorupție” Adrian Popenco[6]. Filat este acuzat că a primit 260 de milioane dolari de la Shor, pentru a opri controalele la firmele acestuia și a-l sprijini în diferite afaceri și privatizări. Când Shor a preluat conducerea Băncii de Economii a Moldovei a venit și cea mai mare mită pentru Filat. Ceea ce, însă, nu explică „jaful secolului”, dispariția unui miliard de dolari din trei bănci moldovenești, cum pretinde procurorul general.

La 14.45 Comisia Juridică a aprobat solicitarea lui Gurin privind ridicarea imunității lui Filat. La ora 15.00 Filat, fără să fi văzut acuzațiile care i se aduc, a improvizat un discurs în Parlament, poate cel mai bun din cariera sa. Majoritatea astfel formată - socialiști pro-ruși, liberali pro-unioniști, comuniști, socialiști pro-europeni, populari (Leancă) - a votat cu un zdrobitor 79-0 pentru ridicarea imunității fostului premier Filat. Peste câteva ore, Filat care venise de dimineață să ceară demisia procurorului general, se afla în arestul CNA. Iar deputaților (care nu primiseră roluri în scenariul de joi) și continuau să ceară demiterea procurorului Gurin, acesta le-a răspuns că nu mai poate acum pleca, pentru că dacă ar pleca „ar prejudicia mersul anchetei”[7].

Cine câștigă de pe urma arestării lui Filat?

Cine vrea să înțeleagă situația din Republica Moldova ar trebui ca pe lângă lectura analizelor - numeroase, unele foarte bune - publicate la Chișinău, să vadă și filmul Black Mass, cu Johnny Depp, film care poate oferi câteva sugestii interesante de adăugat la grila de evaluare a situației politice de la Chișinău.

Nu este nici o exagerare în afirmația că un singur om controlează o țară, e drept mică, și pe deasupra și cea mai săracă din Europa. La nivelul secretarului general al Consiliului Europei[8], comisarilor europeni sau înalților demnitari de la Departamentul de Stat acest lucru este bine știut[9]. Însă agenda internațională este încărcată cu multe alte dosare, iar Moldova e prea mică, astfel încât Chișinăul a rămas doar în atenția Bucureștiului.

De altfel, lansarea pe orbita lumii politice a lui Plahotniuc s-ar fi produs cu ocazia primei vizite a lui Voronin la București, când Plahotniuc i-ar fi fost prezentat de Iliescu liderului moldovean, cu ocazia primirii acestuia la Cotroceni. În acel moment, Plahotniuc era director general al „Petrom Moldova” și era sprijinit de persoane importante din guvernul Adrian Năstase. Plahotniuc a intrat în marea politică abia în 2008, când decide să finanțeze PDM, contribuind decisiv la victoria forțelor pro-europene în alegerile din iulie 2009 și la formarea, în septembrie, a primului guvern al Alianței pentru Integrare Europeană, în frunte cu Filat. Relațiile dintre cei doi Vladimiri, Plahotniuc și Filat, s-au deteriorat tot mai mult, aruncând în aer coaliția de guvernare în februarie 2013, când PLDM a votat alături de comuniști destituirea lui Plahotniuc din funcția de vicepreședinte al Parlamentului și a lui Lupu din cea de președinte al Republicii Moldova, în timp ce PDM a votat, tot alături de comuniști, căderea guvernului Filat. Această criză s-a încheiat cu îngenuncherea lui Filat, care s-a umilit degeaba în fața lui Plahotniuc cerându-i public iertare, în speranța că se va putea întoarce în fotoliul de premier. Inutil, de vreme ce Curtea Constituțională a decis că cel care a fost acuzat de corupție într-o moțiune de cenzură aprobată, nu mai poate ocupa funcția de premier. Altfel spus, Filat era sancționat că n-avea șapcă! În spatele acestei decizii care inovează jurisprudența se afla Alexandru Tănase, fiul regretatului Constantin Tănase care scotea ziarul „Timpul”, publicație pro-unionistă finanțată parțial de la București. Talentat politician și avocat, Al. Tănase a fost coleg de partid cu Filat, dar între timp a devenit adversar personal al liderului PLDM și s-a retras la Curtea Constituțională.

Căderea lui Filat coincide cu preluarea la București a controlului asupra relației cu Moldova de către premierul Ponta. Filat și PLDM făceau parte din Partidul Popular European. Fostul premier de la Chișinău fusese sprijit de președintele Băsescu. Aliatul PSD-ului în Moldova este PDM-ul lui Lupu și Plahotniuc, ambele partide făcând parte din Internaționala Socialistă.

