Ascensiunea USR și a Ro+, partidul lui Cioloș, poate redefini politica României până în 2020

Sub presiunea populiștilor căzuți în nostalgia autoritarismului, Europa se reașază politic în căutarea unor soluții democratice.

Cristian Campeanu 16.10.2018

De același autor

 

Ultimul sondaj IMAS realizat pentru USR și obținut de Adevărul arată, pe lângă o scădere a cotei PSD sub pragul de 30% considerat procentul „tradițional” al partidului și o creștere substanțială a PNL, aflat aproape la egalitate cu PSD, ascensiunea și/sau consolidarea formațiunilor care se revendică de la „noul liberalism pragmatic” sau „liberalism progresist” european reprezentat de președintele francez, Emmanuel Macron: -USR și România Împreună (RO+). Cele două partide, care adună deocamdată împreună aproape 20% (9,5% USR. 10,1% Ro+) din intențiile de vot, au șanse bune să joace, în anii ce vor urma, un rol important în reordonarea scenei politice românești pentru că pot profita de de o serie de circumstanțe avantajoase atât în țară cât și în politica europeană.

 

Centrifuga politică europeană la putere maximă

 

Alegerile la diferite niveluri desfășurate la sfârșitul săptămânii trecute în diferite zone din Europa - Bavaria, Belgia, Luxemburg - au confirmat (în cazul Bavariei în mod spectaculos) o tendință care se manifestă peste tot în Europa. Partidele „vechi” tradiționale pierd teren, cu stânga socialistă în ritm mai dramatic decât dreapta conservatoare, iar alegătorii se radicalizează. Stângiștii votează mai la stânga, unde au găsit, de exemplu, verzii, care pot fi considerați câștigătorii acestui week-end european, iar alegătorii dreptei votează mai la dreapta, partide anti-imigrație și anti-europene.

 

În perspectiva alegerilor europene din mai 2019 această tendință se va menține cu câștiguri substanțiale în Italia, unde Liga ministrului de interne Matteo Salvini ar putea obține 30%, sau chiar în Germania, unde AfD pe deoparte și Verzii de cealaltă ar putea profita de criza prin care trec guvernul german și creștin-democrații doamnei Angela Merkel și, mai nou, creștin-socialii bavarezi. Cum populiștii se mișcă foarte agresiv pentru a forma o coaliție care fie să desființeze UE, fie să zdruncine Bruxelles-ul din temelii, iar Salvini forjează alianțe ba cu Viktor Orban, ba cu Marine Le Pen, trebuie să ne așteptăm la o coagulare a forțelor centrifuge anti-europene.

 

Reinventarea Centrului

 

Pe acest fundal, în Europa se caută cu febrilitate o alternativă la ascensiunea populismelor de dreapta și de stânga care să fie pro-europeană dar și suficient de nouă încât să fie atrăgătoare pentru alegători. Din acest punct de vedere speranțele multora s-au îndreptat spre Macron și partidul său, La Republique en marche (Rem) în jurul cărora se dorește o reinventare a Centrului politic și, mai ales, recredibilizarea clasei politice europene percepută mai degrabă ca un club „eurocratic”, o oligarhie care are tot mai puține legături cu preocupările cetățenilor europeni.

 

 Noul Centru se dorește așadar, în primul rând, un răspuns puternic și credibil la atracția pe care care o exercită populismul, în al doilea, o alternativă la „politica tradițională”, o forță care pe de o parte transcende vechile frontiere politice pentru a-și atinge obiectivele, fără grijă pentru distincțiile între stânga și dreapta, iar în al treilea, o forță care propune figuri politice noi, în contrast cu establishment-ul politic consacrat. În sfârșit, în al patrulea rând, după anii de austeritate post-criză, care sunt puși pe seama hegemoniei germane în politica europeană, noul Centru își propune să ofere o contrapondere la influența germană, ceea ce rezonează întotdeauna cu alegătorii francezi, italieni sau de oriunde altundeva care cred că toate problemele lor vin de la Bruxelles și de la Berlin. Pentru a-și atinge obiectivele și pentru ocupa însă centrul politicii europene, Macron și aliații săi trebuie să câștige mai întâi cât mai multe poziții-poziții cheie la Bruxelles și pentru asta au nevoie să exploateze cât mai bine rezultatele alegerilor europarlamentare din mai anul viitor.

 

Alianța Macron-Rutte pentru Comisia Europeană

 

Politico a realizat pe baza sondajelor o evaluare a redistribuției mandatelor de eurodeputați în viitorul Parlament European după alegerile din 2019, primele fără Marea Britanie, din care reiese că, cel puțin în acest moment vechile grupuri politice, Partidul Popular European (PPE) și socialiștii europeni (S&D), nu sunt capabile să formeze singure o majoritate. Cele două ar obține împreună 316 fotolii din 705, cu 37 mai puține decât au nevoie pentru a face din viitoarea distribuție a puterii de la Bruxelles o afacere dreapta-stânga după model german. Aici poate intra în joc Alianța Liberalilor, ALDE, care cu 73 de mandate poate asigura o majoritate confortabilă. De remarcat că République en marche singură nu poate, cu cele 21 de mandate atribuite, să joace un rol important în politica europeană decât dacă își construiește un sistem de alianțe. De aceea echipa lui Macron duce negocieri intense pentru configurarea unei astfel de alianțe care „să reinventeze” politica europeană.

