Efectul esecului: PNL în fața disoluției

Față de votul politic de la alegerile lo­ca­le, PSD a câștigat aproape 10 procente (de la 37,58% la 46%), în vreme ce PNL a pierdut peste 10% (de la 30,64% la 20%). În orice parte a lumii libere, o pier­dere de 10 puncte în numai șase luni, coroborată cu o creștere similiară cu aceeași proporție a adversarilor, este o catastrofă politică de proporții biblice, pentru că diferența dintre cele două for­mațiuni a crescut cu 20%, de la 6-7%, la 26%. Răspunsul la întrebarea „cum s-a ajuns la această lichefiere politică a partidului care se prezenta drept re­pre­zen­tantul dreptei liberale în România?“ nu este unul simplu. Ascensiunea USR, care a crescut la 8% pe seama PNL, fe­no­men care era evident încă după de­zas­trul din vară de la București, este numai o parte a acestuia. O alta ține de un anu­mit trend antiliberal, naționalist, al socie­tă­ții românești, care s-a capitalizat în întregime la PSD. Dar cea mai im­por­tan­tă parte ține de (dez)organizarea apa­ra­tului de partid și de eșecul abisal al lea­dership-ului PNL. Atât de grav este acest eșec, încât PNL se îndreaptă cu re­peziciune către o disoluție politică.

În timpul campaniei electorale au abun­dat știrile despre haosul organizatoric de la centru și din filiale instalat după re­tragerea forțată a lui Vasile Blaga, des­pre cacofonia strategică a purtătorilor de mesaj sau despre amestecul nefericit al soțului Alinei Gorghiu, Lucian Isar, în acțiunile de campanie. Pare că PNL a fă­cut toate greșelile posibile care se pu­teau face. Luni, Alina Gorghiu și-a anun­țat demisia și a anunțat un congres ex­traordinar la începutul anului viitor. Schimbarea conducerii era absolut ne­cesară. Chiar dacă ar fi fost fără vină, doam­na Gorghiu trebuia să plece numai pentru a lua asupra sa povara eșecului, darămite când este vinovată de o cam­panie ineptă și de un leadership pe mă­sură. Împreună cu ea vor trebui să plece și colaboratorii săi apropiați pentru că schimbarea trebuie să se producă la ni­velul întregii garnituri de conducere, nu numai prin sacrificarea liderului. PNL a trecut mult de punctul în care s-ar fi pu­tut salva prin soluția țapului ispășitor. Dar demisia Alinei Gorghiu și a con­du­ce­rii partidului este partea cea mai ușoară din încercarea de a opri alunecarea spre neantul politic. Partea grea este ce va pune în loc.

PNL nu are cu cine

Riscul cel mai mare care pândește PNL este să repete cumva în procesul de schim­bare a garniturilor de conducere episodul de la nominalizarea can­di­da­tu­lui la Primăria Capitalei, când seria Bu­șoi-Orban-Munteanu-Predoiu a com­pro­mis speranțele partidului de a obține un scor onorabil. În vară, Predoiu a fost sa­crificat și în locul lui la conducerea fi­lia­lei București a fost adus același Bușoi, ca­re a reușit contraperformanța să „con­solideze“ prestația proastă în Capitală a PNL. La alegerile de duminică, PNL a ob­ți­nut un foarte „solid“ 12% față de 25%, cât a luat USR, și 38,4%, PSD. Cum niciun partid sau coaliție „de dreapta“ nu a câștigat niciodată ale­ge­ri­le dacă nu a câștigat Bucureștiul, stra­te­gia PNL la Capitală și politica de cadre ga­rantează eșecul perpetuu. Singura fi­gu­ră cât de cât mai răsărită propusă de PNL la București este fostul candidat la Primăria Sectorului 5, Ovidiu Raețchi, dar până și acesta este un politician cu origini liberale îndoielnice, el provenind din cercul lui Dan Voiculescu, fiind vre­me de câțiva ani liderul FACIAS, fundația grupului de presiune al mogulului con­dam­nat la închisoare. Ar mai fi fost Adri­ana Săftoiu, o nestemată luminoasă în în­tunericul comunicațional al PNL, dar care, în linia campaniei fără noimă a par­ti­dului, a fost ținută bine ascunsă. Și așa, rezerva de cadre a PNL la București se cam epuizează. Cu tot respectul pentru cariera sa, doctorul Leon Dănăilă nu se pune, pentru că nu este tocmai o speranță politică de viitor pentru PNL.

O soluție ar putea fi întronarea lui Da­cian Cioloș în fruntea PNL. Din motive ca­re țin de istoria de compromisuri mo­rale săvârșite în serie de PNL în ultimii ani, „grefa“ Cioloș pe trunchiul PNL nu a convins pe nimeni, ba este foarte posibil chiar să îi fi dăunat. Alegătorii nu au ui­tat de activista USL Alina Gorghiu și nu au înghițit alipirea imaginii lui Cioloș de aceea a partidului. De aceea, vectorul Cioloș a funcționat la USR, unde părea autentic, și nu a funcționat la PNL, unde nu a părut decât o altă probă de ipo­cri­zie dintr-o serie lungă. Spre deosebire de PSD, care câștigă numai promițând o gră­madă de bani, PNL are nevoie, dacă vrea să supraviețuiască, de claritate mo­rală și doctrinară și de oameni con­vin­gă­tori. Trebuie însă să se grăbească pentru că exact același lucru trebuie să îl facă și USR și, după cum arată lu­cru­ri­le acum, are șanse mai mari să reușească.