De același autor
După ce, în primele opt luni ale anului trecut, inflația nu a existat, începând cu toamna lui 2017, aproape pe nesimțite, creșterea prețurilor și-a făcut reapariția în viața consumatorilor români. Economistul Iancu Guda a făcut chiar un calcul: la începutul anului trecut, inflația era de 0,5%, anul acesta, în februarie, rata inflației a ajuns la 4,7%, ceea ce înseamnă o creștere de aproape 10 ori. De asemenea, cifrele Comisiei Europene sunt relevante: România este economia cu cea mai mare inflație din UE, dar și cu cea mai mare creștere economică.
Sunt două întrebări: „de unde vine creșterea accentuată a prețurilor?“ și „cum îi afectează pe consumatori?“. Să răspundem. Așadar, care sunt factorii care au dus la creșterea prețurilor? Pe de o parte, vorbim de motoarele de stimulare a consumului. S-au suprapus doi factori: consumatorii au avut mai mulți bani la dispoziție, concomitent cu scăderea taxei pe valoarea adăugată, care s-a făcut în mai multe etape, pe parcursul a cinci ani. Salariile au crescut (mai mult în sistemul bugetar, mai puțin în mediul privat), pensiile au crescut și ele și, în plus, sentimentul de încredere (exacerbat până aproape de granița „exuberanței iraționale“) a dus și la creșterea creditului de consum și ipotecar. Consumatorii au avut, așadar, mai mulți bani (din salarii, din pensii, din credite) pe care i-au îndreptat, în mare parte, către consum, dar și spre economisire.
Pe de altă parte, trebuie analizat comportamentul de piață al companiilor. În ultimii doi ani, am văzut că numeroase companii din industrii diferite au raportat creșteri substanțiale ale cifrei de afaceri. Săptămânal, presa de specialitate a consemnat declarații după declarații ale directorilor de companii care vorbeau despre creșteri cu două cifre ale afacerilor. Primele au fost firmele din industria alimentară (să nu uităm că produsele alimentare dețin cea mai mare pondere din coșul de consum), urmate de distribuitorii de produse electrocasnice, de vânzătorii de automobile sau de agențiile de turism.
În toată această euforie, s-a insinuat pe nesimțite un fenomen: prețurile au crescut. Motivele au fost diferite. Unele companii au forțat creșterea prețurilor pentru că „se putea“, adică, se cumpăra orice și oricât. Alte firme, dependente de import, au crescut prețurile pentru că valuta a crescut în raport cu moneda autohtonă. Mai clar, la începutul lui 2017 euro era cotat la 4,5175 de lei, iar în februarie 2018 a fost cotat cu 4,6551 de lei.
În fine, întreaga economie a început să resimtă impactul a doi factori importanți: creșterile de salarii (plecând de la salariul minim și mergând pe verticală pentru toți salariații), combinate cu dificultățile de a găsi forță de muncă și creșterea prețurilor utilităților (energie electrică, gaze naturale, carburanți, energie termică). Aceste influențe au fost mai vizibile începând cu toamna anului trecut.
Creșterea consumului a dus și la creșterea importurilor. Cifrele arată fără urmă de îndoială: în 2017, importurile au fost de aproximativ 75,5 miliarde de euro, iar în anul 2016, importurile erau de 67,3 miliarde de euro, ceea ce înseamnă un plus de 8,2 miliarde de euro. Desigur, o parte dintre importuri se datorează industriei prelucrătoare, dar nu trebuie omise nici importurile de bunuri de consum pentru piața românească. Adică, materii prime pentru industria alimentară, legume și fructe de sezon, produse lactate, produse de patiserie ș.a. Ceea ce ne arată că agricultura și industria alimentară românească oferă încă mult spațiu de manevră produselor din import. Această situație ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei care fac politicile publice, în sensul găsirii unor soluții prin care produsele deficitare pe piață să fie fabricate în România. Altfel, așa cum s-a mai spus, consumul de pe piața autohtonă oferă beneficii firmelor din Europa.
La creșterea prețurilor a mai contat și încrederea. Consumatorii au avut exces de încredere, cheltuind și îndatorându-se tot mai mult. Prin contrast, managerii companiilor, asaltați de creșterile de salarii, de incoerența reformei fiscale, de prețurile utilităților și de politicile guvernamentale confuze și dedicate personalului bugetar, au devenit sceptici față de sustenabilitatea creșterii. Ceea ce i-a făcut pe managerii companiilor să apese mai mult pe pedala prețurilor, pentru a profita de momentul economic bun.
Aceasta este povestea creșterii prețurilor. Cum îi afectează pe consumatori? Simplu. Statistic vorbind, creșterea medie a salariilor cu 8% devine doar de 3% prin erodarea câștigurilor de către inflație. Desigur, lucrurile sunt mai complicate dacă ne gândim că România rămâne încă o țară cu o pondere mare a autoconsumului, a diferențelor mari de venituri între categorii profesionale sau între bugetari și salariații din sectorul privat, dar și între regiunile de dezvoltare. Ceea ce face ca impactul creșterii prețurilor să fie diferit de la o pătură socială la alta sau între zone ale țării. Creșterile de prețuri erodează nivelul de trai și arată o economie dependentă de importuri.
