Vechea nouă ordine mondială

„Biserica este cea care trebuie să ghideze guvernul, nu guvernul trebuie să ghideze biserica. M-am săturat de toată mizeria asta cu separația dintre biserică și stat. (...) Stânga [politică] vrea să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu guvernul în toate aspectele vieții noastre. Nu, nu se va întâmpla.”  (Lauren Boebert, membră a Congresului SUA)

O teorie omniprezentă

Noua Ordine Mondială (NOM) este o teorie conspirațională omniprezentă astăzi, grefată pe curentul ideologic „suveranist” — un amestec de naționalism de paradă cu xenofobie și paranoia (străinii ne vor răul) și hrănită de fundamentalismul religios.

O vedem în SUA, unde cuvântul patriot a fost preluat de fanii QAnon care se luptă cu Cabala Globală și-l susțin pe Donald Trump; am văzut-o în Marea Britanie în campania pentru BREXIT, unde „să luăm înapoi controlul” s-a dovedit a fi nimic mai mult decât un slogan populist; o vedem în România, unde câțiva politicieni „antisistem”, pretinși jurnaliști, comentatori deveniți brusc celebrități și o liotă de escroci care vând tratamente-minune ne amintesc mereu că suntem urmași ai lui Burebista și Ștefan cel Mare, că măreția ne este scrisă în ADN, așa încât motivul problemelor noastre poate fi doar în afara „românilor adevărați”: străinii, NATO, UE și cei care sunt vânduți acestora, pe scurt — globaliștii.

În același timp, deși omniprezentă, NOM rămâne o teorie generică și vag definită, cu variațiuni despre cine ar fi efectiv în grupul conducător (uneori limitat la câteva persoane, alteori văzut ca un guvern mondial cu sediu, birouri și angajați), dacă și când se va impune această ordine nouă și cum vor arăta în mod efectiv controlul nou impus și noua societate.

Ideea că ar exista o elită ascunsă, o mână de oameni care conduc lumea dintr-o cameră secretă există în diferite forme de mai bine de o sută de ani de la „Protocoalele Înțelepților Sionului” (una dintre primele teorii conspiraționale antisemite cu circulație internațională) sau teoriile conspiraționale despre Masonerie sau Illuminati.

În acest sens, deși ca teorie de sine stătătoare sub titlul „noua ordine mondială” este foarte recentă (post 1990), NOM poate fi considerată o teorie conspirațională fundamentală, pentru că aduce în atenție un scop. Ce vor evreii imaginari din teoriile conspiraționale antisemite, decât să schimbe lumea? Ce vor masonii sau iluminații? Ce vor cei din grupul Bilderberg? Răspunsurile pot fi mai detaliate sau mai generale, dar toate pot fi exprimate prin ideea de a prelua puterea, de a transforma lumea după viziunea proprie, una contrară intereselor oamenilor de rând.

Teocrația creștină ca ordine mondială

Michael Barkun, profesor de științe politice specializat pe extremism politic și religios, arată că NOM are o sursă dublă: „o sursă este milenarismul creștin, integrat în curentul protestant fundamentalist. Speculațiile despre sfârșitul timpurilor, când istoria și-ar atinge punctul culminant și deznodământul, au dus la scenarii în care o figură diabolică — Antihristul — își va întări controlul asupra lumii. Cealaltă sursă, seculară, mai dificil de categorizat, constă într-un corpus de pseudocercetări în istorie și științe politice care au pretins să explice evenimentele majore în termeni de mașinațiuni ale organizațiilor secrete.”[1]

Fundamentalismul religios a fost dintotdeauna o sursă de teorii conspiraționale, în principal datorită mecanismelor comune despre care am amintit într-un articol anterior — ambele presupun o suspendare a lumii naturale, pentru a permite gândirii magice să existe, ambele au mecanisme pentru a eluda analiza critică a propunerilor.

Referințele la NOM sunt legate, de-a lungul timpului, cu reacția la pierderea constantă a influenței Bisericii asupra statului, pe fondul creșterii secularismului, principiul care presupune separarea puterii religioase de puterea laică.

Iluminații, de exemplu, chiar își propuneau în mod serios o nouă ordine mondială, una bazată pe idei ale iluminismului, precum libertate, egalitate, rațiune, cunoaștere științifică și secularism. Grupul „iluminaților” a fost fondat în 1776 în Bavaria, de un profesor de drept, Adam Weishaupt, într-un context ce astăzi poate fi considerat teocratic.

Bavaria rămăsese, după istorici, unul dintre ultimele bastioane ale puterii clericale absolute: „Așa-numite imagini miraculoase erau deseori afișate în parade pe străzi; credincioșilor le erau prezentate nenumărate statui și relicve religioase; patronajul sfinților era solicitat asiduu. (...) Puterea Ordinului Iezuit era aproape absolută în Bavaria”. Iezuiții influențau politica guvernului, controlau instituțiile religioase, cenzurând orice influență a protestanților și educația, unde atenția principală era asupra memoriei și îndoctrinării în dogma catolică, cu puțin interes pentru gândirea critică.

