Chișinău, sfârșit de epocă

La o oră după închiderea urnelor în turul al doilea al alegerilor locale de la Chișinău, convingerea că se va repeta istoria de anul trecut, când Andrei Năstase a refăcut diferența de zece procente și a câștigat în fața socialistului Ion Ceban era încă vie. Doar spre miezul nopții, când numărul proceselor-verbale înregistrate confirma victoria candidatului socialist, în studiourile televiziunilor în care se comentau rezultatele s-au așternut primele îndoieli. Dar dacă nu e vot geopolitic? Nu s-ar putea ca felul în care votează un locuitor al Chișinăului să fie determinat de altceva, nu doar de etnie? Sau de program anticorupție?

Anul trecut, agenda antioligarhică a lui Năstase a fost cea care a scos lumea la vot, nu orientarea lui proeuropeană. Dispărând Vlad Plahotniuc, Năstase a încercat să înlocuiască mesajul antioligarhic cu unul anticorupție și geopolitic. Să presupunem că Andrei Năstase era puternic și credibil doar ca purtător al stindardului luptei cu oligarhia și n-a fost suficient de convingător pe temele anticorupție și geopolitică, pe care și-a construit întreaga campanie. Așa explică mulți înfrângerea candidatului proeuropean. Cel mai intens vehiculat argument este că Năstase nu e credibil, nici pe geopolitică și nici pe anticorupție, pentru că ACUM s-a aliat cu socialiștii lui Dodon. Și că, dacă ar fi lăsat să candideze pe altcineva din partea blocului ACUM, alegătorii geopolitici s-ar fi înghesuit să-l voteze. Cu toate acestea, cifrele arată că Năstase a luat în turul al doilea cu 42.500 mai multe voturi, în vreme ce zestrea contracandidatului său a crescut de la 90.000 la 123.000 de voturi, deci cu 33.000.

Ar fi, probabil, nedrept să afirmăm că periferiile capitalei, unde formațiunile prounioniste au foarte mulți alegători etnici români, nu s-au mobilizat suficient, astfel că socialistul Ceban a câștigat Primăria Chișinăului. Rezultatul alegerilor pare să indice altceva. Anume, că societatea moldovenească s-a schimbat foarte mult din 2009 încoace. Și că e suficient de sofisticată cât să nu mai reacționeze pavlovian la tot soiul de mesaje.

Diferența la Chișinău au făcut-o mai mulți factori. CV-urile celor doi candidați au contat. Ion Ceban și-a început cariera în primărie, acum aproape 20 de ani. A fost pregătit de tânăr pentru a ocupa funcții înalte în stat, fiind trecut prin diverse instituții, președinție, guvern, consiliu municipal, apoi deputat în parlament. A fost crescut în pepiniera comunistă, aflându-se în rezerva de cadre a lui Vladimir Voronin. A fost trimis la studii la Paris, Berlin, iar în acest an și-a susținut un doctorat la Moscova, la una dintre academiile de pe lângă Kremlin. De la comuniști, a fost achiziționat de Vlad Plahotniuc, pe o sumă destul de mică (dacă informațiile de la doi foști deputați comuniști sunt corecte). Era al doilea val de comuniști care dezertau și se alăturau nucleului socialist, rupt din facțiunea comunistă, cei mai importanți reprezentanți fiind Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Prima lor misiune a fost aceea de a-l vota președinte al republicii pe N. Timofti. Ion Ceban e versiunea moldovenească a rezervei de cadre PSD, de la București, construită de Adrian Năstase.

Ca să se poată duela de la egal la egal cu Ceban în dezbaterile televizate din campanie, Năstase ar fi trebuit ca măcar în ultimii cinci ani, pe care i-a petrecut în ploaie și arșiță la demonstrații împotriva lui Plahotniuc, să fi lucrat în instituții care să-l pregătească pentru administrație locală. N-a fost așa, încât Năstase trebuia să evite tehnicalitățile, pe care n-avea oricum vreo șansă ca să le stăpânească la nivelul lui Ceban.

Al doilea factor, diferența notabilă dintre resursele pe care le-au avut în campanie Ceban și Năstase. În vreme ce Năstase a improvizat un staff de campanie într-un subsol de casă veche, Ceban a avut experți în campanii electorale de la Moscova, care cântăreau atent mesajele, pe care le încercau pe focus grupuri. La afișe, bannere, la videoclipuri, la presă – mai ales televiziuni - de susținere a campaniei, Ceban era contemporan cu noi, în vreme ce Năstase părea că vine din anii 1990. Ideea că s-ar fi putut repeta istoria de anul trecut, când un candidat fără staff și fără resurse, care umbla singur printre blocuri și-și făcea campanie în parcuri poate câștiga la Chișinău, s-a dovedit eronată.

Geopolitica i-a adus voturi candidatului ACUM, la fel și anticorupția. Numai că electoratul din Chișinău e foarte divers și ceva mai sofisticat. Concentrarea mesajelor doar spre zona periferiei, mai degrabă rurală, locuită de oameni abia desprinși de satele lor, neglijarea centrului orașului, mai educat, cu ceva tradiții și mai ales valori urbane asimilate, a transformat confruntarea dintre Ceban și Năstase într-una dintre sat și oraș. Victoria lui Ceban a fost un fel de revanșă mult-așteptată a urbanului.

ACUM n-a înțeles că starea de spirit în Chișinău s-a schimbat. Nu alianța cu socialiștii lui Dodon l-a făcut să piardă primăria și nici lenea unioniștilor de a merge la vot. Pur și simplu, profilul lui Andrei Năstase nu se potrivea cu agenda alegătorilor din toamna 2019. Astăzi, Chișinăul e în prag de colaps. Are nevoie de ample lucrări de modernizare. Iar electoratul crede că Ceban poate răspunde mai bine acestei agende. //