De același autor
Singurul lucru care poate fi spus în favoarea executivului actual este că e un guvern stabil, bazat pe o majoritate parlamentară consistentă. La vremuri de război nu-i puțin lucru să ai o guvernare care nu se clatină sub loviturile date în confruntările politice dintre partide. În pofida unor ușoare neînțelegeri, colaborarea dintre PSD, PNL și UDMR funcționează și liniștea politică s-a așternut peste țară. Nici nu mai știm cine sunt miniștrii guvernului.
Dar, la drept vorbind, nici mare lucru nu e. Dimpotrivă. Această coaliție și acest guvern au ucis dezbaterea politică sănătoasă. Proiectele de legi trec fără nicio opoziție, iar deciziile guvernului nu sunt supuse niciunui fel de control democratic. USR este prea slab și prea nepriceput să reprezinte o opoziție articulată și activă, iar AUR are propria agendă extremistă, fără legătură cu problemele reale ale țării. Liniștea de care vorbeam este o liniște toxică, pentru că la adăpostul ei se petrec abuzuri și nu avem nicio îndoială că proliferează corupția. Dacă nimeni nu controlează cu adevărat administrația, atunci este liber la furat din banul public. Administrația este împânzită de fii, neveste, cumnați, nași și amante. DNA are aripile tăiate, magistrații reformiști și anticorupție sunt intimidați și pedepsiți cu excluderea, precum Cristi Danileț, care, record penibil, a fost exclus pentru a treia oară din magistratură. Atunci când se ivește un caz cu implicații grave, cum a fost cel al plagiatului prim-ministrului Ciucă, politicul și poate și serviciile intervin atât de brutal în actul de justiție, încât Justiția însăși își pierde prestigiul și ajunge subiect de bancuri.
Acest regim pernicios, în care echilibrul politic a fost răsturnat, opoziția este cvasiinexistentă, iar mass-media, dintre care multe sunt cumpărate cu banii pe care partidele îi primesc de la stat, stau deoparte de subiectele fierbinți, este în întregime opera lui Klaus Iohannis. El este cel care a forțat ruperea coaliției PNL-USR, Iohannis este cel care a insistat ca PSD să fie cooptat la guvernare, Iohannis este cel care l-a impus pe Ciucă și tot Iohannis este cel care a introdus singura formă de control al acestei administrații incompetente și corupte prin intermediul serviciilor secrete. Responsabilii români, dacă nu sunt ei înșiși reprezentanți ai grupurilor de interese din serviciile secrete, au în spate, în umbră, supraveghetori care veghează să nu devieze de la linia generală. Or, aceasta nu este democrație, este un simulacru.
Tocmai aceasta este concluzia analizei realizate de think tank-ul Oxford Analytica, intitulată „Președintele erodează democrația pluralistă din România”. Documentul subliniază lipsa echilibrelor democratice și a instrumentelor de control al guvernământului, ceea ce pune în pericol caracterul pluralist al organizării - atâta câtă este - politice românești și riscul ca aceasta să fie înlocuită cu un sistem monolitic, în care actuala majoritate să-și perpetueze puterea. Acest sistem consolidat are cu atât mai multe șanse să dureze cu cât este supervizat de serviciile secrete și de structurile militare pe care Iohannis le prețuiește foarte mult.
În acest context, britanicii se concentrează destul de mult asupra legilor securității, așa cum au fost ele scurse în presă. Documentul notează că aceste proiecte de lege au fost elaborate de oficiali ai serviciilor de informații „cu știința birourilor președintelui și al premierului”. Asta, ca să nu mai existe nicio îndoială a colaborării strânse între structurile militarizate și oficiul președintelui și cel al fostului general devenit prim-ministru.
Aceste proiecte de lege nu reprezintă altceva decât tentative, cel mai probabil ale SRI, de a ieși din umbră și de a-și asuma deschis, la vedere, rolul de control pe care îl joacă și acum. Este o încercare de instituționalizare a funcției de supervizor al vieții publice și administrației din România, fără ca această instituție să se supună ea însăși controlului. Până și controlul parlamentar, și așa formal și căzut pe mâna unor parlamentari cu studii la Academia de Informații a SRI, plasați în poziții-cheie, ar fi suprimat dacă s-ar face voia exprimată în aceste legi. Extinderea competențelor SRI asupra Educației, Sănătății sau patrimoniul cultural, pe lângă reluarea funcției de cercetare penală, ar face din serviciile secrete un superstat militarizat suprapus peste statul „civil”. Cum singura autoritate în fața căreia ar răspunde ar fi președintele, în calitatea sa de președinte al CSAT, unde ar căpăta drept de veto, singurul model care vine în minte este cel al Rusiei lui Vladimir Putin, unde guvernul „civil” este supus unui guvern militarizat format din oameni ai serviciilor. Este limpede că în opinia autorilor acestor legi democrația este un lux pe care România nu și-l permite, dar că însuși președintele țării, garantul respectării Constituției, girează această oroare reprezintă un fapt de o gravitate deosebită.
Cum s-a ajuns aici? Iohannis și-a început primul mandat ca aliat al societății civile împotriva PSD, împotriva subordonării justiției și subminării anticorupției și a sfârșit prin a consacra PSD ca principal partid de guvernământ, prin a garanta corupția în impunitate și prin a deveni legat ombilical de serviciile secrete. Nu se poate spune că lumea s-a dezvrăjit sub ochii lui. Mai degrabă, că a căzut în aceeași capcană antidemocratică precum predecesorul său, care ajunsese la un moment dat obsedat de servicii și de rapoartele lor. Nu vă mirați că Iohannis tace. Această tăcere acoperă monștri. //