De ceva timp, Filat nu mai controla nimic, devenise doar o umbră din ceea ce fusese odată cel mai talentat politician al generației sale, cu peste 50% încredere în sondaje dar și, potrivit folclorului urban din Chișinău, unul dintre cei mai corupți. La ședințele Coaliției era tăcut, accepta tot ce i se cerea. Era partenerul ideal pentru că nu punea probleme. Apropiații spuneau cu două săptămână în urmă, că se aștepta să fie arestat, însă la începutul anului viitor[10].

In stinga, Plahotniuc, cu ocazia semnarii acordului de colaborare PSD-PDM, la sediul PSD din Bucuresti, Bd Kiseleff.

Atunci, de ce tot acest scenariu menit parcă să compromită lupta împotriva corupției? Presa și analiștii de la Chișinău au socotit că dividendele de pe urma arestării lui Filat sunt mai mari: Plahotniuc securizează poziția procurorului general Gurin, o piesă importantă a sa în angrenajul puterii oculte, care s-ar baza nu doar pe cumpărarea politicienilor ci și pe șantajarea lor cu dosare penale, în condițiile în care protestatarii din Piața Marii Adunări Naționale ceruseră insistent în ultimele luni demisia lui Gurin; transmite un mesaj către Occident prin care anunță începerea luptei împotriva marii corupții; îndeplinește una dintre condițiile FMI care cere anchetarea dispariției miliardului de dolari din bănci, în vederea reluării discuțiilor pentru încheirea unui nou acord de finanțare, cu ocazia misiunii de evaluare din noiembrie (acordul este vital pentru salvarea Moldovei care altfel riscă să intre în faliment)[11]; oferă zecilor de mii de protestatari din Chișinău capul lui Filat, pe care-l fac unic (deocamdată!) vinovat de furtul unui miliard de dolari.

Mai mult, potrivit unor apropiați ai celor doi Vladimiri, Plahotniuc este obsedat de ideea că protestele civice ale Platformei Demnitate și Adevăr sunt sprijinite de Filat care ar complota împreună cu un fost partener de afaceri al lui Plahotniuc, condamant de un tribunal din Moldova, și care s-a refugiat în Germania[12]. Cu alte cuvinte, moldovenii care au ieșit cu zecile de mii în Piața Marii Adunări Naționale în ultimele 10 luni, ca să protesteze împotriva jafului din bănci și pentru reforme europene sunt manipulați de adversarii lui Plahotniuc. Greu de crezut că e nevoie de vreun complot ca să scoți oamenii în stradă, în condițiile în care miliardul de dolari furat reprezintă circa 2/3 din bugetul țării și a redus cu 1/5 PIB-ul Moldovei. Doar confirmarea oficială a jafului a generat o inflație de peste 30%. Ca să nu mai vorbim despre creșterea dramatică a prețurilor și sărăcirea galopantă a populației.

Ce urmează?

Odată cu arestarea lui Filat, coaliția a pierdut majoritatea, are doar 50 de voturi în Parlament, din 101. Va urma o reformatare, dar după ce președintele Nicolae Timofti va răspunde cererii premierului Valeriu Streleț (PLDM) de a-l demite pe șeful parchetului anticorupție, Viorel Chetraru, considerat de presă „omul lui Plahotniuc”[13]. Pentru următoarele săptămâni, cel mai probabil Leancă se va alătura coaliției cu cele trei voturi ale sale. PLDM ar putea pierde funcția de premier, pentru că nu mai este partidul din coaliție cu cei mai mulți deputați, această poziție revenind PDM-ului. La schimb, dacă rămâne în coaliție PLDM ar putea prelua conducerea Parlamentului. PDM poate să-l numească în funcția de premier pe actualul președinte al Parlamentului, Andrian Candu, finul lui Plahotniuc sau să aducă un tehnocrat sau un politician - tehnocrat, precum Leancă[14]. Sunt vremuri grele la Chișinău, Leancă are o relație foarte bună cu Ponta, iar finanțele moldovenești au urgentă nevoie de lichidități pentru plata salariilor și pensiilor. Tot în acest scenariu al reformatării coaliției, PLDM poate fi scos de la guvernare, câțiva deputați l-ar putea urma pe Leancă, și astfel s-ar forma o nouă coaliție PDM, Partidul Popular European din Moldova (PPE, adică grupul lui Leancă), PL și PCRM (comuniștii pot intra direct în guvern sau doar susțin din umbră executivul în Parlament în schimbul unor poziții minore în administație). Dacă e să dăm crezare majorității analiștilor de la Chișinău, toți liderii acestor partide ar fi controlați de Plahotniuc, unii financiar, alții șantajați cu dosare. Coaliția care se va construi în următoarele săptămâni va trebui să aleagă președintele republicii, în martie, când expiră mandatul lui Nicolae Timofti. Va fi foarte complicat, de vreme ce trebuie să adune 3/5 din voturile deputaților, iar în mod tradițional scrutinul a generat mari crize politice.