Pentru că Illuminati s-a opus în mod direct monarhiei și clerului, grupul a fost acuzat de violența din timpul Revoluției Franceze, inclusiv de Teroarea Iacobină.

Preotul iezuit francez Augustin Barruel este unul dintre cei care promovează această idee în cartea sa „Memorii ilustrând istoria iacobinismului”, în care amestecă masonii cu iluminații și cu alte societăți secrete. După 1800, apar și evreii în poveste, Barruel pretinzând că a primit informații într-o scrisoare din Italia, care confirma ideea că mai multe societăți secrete au pus la cale Revoluția Franceză, dar că în spatele lor s-ar fi aflat o sectă evreiască malefică, ce-și propunea să fure proprietățile creștinilor, să distrugă creștinismul și să creeze o lume condusă de evrei.[2] De altfel, și în „Protocoalele Înțelepților Sionului”, unul dintre obiectivele malefice ale conspiratorilor evrei era distrugerea creștinismului.

Dacă formele vechi ale NOM sunt conturate și promovate de autori europeni (francezi) și se folosesc de reinterpretări ale unor evenimente și idei promovate în timpul Revoluției Franceze, varianta modernă este o creație americană.

Astăzi are o distribuție internațională, dar transformarea miturilor și panicii milenariste într-o teorie de sine stătătoare a fost generată, cel puțin parțial, de teme identitare americane precum frica de pierdere a suveranității SUA în fața ONU, narațiuni privind staționarea trupelor străine pe teritoriul american sau despre prezența elicopterelor negre[3].

În acest context, în 1991, spre finalul deceniului de panică satanică[4] ce infectase America, apare cartea „Noua ordine mondială”, care susține, printre altele, că „istoria lumii moderne a fost în mare parte determinată de o conspirație veche de două secole, din care fac parte iluminații bavarezi, masonii, comuniștii și finanțatorii de pe Wall Street. În centrul conspirației s-ar afla o succesiune de evrei, de la familia Rothschild din Frankfurtul de secol XVIII, până la Moise Hess și bancherul american Paul Warburg”.

Autorul este Pat Robertson, fost pastor baptist și unul dintre principalii teleevangheliști americani, antreprenor media de succes în nișa ultraconservatoare creștină. Robertson, care a încercat să candideze în 1988 pentru președinția SUA (fiind învins în primaries de Bush), este un reprezentant marcant al mișcării carismatice, o mișcare cu accente fundamentaliste ce promovează vindecarea prin credință, profețiile și glosolalia (vorbitul în limbi).

Frică, incertitudine și îndoială

Conceptul FUD — fear, uncertainty and doubt — este folosit în marketing pentru a ține publicul departe de brandurile concurente. Similar, teoriile conspiraționale răspândesc frică, nesiguranță și îndoială față de anumite idei sau viziuni asupra lumii. Secularismul devine satanism, progresismul devine un pericol la adresa libertății individuale, drepturile civile, un pretext pentru o nouă lume, subînțeleasă a fi mai urâtă, mai imorală, mai periculoasă.

Cu puține excepții, cei care vorbesc despre „noua ordine mondială” în acest mod nu o fac pentru a ne salva, la propriu, de un plan malefic, concret al vreunui grup bine stabilit. O fac pentru a instrumentaliza frica așa încât modelul lor, viziunea lor asupra lumii, să fie cel care rămâne susținut, care primește reprezentare politică. O viziune care nu-și propune să conserve ceea ce e bun și să permită o evoluție prudentă, ci una care se uită într-un trecut mitizat în care lucrurile aveau o ordine naturală dată de divinitate.

Cei care ne sperie cu noua ordine mondială sunt, de fapt, cei care și-o doresc cu ardoare, atâta timp cât noua ordine mondială e una veche, în care fiecare națiune stă în ograda proprie, femeile își știu locul, homosexualii sunt în cel mai bun caz tolerați (sau „salvați” prin groaznicele „terapii de conversie”), imigranții nu ne deranjează în iluziile patriotice, iar legile sunt fundamentate pe bucăți atent selectate din morala creștină.

[1] Barkun, M. (2013).  A Culture of Conspiracy Apocalyptic. Visions in Contemporary America,  University of California Press.

[2]  Conspiracies for dummies, cap.9 pp  p.195

[3] În cultura populară americană, elicopterele negre au devenit încă din anii ‘90 un simbol reprezentativ al narațiunii care sugera preluarea puterii asupra SUA de către o organizație paramilitară.

[4] O panică socială din anii ‘80 extinsă pe convingerea nefondată că mai multe culte satanice abuzau copii ca parte din ritualurile lor.