Antivaccinismul

Încă dinainte ca prima persoană din lume să fie vaccinată împotriva COVID, pe rețelele sociale au apărut diverse informații manipulatoare și teorii conspiraționale față de noul vaccin.

Ciprian Cucu 10.01.2023

De același autor

Inițial, metoda folosită a fost „doar punem întrebări”, care presupune lansarea unor „întrebări încărcate” (en. loaded questions), ce nu așteaptă de fapt răspuns. Un exemplu este mirarea că nu avem vaccin pentru cancer „în mai bine de 100 de ani de căutare”, dar s-a făcut într-un singur an un vaccin pentru „un virus misterios apărut din senin”.

Ca să fie clar nivelul întrebării, merită precizat că ceea ce numim „cancer” este de fapt o serie de peste 200 de afecțiuni cu cauze și mecanisme distincte, iar SARS-CoV-2 nu a fost chiar misterios, ci un coronavirus similar cu SARS-CoV (2003) și MERS-CoV (2012). Pe de altă parte, avem deja un vaccin eficace împotriva virusului HPV - cel mai mare factor de risc pentru cancerul de col uterin. În plus, într-un twist fericit, Moderna este creditată recent cu un pas important înspre un potențial vaccin pentru melanom (un tip de cancer de piele), pe baza tehnologiei mARN.

Un scurt istoric al antivaccinismului

Motivul pentru care valul dezinformărilor a pornit atât de repede și atât de puternic ține de existența mișcării antivaccin, care are o istorie la fel de veche precum istoria vaccinării.

Prima campanie de vaccinare, în 1800, împotriva variolei, se baza pe inocularea cu „variola vacii”, un virus animal mult mai puțin periculos. Încă de la început, împotriva campaniei au apărut o mulțime de critici, unele de-a dreptul absurde, cu povești fanteziste despre copii cărora le-ar fi crescut păr de vacă sau devenind diformi, astfel încât să semene cu tauri.

Pe lângă frica de o procedură nouă, o parte dintre critici au invocat motive politice și religioase. Mulți oameni susțineau că vaccinarea le încalcă libertatea individuală, iar unii clerici au denunțat practica drept „necreștină” pentru că folosea produse de natură animală.

Cum variola era o problemă majoră de sănătate publică, autoritățile britanice impun vaccinarea obligatorie în 1853, ceea ce crește reacția contrară. Se înființează „Liga Anti Vaccinare”, apar o mulțime de publicații antivaccin, iar în 1885 are loc un marș de protest la care participă între 80.000 și 100.000 de persoane. O istorie similară are loc în SUA - în 1905 are loc un prim proces pe subiectul vaccinării obligatorii, în care Curtea Supremă a SUA decide că statele pot impune o astfel de obligativitate pentru protecția sănătății publice.

Aproape o sută de ani mai târziu, în 1970, scandalul se concentrează pe vaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis). Un raport controversat, un grup de oameni îngrijorați și o serie de produse media care încercau să obțină rating exagerând pericolele au dus la scăderea ratelor de imunizare.

Mai cunoscut și mai grav este scandalul din jurul lui Andrew Wakefield, care în 1998 publică un articol în prestigioasa revistă științifică Lancet pretinzând o legătură între vaccinul ROR (rujeolă, oreion și rubeolă) și autism. Articolul a fost criticat de comunitatea medicală imediat după apariție și nu a produs imediat o reacție importantă în publicul larg. Wakefield a reușit însă să atragă atenția după o serie de conferințe de presă și articole scrise de jurnaliști fără experiență în medicină sau știință, provocând unul dintre cele mai rezistente și de impact falsuri medicale din istoria lumii. Rujeola, o boală extrem de infecțioasă și periculoasă, aflată până nu demult în pragul eradicării, a revenit în prim-plan din cauza scăderii ratelor de vaccinare, pe fondul dezinformării.

O întreagă serie de studii ulterioare au concluzionat că nu există dovezi pentru vreo relație între vaccin și autism, iar Wakefield a fost dovedit ca șarlatan - a măsluit datele experimentului și a urmărit interese financiare personale. Cu toate astea, în anii pre-COVID, relația dintre vaccinuri și autism era încă în prim-plan.

Tot o serie de campanii ale antivacciniștilor a dus la scăderea ratei de vaccinare împotriva HPV, în ciuda dovezilor că vaccinul este sigur și eficace - în Australia, de exemplu, una dintre primele țări care a recomandat vaccinarea, se estimează eliminarea cazurilor de cancer de col uterin până în 2028.

Vaccinarea COVID

Ajungând cu istoria în vremurile COVID, putem observa o serie de evoluții interesante ale narațiunilor antivacciniste.

Întrebările retorice ce au precedat lansarea vaccinării au lăsat locul unui adevărat val de postări care declarau decesul unor persoane vaccinate: o asistentă medicală din Alabama, alta din Tennessee. Niciuna nu murise, însă „decesele” au ajuns la sute de mii de persoane din toată lumea, inclusiv România.

Ca să întărească astfel de convingeri, au apărut mai multe teorii conspiraționale (acum arhicunoscute), cum ar fi că Bill Gates vrea să ne injecteze cu cipuri prin vaccin sau că vaccinarea ar fi parte a unui plan al „elitelor globaliste” de a reduce populația.

