Presa, banii și americanii

Perioada recentă a readus în atenția publicului internațional sau și din România o narațiune falsă extrem de insidioasă – că presa independentă și ONG-urile care trăiesc din donații și finanțări ar face jocuri ascunse în beneficiul americanilor/Occidentului. E o transmutare a relativismului moral al falsei sintagme „toate partidele, aceeași mizerie”, menit numai să susțină cacofonia informațională a lumii, în beneficiul antioccidentalismului și diverșilor lideri autoritari de pretutindeni.

Mijlocul lunii mai a adus un nou scandal pe rețelele sociale (Twitter în special), cu Bellingcat – site-ul de investigații OSINT¹, atacat în media alternativă cu sprijinul neechivoc al lui Elon Musk.

După preluarea Twitter, Musk a promis în repetate rânduri că va transforma platforma în spațiul unde se vor găsi cele mai bune informații. Ca multe alte promisiuni, realitatea e mai degrabă inversă: noul Twitter a declarat „război” unor jurnaliști titrați de la publicații recunoscute, susținând că aceștia ar fi aroganți, că ar pretinde că au un monopol asupra adevărului. În schimb, Musk vorbește despre „democratizarea jurnalismului și împuternicirea vocii poporului”, părând că a descoperit brusc ideea de citizen journalism, care există de ceva timp și pe care de fapt nu o înțelege.

Cu atât mai mult este ciudat atacul său asupra Bellingcat, care nu este o organizație de presă clasică, ci mai degrabă s-ar potrivi pe această viziune care vede informația ca un rezultat al amestecului de tehnologie și comunitate.

Pentru cine nu știe, Bellingcat este un colectiv de jurnaliști independenți fondat în 2014 de Eliot Higgins, blogger și citizen journalist. Organizația a devenit celebră când a demonstrat că zborul MH17, doborât deasupra estului Ucrainei în iulie 2014, a fost lovit de o rachetă trasă de separatiștii proruși, folosind un sistem de rachete antiaeriene „Buk” provenit din Rusia. Un raport oficial al echipei de investigații internaționale care a analizat cazul a ajuns ulterior la aceleași concluzii.

De ce ar fi, așadar, Musk împotriva unei organizații care pare că-i susține viziunea asupra media? Răspunsul e simplu – că nu se aliniază viziunii sale asupra lumii. Musk se vede un personaj echilibrat, care observă deplasarea lumii spre extrema stângă și crede că misiunea lui este să readucă echilibrul – despre această iluzie am mai scris aici; în realitate, Musk devine tot mai pilled², o caricatură de Ra’s Al-Ghul sau Thanos.

După cum scrie și jurnalistul Mihai Ghiduc, atacurile recente împotriva Bellingcat  sunt motivate de publicarea unei investigații care susține că autorul atacului armat din Allen, Texas, ar fi avut o afinitate pentru extrema dreaptă și ideologia white supremacy. Or, pentru media alternativă și echilibrantul domn Musk, domeniul este tabu; pentru ei, orice discuție despre pericolul adus de extrema dreaptă trebuie să fie un fake news.

Nu e singurul caz care a atras atacuri împotriva Bellingcat, inclusiv dinspre jurnaliști (autodeclarați) de stânga³ precum Aaron Maté sau Glenn Greenwald, care mai nou se văd drept „critici media explozivi” (orig. bomb-trowing media critic). Un exemplu este critica unor investigații care au demonstrat că regimul Assad a folosit arme chimice în timpul războiului civil din Siria. Critica pare a fi motivată de poziția fundamentală a celor doi, care văd în „imperialismul american” o problemă mai gravă decât orice acțiuni ale regimurilor autoritare precum Rusia, China sau Siria, poziție transformată într-o reacție instinctivă de opoziție la orice pare a avea contact cu establishmentul politic sau media mainstream din SUA.

Pentru că sursele și metodele folosite de Bellingcat sunt 100% transparente, atacurile sunt mai puțin orientate spre conținuturi și dovezi, mutându-se spre sursele de finanțare. Mai exact, se încearcă răspândirea narațiunii prin care Bellingcat este fie parte a sistemului american de informații, fie chiar un produs al acestuia, pentru că ar avea (parțial) finanțare de la National Endowment for Democracy (NED), considerată de Rusia, China și fanii lor a fi o față a CIA.

În primul rând, Bellingcat este finanțat din multe surse, incluzând granturi din Europa și SUA, donații individuale, dar și diverse alte surse – în 2019, de exemplu, au primit un premiu de 500.000 de euro din partea Loteriei Naționale Olandeze. Rapoartele lor sunt publice, organizația fiind constant lăudată pentru transparență. În plus, Bellingcat nu folosește granturile pentru investigații, ci pentru proiectele conexe, cum ar fi cursurile pentru jurnaliști. Cine a scris vreodată o cerere de finanțare știe că astfel de finanțări se acordă pe proiecte concrete, cu obiective și activități clare și care presupun o monitorizare serioasă, atât tehnică, cât și financiară.

În al doilea rând, asocierea NED cu CIA este menită să sugereze intenții ascunse, operațiuni din umbră menite să manipuleze cetățenii unor țări independente, precum într-adevăr făcea CIA în timpul Războiului Rece. Însă NED a fost construită exact ca reacție la operațiunile ascunse, pentru a susține promovarea democrației în lume în mod transparent și onest. Sigur, celor cărora nu le convine democrația și consideră China sau Rusia drept modele cel puțin la fel de valide precum democrația liberală, văd propagandă nefastă în orice proiect, fie că vorbim despre cursuri de educație civică, monitorizarea independentă a alegerilor sau pregătirea tinerilor jurnaliști.

