Asaltul politrucilor asupra competenței

În mai puțin de un an, termenul „tehnocrat“ a devenit în România un cuvânt de ocară, la fel cum nu demult s-a întâmplat și cu „de­on­tologie“. Propaganda de partid și televiziunile „de știri“ care nu produc știri au reușit ca într-un timp re­lativ scurt să facă în așa fel încât cuvinte care ar trebui să desemneze excelența, com­petența și integritatea etică să devină insulte arun­ca­te în fața adversarilor po­li­tici. În cazul Guvernului Cio­loș, atacurile au început prin primăvară, când oameni pre­cum Ponta îi acuzau pe mi­niștri că nu sunt altceva decât experți de ran­gul al doilea proveniți din rândurile birocrației bruxelleze și au evoluat către acuzații care au mers până aproape de trădare. Guvernului, premierului și chiar președintelui li se repro­șează că ar „reprezenta interese străine“, adi­că interesele Bruxellesului, Berlinului și/sau Parisului, precum și pe cele ale companiilor vestice, în loc să apere interesele românești și, bineînțeles, pe cele ale „capitalului ro­mâ­nesc“. Ideea că guvernul actual este un im­plant alogen face parte din arsenalul națio­nalist pe care partidele, în principal PSD, dar și PNL, îl scot la bătaie pentru campania elec­torală din acest an și are drept scop dele­gitimarea guvernului și anihilarea oricărei șan­se viitoare de a mai repeta experimentul unui guvern de tehnicieni. Dacă guvernarea teh­nocrată s-ar dovedi un succes, atunci con­cluzia inevitabilă ar fi că partidele sunt, în cel mai bun caz, irelevante pen­tru calitatea guvernării și, în cel mai rău, personaje nega­tive care mai mult strică și care utilizează puterea în alte scopuri decât binele public. Consecința unei guvernări teh­nocrate de succes ar tre­bui să fie reforma internă a partidelor, recrutarea unor membri competenți și adop­tarea unor criterii drastice de integritate. Partidele nu au însă niciun chef să se reformeze, să înlocuiască armatele de activiști fără nici o competență care depind de partid pentru sinecuri publice sau să atra­gă oameni fără pată. În schimb, preferă să le ofere „derogări“ de la codul de integritate, așa cum pare să facă PSD cu Ponta. De aceea „operațiunea relegitimarea politrucului“ este una dintre prioritățile partidelor în această toam­nă. Iar una dintre modalitățile de a atin­ge acest scop este să demonstreze alegă­to­rilor cine este de fapt șeful în țara asta și cine conduce cu adevărat lucrurile.

Nicăieri nu se vede mai clar această strategie decât în cazul blocării concursurilor pentru posturile de director din școli și licee. De aproa­pe zece ani nu s-au mai organizat con­cursuri, iar posturile de director au devenit sinecuri politice în care sunt numite persoane fidele care au altă agendă decât cea a școlii. Consecința previzibilă a fost degradarea con­tinuă a managementului școlar și încurajarea abuzurilor.

I-a scos ministrul Fondurilor Europene, Cris­tian Ghinea, pe Sebastian Ghiță și pe alți abo­nați de partid din jocul achizițiilor de sisteme IT inutile pentru instituțiile de stat? Ghinea este unul dintre cei mai hărțuiți miniștri, acu­zat de „absorbție zero“, târât prin parlament pentru a fi supus unei execuții publice și acuzat, desigur, că face jocurile capitalului străin în dauna celui românesc, reprezentat de același Ghiță.

Și când presiunile politice nu sunt suficiente, sunt scoase la luptă sindicatele. Nu există ab­solut niciun motiv pentru declanșarea unor mișcări sociale de amploare în această toam­nă. Inflația este ținută sub control, șomajul nu a crescut, iar salariile, de bine, de rău, cresc, nu scad. Și cu toate acestea, iată, gu­vernul e asaltat din toate părțile cu cereri de majorări și amenințări cu greva. De la trans­portatori – unde guvernul nu avea treabă să se amestece – la magistrați, lucrătorii din pe­nitenciare și personalul sanitar, toți s-au tre­zit brusc să ceară bani de la un guvern, și așa supus presiunilor bugetare de un parlament iresponsabil care votează în neștire tot felul de privilegii și sporuri și pensii speciale, fără nici cea mai grijă pentru un buget care și așa este în deficit.

Prin agitarea sindicatelor, PSD creează, pe de o parte, o stare de nemulțumire socială com­plet artificială, în speranța că va obține o mobilizare mai bună la alegeri a „nemul­țu­miților“, iar pe de alta, identifică un fals ina­mic - guvernul tehnocrat, „impotent și rău intenționat“. Liviu Dragnea dovedește un ci­nism nemăsurat, când, pe de o parte, asmute sindicatele fără niciun motiv împotriva gu­vernului, iar pe de alta, îl cheamă pe Cioloș în parlament pentru a-i reproșa „eșecurile“ ge­nerate tocmai de mișcările sociale.

Cioloș a prezentat luni în parlament un raport solid despre situația economică a țării, care arată că anul acesta a lucrat în general bine și competent. Măcar reluarea investițiilor du­pă anii în care acestea au fost suprimate de Ponta și tot ar fi suficient pentru a constitui o moștenire onorabilă. Dar nu pentru a asculta un raport despre starea economiei l-a che­mat Dragnea pe Cioloș în parlament, ci pentru a proclama eșecul tehnocraților. În mod previzibil, Dragnea și-a încheiat discursul prin a declara că „tehnocrația a devenit echi­va­lentă cu incompetența“. Dragnea a răs­turnat însă realitatea: ceea ce am văzut a fost ultimul asalt al politrucilor împotriva com­petenței dovedite a acestui guvern de sa­crificiu.