De la promovarea unor decese inexistente, s-a trecut la folosirea unor decese reale, conectate în mod fals la vaccin, considerând că timpul scurt trecut între vaccinare și deces este o dovadă suficientă. Cazuri celebre o includ pe asistenta medicală Sonia Acevedo, pe cercetătorul în securitate informatică Dan Kaminsky și pe fotbalistul danez Christian Eriksen. În primul caz, autopsia a infirmat o legătură între vaccinare și deces, în timp ce Kaminsky a decedat din cauza unei boli cronice (cetoacidoză diabetică) de care suferea de ceva timp, iar Eriksen nici măcar nu fusese vaccinat și oricum n-a murit.

În timp, narațiunea centrată pe timpul redus între vaccin și deces se modifică spre a include orice deces, indiferent de moment, în tandem cu regândirea pretinsului mecanism criminal al vaccinului, care devine mult mai perfid, misterios și probabil să lovească oricând, chiar și peste ani.

În plus, ca să completeze pericolul, vaccinurile sunt acuzate pe rând de toate problemele și afecțiunile posibile, de la infertilitate la atacuri cerebrale sau cancer.

Moartea subită - propaganda perfectă

Dintre toate narațiunile false, legătura dintre vaccin și Sindromul morții subite (SADS - Sudden Arrhythmia Death Syndrome) este cea care observă cel mai mare succes. Ideea pare să fi apărut în octombrie 2021, sub forma afirmației că numărul crescut de decese SADS ar fi făcut „din pix”, pentru a ascunde decesele provocate de vaccinare. Narațiunea ia avânt în iunie 2022, în postări care consideră deja evident că orice „moarte subită” este cauzată de vaccinarea COVID.

În realitate, SADS nu este deloc nou, ci poate fi una dintre câteva variante de aritmii cauzatoare de moarte, după cum scrie SADS Foundation. Studiile arată că toate „afecțiunile SADS” se referă la un defect în „sistemul electric” al inimii și că, în mare parte, sunt afecțiuni moștenite genetic.

În plus, nu vedem o creștere a deceselor SADS. Pentru Anglia și Țara Galilor, de exemplu, se poate consulta o statistică ce arată cauzele deceselor pe fiecare an. SADS este înregistrat folosind trei coduri — R960, I490 și I461, iar datele sunt disponibile aici. În 2021, anul cu vaccinări COVID, au fost 302 cazuri de SADS în total. În 2020 au fost 336 cazuri, 330 în 2019, 320 în 2018.

Totuși, antivacciniștii persistă în stilul clasic, pretinzând că totul este evident și demonstrat. ActiveNews - principalul site antivaccinist din România – are aproape o mie de articole în care orice deces al unor persoane relativ tinere este SADS cauzat de vaccin.

Recent, a fost produs și un pseudo-documentar - „Mort subit” (en. Died Suddenly), a cărui narațiune principală este că vaccinurile mARN au dus la cheaguri de sânge nemaivăzute, acestea fiind principala cauză a morților subite în rândul tinerilor.

Producătorul este Stew Peters, personalitate media de extremă dreaptă care a mai produs un alt film în care se predinde că SARS-CoV-2 ar fi un venin sintetic răspândit prin vaccinuri și apa de la robinet.

Afirmațiile din film au fost demontate de mai multe surse, filmul fiind considerat „un tsunami de dezinformare antivaccinistă și teorii conspiraționale” de către David Gorski, medic, profesor universitar și cercetător în domeniul cancerului și coautor pe site-ul Sciencebasedmedicine. Într-un excelent articol care abordează atât contextul (ideea că elitele vor să decimeze populația), cât și afirmațiile concrete din film, Gorski observă nivelul extrem de scăzut al propagandei.

De exemplu, încă din trailer este prezentat un baschetbalist care a leșinat pe teren, deși clipul este din 2020, înainte de apariția vaccinului, și o femeie căzând brusc pe un peron în Argentina, dar care doar leșinase de la tensiunea scăzută (nu murise). Chiar și miza centrală a filmului - ideea unor cheaguri nemaivăzute – este extrem de superficială, câtă vreme nu se face nicio distincție între cheaguri post-mortem și ante-mortem (una esențială și facilă pentru orice specialist). Acele cheaguri nemai­văzute sunt, de fapt, cheaguri obișnuite post-mortem, falsul venind din compararea lor cu cheaguri ante-mortem.

Tipul acesta de narațiune este propaganda perfectă - pornește de la ceva real (existența și un oarecare mister al SADS), peste care se brodează povești vagi, sprijinite pe întrebări retorice și teorii conspiraționale care au deja o bază de fani. Astfel, în loc să devină încă o poveste care își face circuitul și apoi ajunge marginală, legătura falsă între vaccinare și SADS este tot mai promovată. De exemplu, în urma stopului cardiac suferit de Damar Hamlin la începutul lunii ianuarie (2023), postările pe Twitter care folosesc sintagma „mort subit” au crescut de la aprox. 4.000/zi la 17.000/zi, deși Hamlin și-a revenit.

Între timp, încrederea în vaccinare, în general, scade încet și sigur, iar legea vaccinării obligatorii, care a fost în dezbatere în România începând cu 2018, s-a blocat în 2020 de frica antivacciniștilor vocali, fiind acum deja uitată.

Cu alte cuvinte, noi epidemii ne așteaptă după colț. Când vor veni, să ne amintim de aceste momente și de mișcarea antivaccin.//

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2023 Revista 22