Prețul amânării opțiunii nucleare în Rezoluția PE

Situația justiției și democrației românești au făcut obiectul a două documente – o Rezoluție a parlamentului comunitar și raportul MCV al Comisiei Europene.

Larg consens în PE

Parlamentul European (PE) a dezbătut o Rezoluție privind degradarea statului de drept și a drepturilor omului formulată în termeni foarte critici la adresa Bucureștiului adoptată cu 473 de voturi „pentru”, 151 „împotrivă” și 40 de abțineri. Europarlamentarii PSD precum Dan Nica sau Răzvan Popa au încercat la scurt timp după vot să acrediteze ideea că adoptarea rezoluției este rodul unui aranjament politic anti-românesc la originea căruia s-ar afla dreapta europeană reprezentată de Partidul Popular European (PPE), care ar fi vrut să pedepsească România condusă de „stânga” în contrapondere la rezoluțiile chiar mai dure adopdate de PE împotriva guvernelor de dreapta ale Ungariei și Poloniei. Distribuția voturilor dezminte însă această interpretare. PPE dispune de 217 eurodepudați, grupul S&D (socialiștii) de 190, ALDE de 70, Conservatorii de 74, Verzii de 50. Pentru a se atinge o majoritate de 473 (din 751) era nevoie de o coaliție largă dreapta-stânga strânsă atât cu voturi de la populari cât și de la liberali, socialiști și verzi, având în vedere că reprezentanții PSD (socialiști) și ALDE România au votat „împotrivă”. Rezultă că în Parlamentul European există un consens politic foarte larg cu privire la derapajele democratice ale Bucureștiului care transcende afilierile politice și se reclamă de la valorile fundamentale apărate de UE așa cum sunt ele înscrise în Articolul 2 al Tratatului UE la care face trimitere primul din cele 13 puncte ale rezoluției.

Opțiunea nucleară nu a fost activată

Prețul unui asemenea consens politic larg este abandonarea unor atitudini radicale, iar în cazul rezoluției privind României acest preț l-a reprezentat abandonarea introducerii în document a unei recomandări adresate Comisiei Europene de a activa articolul 7 al Tratatului care prevede suspendarea dreptului de vot în Consiliul European (reuniunea șefilor de stat sau de guvern). deși au existat voci puternice dintre care s-a remarcat influentul membru al Comisiei de Politică Externă, Elmar Brok, care au solicitat explicit acest lucru. Absența oricărei referințe la articolul 7 este probabil și motivul pentru care reprezentanții PNL (PPE) au votat în favoarea rezoluției, așa cum a confirmat eurodeputatul Siegfried Mureșan, deși același Mureșan declarase cu numai câteva săptămâni în urmă că o rezoluție privind România nu este oportună în preajma preluării președinției rotative a UE și nu este susținută de grupul PPE.

Un document aspru

În pofida absenței oricărei referințe la opțiunea nucleară, rezoluția este formulată în termeni critici la adresa guvernului de la București și subliniază trei teme de preocupare serioasă în cele 13 puncte ale documentului. Independența Justiției și lupta anticorupție, drepturile fundamentale ale omului precum libertatea de asociere și libertatea presei.

1.Independența Justiției și lupta anticorupție

La punctul 2 al Rezoluției, Parlamentul European se declară „profund îngrijorat (subl. ns) de rescrierea legilor justiției și a legislaţiei penale, în mod special de potenţialul de a submina structural independenţa sistemului de justiție şi capacitatea de a lupta eficient împotriva corupţiei din România, precum și de a afecta statul de drept”.

La punctul 5, Parlamentul „Îndeamnă autorităţile române să contracareze orice măsură care ar dezincrimina corupţia şi să aplice strategia naţională anticorupţie”.

Iar la punctul 8 „Îndeamnă Parlamentul şi Guvernul României să pună în aplicare pe deplin toate recomandările Comisiei Europene, GRECO şi Comisiei de la Veneţia şi să se abţină de la orice reformă care ar pune în pericol respectarea statului de drept, inclusiv independenţa sistemului judiciar; îndeamnă să se continue implicarea societăţii civile şi subliniază necesitatea abordării chestiunilor menţionate anterior pe baza unui proces transparent şi cuprinzător; încurajează să fie solicitată Comisiei de la Veneţia o evaluare proactivă a măsurilor legislative în cauză înainte de aprobarea lor finală”.

Documentul include, la punctul 4, și o invitație adresată „autorităţilor române” să „instituie garanţii pentru a asigura o bază transparentă şi legală pentru orice cooperare instituţională şi să evite orice ingerinţă care ar putea afecta sistemul de control şi echilibru; îndeamnă la întărirea controlului parlamentar asupra serviciilor de informaţii”.

Această „invitație este singura trimitere la chestiunea protocoalelor semnate de SRI cu diferite instituții ale Justiției. A fost introdusă la intervenția grupului ALDE, având în vedere că în dezbaterile anterioare dedicate României, singurul care a ridicat problema raporturilor dintre serviciile secrete și justiție a fost liderul ALDE, Guy Verhoftadt, la solicitatarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Cu toate acestea, această „invitație” este departe de incriminarea protocoalelor pe care o doreau reprezentanții PSD/ALDE România.

2.Drepturile Omului

Parlamentul European adoptă cel mai dur ton atunci cînd vine vorba de drepturile fundamentale. Parlamentul „Condamnă intervenţia violentă şi disproporţionată a forțelor de ordine în timpul protestelor de la Bucureşti din luna august” (punctul 3) și „Recomandă ferm” să fie reconsiderată legislaţia privind finanţarea, organizarea şi funcţionarea ONG-urilor, cu atenție la potențialul efect de intimidare pe care îl poate avea asupra societății civile și la modul în care afectează principiul libertății de asociere și dreptul la viață privată; consideră că această legislație ar trebui să fie în deplină conformitate cu cadrul UE”.

3.Libertatea presei

În sfârșit, Parlamentul European își exprimă, la punctul 7 „profunda îngrijorare” „cu privire la restricțiile politice și libertatea presei şi faţă de propunerile legislative care pedepsesc denigrarea României în afara țării”.