Întâmplarea face că acum ceva timp am aplicat pentru o finanțare NED (pe care nu am câștigat-o) și cunosc alte organizații din România care au în derulare proiecte finanțate de organizația americană. Nicio diferență nu există între aceste granturi și alte finanțări pe care le-am câștigat sau pierdut de-a lungul timpului. Nimeni nu te sună să‑ți spună ce să faci, ce să scrii sau să nu scrii, niciun șpion de la CIA nu vine să te antreneze cum să răstorni guvernul. De altfel, toate proiectele finanțate de NED sunt disponibile pe pagina lor de internet. „Lumina este cel mai bun dezinfectant” este un dicton repetat uneori chiar de adepții lui Musk, doar că aceștia aleg să ignore transparența organizațională (fie a NED, fie a Bellingcat), când nu li se confirmă convingerile.

În mod interesant, genul acesta de atac nu este nou, doar ținta e nouă și ajutorul nesperat oferit de Musk.

Într-un alt episod recent, Musk a decis ca Twitter să adauge eticheta „Entitate media de stat” (orig. „state-affiliated media”) unor profile precum NPR (National Public Radio), PBS (Public Broadcasting Service) sau BBC. Eticheta este destinată organizațiilor media deținute sau controlate de un stat, ceea ce nu este cazul posturilor menționate, toate fiind fondate cu atenție deosebită acordată independenței manageriale și editoriale. În urma reacțiilor, Musk a promis că le va schimba, ba în „Organizație media cu finanțare guvernamentală”, ba în „Organizație cu finanțare publică”. Ca idee, NPR primește mai puțin de 1% din bugetul anual din fonduri guvernamentale.

De când s-a întețit discuția despre propaganda prorusă, nici media alternativă din România nu a evitat să răspândească idei similare. În 2022, de exemplu, au apărut informații despre finanțarea unor organizații de presă direct de către partidele politice, care beneficiau astfel de știri pozitive. Ca reacție, un (fost) jurnalist român, devenit și el un „critic exploziv” al mainstream media, sugera că asta ar fi similar cu organizațiile media independente care sunt finanțate prin granturi de ambasadele străine.

Banii dați pe ascuns pentru propagandă sunt echivalați cu banii dați transparent, în urma unor concursuri de finanțare cu criterii clare și pentru care nimeni niciodată nu a primit vreun telefon sau vreo indicație. După cum scriam pe Facebook în septembrie 2022: „Știți mesajele alea cu «Acest text nu reprezintă neapărat poziția ambasadei cutare»? Ele există de fapt ca să apere finanțatorul de eventuale probleme – poate cineva o ia razna și scrie vreo prostie, apoi sare lumea pe ambasadă că a zis prostia. Doar că ambasada nu știe, aici vreau să ajung. Că n-are nici timp, nici chef să stea să facă pe editorul”.

O direcție de atac similară ar fi asemănarea unor organizații media precum Radio Europa Liberă/Radio Libertate⁴ și Vocea Americii cu organele de presă controlate de Kremlin sau Partidul Comunist din China.

Ideea este cu atât mai tristă, cu cât românii au o experiență importantă cu Europa Liberă, postul de radio care a ținut mii de oameni conectați la realitatea lumii în perioada comunistă, cu riscul de a fi arestați de Securitate. 

Ca în cazurile de mai sus, dovezile nu contează, iar cine arată că aceste organizații iau în serios independența editorială este considerat în cel mai bun caz naiv, dacă nu o victimă a propagandei occidentale (sau chiar un propagandist).

Cel mai adesea, adepții antioccidentalismului lipesc direct eticheta CIA pe aceste posturi, mai ales pentru că Europa Liberă a fost legată inițial de eforturile CIA de combatere a propagandei comuniste.

Sunt puține lucruri care ar putea convinge un conspiraționist antioccidental că CIA nu este în tot și-n toate, dar realitatea este că politica occidentală este în continuă schimbare, cel mai adesea spre bine. Avem suficiente asemenea exemple, cum ar fi rezultatele „Comisiei Church” din anii ‘70, care au dus la limitarea puterii agențiilor americane.

Dar poate schimbarea cea mai importantă, care nu poate fi credibilă pentru un antioccidental obișnuit cu impunerea prin forță și minciună, este convingerea sinceră a celor trecuți prin aceste organizații media că propaganda se combate cel mai bine prin adevăr. Prima emisiune a postului Vocea Americii spunea astfel: „Știrile pot fi bune. Știrile pot fi rele. Dar întotdeauna vă vom spune adevărul”.

Poate e naiv să credem că totul este perfect în lumea și în media occidentale, cu siguranță nu este. Dar eforturile de a asigura independență și obiectivitate sunt reale și sunt documentate. Să pretinzi că „toți sunt la fel” în media e mai rău decât naivitate, e ticăloșie.

1. Open Source INTelligence: procesul de a colecta și analiza informații de interes din surse disponibile public.

2. Termen folosit de adepții teoriilor conspiraționale pentru a desemna procesul prin care o persoană obișnuită devine un adept al credințelor lor. Inspirat din filmul Matrix, unde personajul principal ia o pastilă roșie ca să poată fi trezit din realitatea virtuală.

3. În media americană este considerat acceptabil ca jurnaliștii să aibă o afinitate ideologică, atât timp cât depun eforturi să rămână obiectivi în raportarea faptelor (nu ascund fapte, nu inventează, nu mint cu bună știință).

4. Radio Europa Liberă acoperea Europa de Est, în timp ce Radio Libertatea (Radio Liberty) acoperea Uniunea Sovietică.