De același autor
Plus eliminarea taxei pe stâlp și a supraaccizei, care ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie, conform Codului Fiscal adoptat de același PSD. Cam atât a ținut minunea economică vândută de PSD electoratului pe post de program de guvernare care făcea posibile în același timp reduceri de taxe și impozite, creșteri de salarii și pensii și creșteri de cheltuieli bugetare: Trei zile.
Mărturisesc că cea mai mare greșeală pe care am făcut-o în analiza aceastei campanii electorale a fost că am neglijat acest program care promitea imposibilul și am presupus că nimeni nu va crede minciunile lui Dragnea. Am greșit și, o dată cu noi, au greșit și partidele „de dreapta”, care nu au înțeles nici ele preocupările populației pentru propria situație economică. Electoratul a crezut însă promisiunile lui Dragnea (în baza vechiului mit perpetuat din 1990 până astăzi că „Frontul ne dă”) și așa a ajuns PSD la 45,5%.
În condițiile în care cea mai mare parte a electoratului PSD este formată din pensionari de peste 60 de ani cel mult cu studii medii, era oarecum de așteptat ca alegătorii să înghită fără probleme de adecvare și de logică promisiunea că PSD poate cu adevărat să „înmulțească peștii”, adică să creeze bunăstare din neant.
În esență, avem de-a face cu o escrocherie de proporții inițiată de un grup de șarlatani politici, sub bagheta lui Liviu Dragnea, care a reușit să pună în operă o manipulare de masă în care a combinat promisiunea mântuirii economice cu teama de străini, o altă similitudine cu anul 1990. Ai zice că 27 de ani au trecut degeaba dacă același partid reușește să câștige masiv cu aceleași mijloace imorale. Asta nu înseamnă că electoratul este complet naiv și inocent și că nu a fost complice la propria manipulare. PSD a fost suficient de abil să spună fiecărui alegător și fiecărei categorii ce vroia să audă și aceștia din urmă, la rândul lor, au luat din programul PSD numai ce îi interesa fără să le pese de coerența ansamblului, fără să încerce să verifice dacă este nu realizabil, dar măcar posibil. Astfel, pensionarii au luat numai partea despre creșterea punctului de pensie, antreprenorii, partea despre reducerile de taxe și contribuții și promisiunea instituirii protecționismului sub forma naționalismului economic, bugetarii partea despre creșterile salariale, șomerii partea despre crearea de locuri de muncă etc. Nici tagma jurnaliștilor nu a rămas insensibilă la promisiunea că din 2018 nu va mai plăti impozit pe venit. Dar tocmai faptul că promitea lucruri contradictorii unor categorii care au interese divergente ar fi trebuit să reprezinte o probă suficientă că ne aflăm în fața unei tentative cinice de manipulare care se va prăbuși la confruntarea cu realitatea economică și bugetară.
Și primul șoc a venit destul de repede. Dragnea a realizat că guvernul nu va avea suficiente venituri în 2017 pentru a face ceea ce a promis și de aceea a recurs la o altă scamatorie. A încercat să scoată castanele propriilor inconsistențe economice cu mâna lui Dacian Cioloș și i-a cerut acestuia să amâne reducerile de taxe prin ordonanță de urgență. La fel de aiuritor este că Cioloș pare să fi spus mai întâi „Da” înainte să spună „Nu”. Din naivitate politică sau dintr-un simț al datoriei și responsabilității exacerbat, Cioloș a părut marți că este dispus să ia această povară de pe umerii guvernării PSD, doar pentru a păstra stabilitatea și echilibrul bugetare. Rațiunea pentru care cineva ar face așa ceva este ușor de înțeles: cum nu este posibil în mod real să tai taxele și impozitele și să mărești simultan salariile și cheltuielile, este rațional și responsabil să îți iei măsuri de precauție bugetară. Dar nu mai este responsabilitatea guvernului Cioloș să ia o astfel de decizie. Din acest moment, este treaba PSD să își asume măsurile promise cu care a câștigat alegerile și să caute soluții la contradicțiile pe care le-a propus, pentru că altfel, toate daunele s-ar contabiliza în dreptul guvernului care stă să plece și toate beneficiile în contul PSD, ceea ce nu este corect nici din punct de vedere moral nici din punct de vedere politic.
După cum se poate vedea dintr-un interviu, Dragnea nu s-a mulțumit să ceară amânarea relaxării fiscale dar a plusat și i-a cerut lui Cioloș să preia o parte consistentă a cheltuielilor bugetare de anul viitor- inclusiv plata arieratelor și a contribuției la bugetul UE-, în anul acesta pentru a oferi o marjă suplimentară de manevră guvernului viitor. Or, asta ar fi încă o mistificare menită să ascundă adevărul simplu că PSD nu are soluții miraculoase la problemele economice ale țării și cu siguranță nu are capacitatea de a conjura bogăție din nimic pentru a o redistribui ulterior populației. Până la urmă, Cioloș s-a răzgândit și nu a acceptat să fie complice la această nouă tentativă de înșelătorie politică marca Dragnea. Ar fi trebuit să facă limpede din prima clipă că nu este posibil ca unii să câștige alegerile pe datorie și apoi să-i pună pe perdanți să plătească.
