De același autor
A utiliza cuvintele „Trump” și „consistență” în aceeași frază pare un exercițiu în metafizica absurdului, să vorbești inutil despre un lucru care este din principiu imposibil. Omul ne-a oferit în acest an o mulțime incalculabilă de inconsistență adoptând poziții fundamental contradictorii uneori de pe o zi pe alta. De exemplu, Europa a fost străbătută de fiori când Trump a declarat că apărarea Europei nu este de la sine înțeleasă și că țări care s-au îmbarcat într-o călătorie gratuită în cuirasatul garanțiilor de securitate americane precum Germania trebuie să înceapă să-și plătească biletul. Toată lumea a început să se întrebe dacă administrația Trump mai este atașată obligațiilor asumate prin articolul 5 din tratatul NATO și n-a trecut mult până când, în conferința de presă comună cu președintele Iohannis a anunțat că America rămâne ferm atașată articolului 5, un angajament reluat ulterior chiar în Germania. Aceasta nu este decât una din celebrele inconsistențe ale lui Trump, un președinte al cărui prim an de mandat a fost caracterizat prin improvizație și impulsivitate. De acee, un comentator New York Times a calificat drept factice, artificial și prefăcut tot spectacolul legat de discursul despre Starea Uniunii, pe măsura lui Trump însuși iar Politico a scris despre faptul că Trump a vorbit despre o „Americă fantastică” care ar fi fost normală și în formă bună dacă Trump însuși ar fi fost normal. Și totuși…
Trump a anunțat în discurs în stilul pompos care îl caracterizează că nu va face nici o excepție de la angajamentul inflexibil că nu va semna nici o lege care nu pune America pe primul plan. Dacă facem abstracție de sutele de comentarii partizane de o parte sau de alta și analizăm cu adevărat conținutul, este limpede că firul roșu al acestui discurs foarte lung este tot „America first”. Oricât de discutabilă ar fi această opțiune și este discutabilă din multe puncte de vedere pentru că America are și o responsabilitate globală, care depășește interesul național strict, discursul de marți are cel puțin meritul că aduce niște clarificări importante. Începem în sfârșit să înțelegem ce înseamnă de fapt ”America first”.
Adio Loteria Vizelor
Pentru zeci de mii de români care depun aplicații în fiecare an, „America first” înseamnă sfârșitul programului Loteria Vizelor. Pentru NY Times este vorba despre „un program obscur”, dar pentru cei aproape 15 milioane de oameni din toată lumea care depun aplicații în fiecare an este primul și cel mai important contact pe care îl au cu America. Deși numărul de cărți verzi alocate emigrației în SUA este mic - 50.000 anual cu eventuale suplimentări de câteva mii - numărul mare de aplicanți a făcut din loteria vizelor un instrument puternic de diplomație publică.
Programul a fost gândit la începutul anilor 90 de senatorul democrat de New York, Chuck Schumer, care acum ocupă funcția de lider al minorității din Senat, deci pentru Trump a pune capăt Loteriei este și un mod de a-și regla conturile cu adversarii politici. Intenția președintelui de a opri Loteria a fost anunțată pe Twitter pe 31 octombrie când un emigrant uzbek câștigător al loteriei vizelor a intrat cu un camion în mulțime în Lower Manhattan. Acum n-a făcut decât să oficializeze această intenție.
Cu toate acestea Trump nu a închis ușa în nas imigranților. Loteria vizelor de care poate beneficia oricine, în mod aleatoriu, va fi înlocuită din 2019 cu un sistem bazat pe abilități, competențe specifice și cunoștințe. Cu alte cuvinte, din 2019 nu vor mai fi admiși decât acei emigranți care pot aduce „valoare adăugată” pentru America în schimbul oportunităților care li se oferă. Este o opțiune care nu mai dă nici o șansă oamenilor săraci și simpli, care nu știu engleză și nu știu să facă mai nimic. Se poate dezbate dacă este drept sau nu dar este în mod limpede o măsură care pune „America first”.
America nu se retrage din lume dar lumea trebuie să accepte regulile Americii
Retragerea Statelor Unite din tratatul de liber schimb transpacific (TPP) și amenințarea lui Trump că se va retrage și din tratatul nord-american NAFTA, a dat naștere la numeroase acuzații de izolaționism economic și politic, naționalism și anti-globalism. În discursul său, Trump a anunțat că „epoca capitulării economice” s-a încheiat și a promis să renegocieze tratatele comerciale astfel încât acestea să fie „corecte” și „reciproc avantajoase” și să protejeze interesele muncitorilor americani și proprietatea intelectuală americană. Ideea e simplă și spune în esență că era în care toată lumea exporta în America la preț de dumping s-a încheiat și că dacă mari exportatori precum China și Germania vor acces pe piața americană trebuie să accepte un sistem de reciprocitate. Dacă nu, guvernul american urmează să impună taxe vamale. Ultimele victime sunt mașinile de spălat provenite din Asia.
Această poziție de forță a fost criticată pentru că crește serios riscul unor războaie comerciale dar o analiză onestă ne spune că mai degrabă va exista un acord. America rămâne cea mai mare piață de desfacere din lume pe care nimeni nu vrea să o piardă așa că există mai degrabă șanse bune ca Trump să obțină acorduri mai bune. Poate nu e chiar exact ceea ce dorește dar e suficent încât să proclame victoria. De aceea nu a intrat în detalii, dar șansele sunt de partea lui mai ales că în paralel cu reafirmarea intereselor comerciale ale SUA administrația a introdus un set de reduceri de taxe și impozite care au adus într-adevăr câteva companii auto acasă, au determinat alte companii precum Toyota să construiască noi linii de producție și au creat locuri de muncă. Trump nu a pierdut prilejul să se laude cu aceste succese și nici ocazia - pe care n-ar fi pierdut-o nici un președinte - să anunțe că Apple vrea să facă investiții de 350 miliarde de dolari în Statele Unite. În același stil hiperbolic a anunțat că a introdus cele mai mari reduceri de taxe și impozite din istorie, dar nu este adevărat. Ronald Reagan rămâne în continuare Number One.
Reafirmarea hegemoniei
În perioada următoare trebuie să ne așteptăm la o mulțime de lamentări pe tema reluării cursei înarmării după ce Trump a anunțat creșterea bugetului apărării și modernizarea arsenalului nuclear astfel încât Statele Unite să rămână cea mai mare putere militară. A investi masiv în mașinăria militară este incompatibil cu izolaționismul. Ultima oară când americanii au experimentat o politică izolaționistă, în perioada interbelică, cheltuielile militare au fost reduse la minimum astfel încât războiul i-a prins complet nepregătiți să facă față Japoniei și Germaniei.
Trump nu își dorește așa ceva, dimpotrivă vrea să rămână principala putere mondială și de aceea a identificat explicit Rusia și China drept rivali strategici. Față de anul trecut când aproape că ajunsese să proclame Rusia drept „prieten al Americii”, anul care a trecut și probele clare că Putin urmărește o strategie anti-americană par să-l fi lecuit de această iluzie. Ceea ce nu s-a schimbat este pretenția lui Trump ca aliații să „merite” cumva umbrela de protecție americană, fie prin contribuții financiare, fie prin alte mijloace politice sau economice.
Trump poate fi acuzat că este mercantil, meschin și lipsit de anvergură „geopolitică”, dar poziția sa este un avertisment adresat celor care încă mai cred că americanii pot fi păcăliți cu ușurință.