 

Pe 27 septembrie, cotidianele Liberation și The Guardian (ambele de stânga) au publicat un articol-manifest semnat de opt personalități politice europene, care face apel la refondarea/reinventarea Europei în jurul unui „proiect clar și ambițios” pentru realizarea căruia inițiatorii sunt deciși să „treacă dincolo de actualele structuri partizane” pentru că „nimic nu este exclus”, nici măcar rescrierea tratatelor europene. Semnatarii sunt actualul lider al Rem, Christophe Castaner, președintele grupului ALDE, Guy Verhofstadt, Olivier Chastel, președintele Mișcării Reformatoare din Belgia (centru-dreapta), Joseph Muscat, prim-ministrul Maltei (stânga), Matteo Renzi, fostul premier socialist al Italiei, Alexander Pechtold lider al partidului liberal-socialist D66 din Olanda, Albert Rivera, liderului formațiunii de centru-dreapta Ciudadanos din Spania și de liderul Ro+ Dacian Cioloș.

 

Nici două săptămâni mai târziu Politico anunța că Macron a convenit împreună cu premierul olandez Mark Rutte să formeze o alianță calificată drept un „dream team liberal” care are potențialul să redeseneze harta politică a Europei. Obiectivul este ca noua formațiune formată de Rem împreună cu ALDE să devină cea de-a doua forță politică din Parlamentul European și să forțeze obținerea funcției de președinte al Comisiei Europene. Este important de subliniat că pentru atingerea acestui obiectiv se urmărește nu doar o simplă integrare a Republique en Marche în ALDE ci refacerea în întregime a noii structuri politice fie prin desființare și reînființare după alegeri, fie prin redenumire. Cu alte cuvinte, noua coaliție liberală sau cum se va fi numind ea în final (progresistă, „Team Europe” sau „Europe en marche”) va fi o entitate politică nouă și diferită de ceea ce există acum pe piața politică europeană, care dorește să reunească partide de la stânga la dreapta care să adere la proiectul Macron-Rutte. Este cel mai ambițios proiect politic european lansat de multă vreme, care are într-adevăr potențialul de a reconfigura harta politică a Bruxelles-ului și raporturile de putere.

 

Cine va conduce Europa?

 

În actualul sistem convenit în 2014, partidele europene propun un candidat-locomotivă, un „spitzenkandidat” pentru funcția de președinte al Comisiei, iar candidatul partidului care primește cele mai multe voturi în Parlamentul European este nominalizat și votat în Parlament. Prima problemă cu acest sistem este că, potrivit tratatelor europene, puterea de a nominaliza candidatul aparține Consiliului European, reuniunea șefilor de stat sau de guvern, iar sistemul de ”spitzenkandidat” exlude de facto Consiliul care este redus la rolul de validare automată a rezultatului alegerilor. A doua problemă e că este un sistem cu final cunoscut, deoarece PPE obține aproape întotdeauna cele mai multe voturi deci are președinția Comisiei Europene asigurată. Bineînțeles, aceste probleme nu ar fi probleme dacă raportul de putere din Consiliu ar fi identic cu cel din Parlament, dar în prezent sunt opt liberali și opt conservatori în Consiliu. Decizia de nominalizare se ia cu „majoritate calificată”, adică se ia cu dublă majoritate, unde nu contează numai numărul liderilor ci și populația țărilor pe care le reprezintă și probabil că PPE ar câștiga. Dar noua coaliție liberală creată în jurul alianței Macron-Rutte ar putea forța obținerea nominalizării mai ales în condițiile slăbiciunii Germaniei și a faptului că unul dintre reprezentanții PPE e Viktor Orban. Dar chiar dacă nu ar ajunge să conducă Executivul European, alianța liberală ar putea obține poziții puternice în viitoarea Comisie precum și președinția Consiliului, care acum aparține PPE.

Există așadar șanse bune ca începând de la mijlocul anului viitor, Europa să fie condusă de o coaliție între conservatori și noii „liberali” cu ideologie variabilă dar cu obiective foarte clare.

 

Recuplarea României la Europa presupune o largă coaliție PNL-USR-Ro+

 

Coaliția PSD/ALDE îndepărtează România de Europa cu fiecare ordonanță anti-Justiție și cu fiecare act normativ cu dedicație pentru elita coruptă a celor două partide, iar procesul se va accelera pe măsură ce statul de drept în România se va degrada, declanșând reacția Europei. Răspunsul Bucureștiului va deveni tot mai naționalist, mai șovin și mai antieuropean. Hotârârea lui Dragnea de „a merge până la capăt” va fi pusă în aplicare chiar dacă acest capăt înseamnă transformarea României într-o dictatură aflată în afara Europei gata să se refugieze în brațele Rusiei.