O altă variantă, a doua, mai puțin probabilă, ar fi o coaliție de stânga[15], PDM, PS, PCRM, la fel de bine controlată de Plahotniuc, dar care va stârni prea puțin optimism în Occident pentru reluarea finanțărilor către Moldova.

În viitorul apropiat, tot așa de puțin probabil este și scenariul alegerilor anticipate. Chiar dacă PDM și Plahotniuc (în ultimul interviu, în limba rusă[16]) par să ia în calcul tot mai serios varianta alegerilor anticipate, procedura complicată a declanșării acestora le amână până la toamna 2016. Până atunci, potrivit comentatorilor, dreapta s-ar putea reformata și relansa, cu riscul major pentru Plahotniuc ca din Platforma civică DA să se cristalizeze o formațiune politică autentic pro-europeană, o veritabilă amenințare la adresa regimului său oligarhic. Această formațiune va amenința, în aceeași măsură, și PL-ul lui Ghimpu & Chirtoacă, PLDM -ul lui Streleț (dacă mai rămâne ceva din el peste câteva luni!), PPE-ul lui Leancă (toate partide obosite și șifonate de numeroase scandaluri sau care nu decolează, cazul lui Leancă). Pe marginea din dreapta a terenului se pregătesc să iasă la încălzire câțiva potențiali lideri de partid. Deocamdată fac doar ușoare genoflexiuni pe la București.

În curând se va încheia un capitol în politica moldovenească. Pur și simplu lucrurile nu mai pot continua așa[17]. Fie Moldova se va prăbuși ca stat și atunci România va aduna cioburile (cum speră unii la București care cântă de vreo doi ani prohodul vecinului de la est; avem și noi imperialiștii noștri!), fie va începe construcția unei noi elite politice și economice, compatibilă cu mileniul trei.

Procuratura, ca și în cazul României, ar putea să grăbească procesul cu o singură condiție, să iasă de sub controlul lui Plahotniuc. Altfel, cel mai probabil, vechea gardă, după ce a compromis tema europeană va sfârși prin a compromite și anti-corupția. Fără refacerea încrederii populației în conducători, Republica Moldova n-are nici o șansă de progres. Va bălti mult timp de acum încolo într-o zonă gri, la periferia a doua lumi, occidentală și euro-asiatică.

Din vechea gardă de la Chișinău, unii lideri vor merge la pușcărie (anti-corupția, chiar dacă e pilotată politic, trebuie continuată, a început prost, dar alta n-avem!), câțiva își vor negocia imunitatea, nu puțini își vor lichida afacerile și vor pleca spre alte zări, lăsând Moldova într-o sărăcie lucie. Plecarea lui Ponta din fruntea guvernului României va accentua percepția de sfârșit de epocă. Cine va prelua dosarul Republica Moldova la București ar putea să influențeze evoluțiile de la Chișinău. Conflictul ruso-ucrainean a îndepărtat pentru moment presiunea Rusiei de granițele Moldovei, dar și miliardele de dolari ale mafioților ruși care erau albite prin băncile și tribunalele moldovenești. Fără dividendele din acele transferuri, magnații de la Chișinău au început să-și devalizeze propriile bănci[18].

Responsabilul de relația cu Moldova s-a aflat când la Palatul Victoria, când la Cotroceni. Schimbarea lui Ponta ar putea fi o bună ocazie pentru președintele Klaus Iohannis să iar dosarul în mâinile sale. Dacă va fi lăsat. Unii se tem că, precum Băsescu l-a sprijinit pe Filat sau Ponta pe Plahotniuc, și Iohannis s-ar putea să-l sprijine pe Renato Usatâi[19]. Doar a locuit la sora lui Renato din București, în campania electorală[20].