Cum s-a mințit cu programul de guvernare

Instalarea unui nou guvern PSD-ALDE (al trei­lea într-un an) este un bun prilej pentru a fa­ce o analiză a îndeplinirii programului de gu­vernare cu care s-au câștigat alegerile. La nivel politic, o astfel de ana­li­ză indică un lucru esențial: programul cu accente po­pu­liste a fost, practic, imposibil de realizat. Paradoxul este că, la nivel economic, neîn­de­plinirea unor măsuri din pro­gramul de guvernare a salvat economia de la derapaje și mai mari.

PNL a realizat o analiză a res­pec­tării programului de gu­ver­nare după primul an, intitulată sugestiv 2017 - Un an pierdut pentru România. Cartea neagră a guvernării PSD. Analiza scoate în evidență mulțimea de măsuri care nu au fost în­de­pli­ni­te, în anul trecut. O mare parte dintre aces­tea sunt preluate de noul program de gu­ve­r­nare, al Executivului condus de Viorica Dăn­cilă.

Lista pleacă de la trioul de măsuri fiscale care au stârnit comentarii intense și care, până la ur­mă, nu au mai fost adoptate. Este vorba des­pre impozitul pe gospodărie (care, aplicat, ar fi bulversat complet atât administrația fis­cală, dar și pe contribuabili), despre impozitul pe cifra de afaceri (care până la urmă a fost introdus pe „ușa din dos“ pentru 80% din firme) și despre taxa de solidaritate (care ar fi în­semnat, de fapt, implementarea cotei pro­gresive de impozitare). Deci, renunțarea în anul trecut la cele trei imp­o­zi­te a fost, în ul­timă instanță, în favoarea eco­nomiei și a plă­­titorilor de taxe și impo­zi­te.

Noul program de guvernare a adus o serie de schimbări: s-a renunțat la toate cele trei im­pozite și, în plus, impozitul pe venitul global a fost amâ­nat sine die, adică până când fis­cul îl va putea administra.

Anul trecut, analiza PNL a calculat 261 de modificări ale Codului fiscal. Co­dul economic, care ar fi trebuit să coa­gu­le­ze legile eco­no­mi­ce importante și să aducă predictibilitate, a fost pur și simplu ignorat. El este repus acum din nou „pe tapet“, dar rea­list vorbind este pu­țin probabil să se reu­șească finalizarea aces­tui proiect. Doar dacă ne gândim că „re­scrierea“ Codului fiscal a du­rat aproape un an. Codul economic este și mai ambițios: vrea să rescrie patru legi, ceea ce presupune o adevărată muncă de Sisif.

O promisiune înscrisă în programul de gu­ver­nare era ca, până la începutul acestui an, nu­mărul taxelor, impozitelor, tarifelor și comi­si­oanelor să nu fie mai mare de 50. Desigur, mai întâi ar fi trebuit realizat un inventar al ta­xelor din România, pentru a înțelege dacă nu­mărul de 50 de taxe este mare sau mic. Cert este că și această măsură a fost re­por­tată pentru anul acesta.

Reducerea cotei de TVA de la 19% la 18% a fost amânată pentru anul viitor. Cota 0% la TVA pentru vânzarea de locuințe cu o suprafață mai mică de 120 de metri pătrți nu s-a aplicat și nici nu se va putea introduce. Pe de o parte, pentru că încalcă regulile eu­ro­pe­ne, pe de altă parte, pentru că impactul fi­nanciar asupra bugetului de stat este foarte ma­re, practic imposibil de suportat la nivel bu­getar.

Neimpozitarea venitului pentru medici nu s-a aplicat și este amânată, în noul program de guvernare, pentru anul viitor. De altfel, în afară de creșterea salariului minim cu 100 de lei, o măsură controversată care va pune pre­siune asupra companiilor din sectorul privat, anul acesta nu se va mai opera nicio creștere de salarii bugetare.

Va fi, însă, de urmărit efectul aplicării legii de salarizare unitară. Un lucru este însă cert: creș­terile de salarii nete vor fi mult atenuate de mutarea contribuțiilor sociale de la an­ga­ja­tor de la angajat. În plus, există deja categorii de bugetari care presează pentru creșterea salariilor, ceea ce va arunca în aer aplicarea legii și va crea un precedent pentru noi re­ven­di­cări salariale ale angajaților bugetari.

Măsura eliminării impozitului pe dividende nu s-a aplicat și, mai mult, în noul program a fost mutată pentru anul viitor. Tinerii de până la 26 de ani ar fi trebuit să fie susținuți să ape­leze la credite fără dobândă de cel mult 40.000 lei, garantate în proporție de 80% de către stat, pentru plata cursurilor, chiriei sau construcției unei locuințe.

Primăriile ar fi trebuit să aibă un buget minim de funcționare de cel puțin 750 lei pe locuitor și impozitul pe venit să fie vărsat integral că­tre administrațiile locale. În realitate, prin re­du­cerea impozitului pe venit de la 16% la 10%, primăriile din întreaga țară vor avea cu 6 miliarde de lei mai puțin din această sursă.

În fine, programul prevedea o serie întreagă de măsuri care aveau ca obiectiv eficien­ti­za­rea și raționalizarea cheltuielilor publice. Era vor­ba despre un audit al funcțiilor din admi­nistrație, informatizarea instituțiilor statului sau revizuirea subvențiilor acordate com­pa­nii­lor de stat ș.a. Dar, anul trecut, nu s-a vorbit n­i­mic despre optimizarea cheltuielilor pu­blice.

În concluzie, programul de guvernare se do­vedește a fi extrem de relativ. Fără ca nimeni să plătească la nivel politic.