 

Recuplarea României la Europa nu va fi posibilă fără o recuplare politică rapidă la tendințele europene. În acest moment, nu există decât trei partide care pot face acest lucru, potrivit sondajelor. PNL, ca membru PPE, USR și Ro+. În ceea ce privește apartenența Ro+ la noua alianță inițiată de Republique en Marche, semnătura lui Cioloș pe articolul-manifest din Liberation echivalează cu o adeziune explicită. În ceea ce privește USR, președintele acestui partid, Dan Barna, a confirmat pentru revista 22 că a făcut demersuri pentru a se alătura acestei noi formațiuni împreună cu care „împărtășește aceleași valori”. Ca urmare, o alianță PNL-USR-Ro+, care să se opună cu succes PSD/ALDE, nu numai că ar reflecta distribuția probabilă a viitoarei puteri de la Bruxelles dar ar avea acces direct la demnitarii europeni cu putere de decizie în viitoarea Comisie. Este o oportunitate care nu trebuie pierdută și pe care președintele Iohannis, ca cel mai important reprezentant al popularilor europeni, nu trebuie să o lase să treacă.

 

De aceea, alegerile europene, deși au un obiectiv îndepărtat - locurile în Parlamentul de la Bruxelles -, au  drept miză reașezarea politică internă. Cele trei partide nu trebuie doar să performeze în aceste alegeri ci și să câștige în credibilitate, ceea ce înseamnă să prezinte liste de candidați cu reputație bună și cu un profil moral și profesional de calitate înaltă.

 

Din păcate, PNL nu pare să înțeleagă acest imperativ și vehiculează nume precum Crin Antonescu sau Vasile Blaga pentru primele poziții pe listă și tratează aceste alegeri ca pe șansa de a distribui sinecuri. Or, atunci când vii cu Crin Antonescu, un fost lider care îi cerea doamnei Merkel în 2012 să-l ia pe Băsescu în Germania și să-i dea acolo o feudă de condus, nu poți fi foarte serios în încercarea de a strânge legăturile politice cu partidul care propune, în persoana baverezului Manfred Weber, viitorul președinte al Comisiei. Dacă la PNL alegerile europene par să fie „business as usual”, pentru USR și Ro+ ele pot fi momentul de afirmare al celor două formațiuni ca jucători în liga mare. Dacă vor valorifica această șansă și își vor consolida - cu sprijin de la Paris și Bruxelles - poziția pentru alegerile din 2012, există posibilitatea unei redesenări nu numai a hărții politice europene ci și românești.

 

Chiar dacă au un angajament ideologic cel puțin ambiguu și sunt denunțați ca „socialiști progresiști”, „sorosiști” și „slugi ale Bruxelles-ului”, cele două partide par să se contureze ca principala forță de opoziție împotriva PSD/ALDE, spre deosebire de politica de acomodare practicată de PNL. Ascendentul moral contează la vot și din această perspectivă, Cioloș pare să fi înțeles miza când și-a asumat în mod explicit sarcina „anulării de urgență” a tuturor „modificărilor nocive” aduse legilor justiției de PSD/ALDE. Este o poziție care relevă cel puțin mai multă adecvare la problemele reale ale țării decât a dovedit „dreapta” în ultima vreme.

 

PSD și ALDE nu au viitor european cu Dragnea și Tăriceanu

 

În ceea ce privește PSD, acest partid nu poate spera la vreo influență europeană cât timp va fi condus de Liviu Dragnea. Când cea mai luminoasă figură pe care o propune acest partid este comisarul Corina Creț, pe care întregul partid o tratează cu ostilitate, nu mai există nici o speranță pentru PSD. O dată cu evocarea de către socialistul austriac Hannes Swoboda a despărțirii socialiștilor europeni de PSD, partidul se află deja la cea de-a treia luare de poziție de acest fel după cea a socialiștilor danezi și suedezi. Și dacă, printr-o răsturnare de proporții a sorților politici, socialiștii vor ajunge să dețină președinția Comisiei, candidatul lor favorit este Frans Timmermans. Cu Dragnea la conducere și Dăncilă prim-ministru, PSD riscă să fie exilat în zona partidelor antieuropene de tip Le Pen.

 

Tot acolo poate ajunge și ALDE-le lui Tăriceanu. Se poate ca Tăriceanu să se creadă pe cai mari având în vedere perspectiva ascensiunii coaliției liberale europene. Are chiar și un susținător mai mult sau mai puțin discret în persoana lui Verhofstadt. Singura lui problemă este că tinerii care urmăresc să creeze o nouă formațiune în jurul echipei Macron-Rutte nu mai au nici un loc pentru un bătrân maestru al combinațiilor de culise precum Verhofstadt, deși acesta se luptă să rămână relevant. Și cu siguranță nu vor mai avea loc pentru partidul lui Tăriceanu și Norica Nicolai.

 

Sub presiunea populiștilor căzuți în nostalgia autoritarismului, Europa se reașază politic în căutarea unor soluții democratice. România, dominată de o clasă politică cleptocrată și înclinată spre dictatură, este în acest moment parte a problemei iar soluția nu vine, așa cum eram obișnuiți, dinspre cei care se revendică de la „dreapta”. Dar este numai vina dreptei că lucrurile stau așa.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22