De același autor
Într-o întrunire publică găzduită de librăria Humanitas de la Cișmigiu, pe 1 octombrie a.c., am adresat mai multe solicitări responsabililor politici, toate privitoare la educația universitară. Le-am așezat sub titlul „Zece cereri pentru un plus de credibilitate a lumii universitare”.
1. D-lui Nicolae Ciucă: faceți o copie a tezei Dvs. de doctorat și trimiteți-o celor 13 membri ai comisiei CNATDCU, spre verificare! Doar așa se poate ocoli decizia CCR, care a blocat sesizarea CNATDCU de către oricine suspectează că un cetățean român, inclusiv un premier, a furat când a semnat o teză.
2. Membrilor Consiliului Național al Rectorilor: puneți urgent pe agenda Dvs. alegerea unui alt președinte al acestui for! Nu-l puteți menține pe Cîmpeanu, dacă vreți să fiți credibili în fața celor care v-au ales și, în general, în fața societății.
3. Comisiilor de educație din Parlament: chemați-i la audieri pe miniștrii acuzați de fraude universitare, inclusiv din actualul guvern. Veți spori în acest fel reputația legislativului de apărător al drepturilor, inclusiv al drepturilor de proprietate intelectuală.
4. Rectorilor și decanilor din universități: penalizați-i pe profesorii care, din diverse motive, inclusiv din superficialitate, au girat teze copiate, neatribuindu-le, timp de zece ani, noi locuri la doctorat! Iar în caz de recidivă, suspendați-le dreptul de a îndruma doctoranzi.
5. D-lui Adrian Cioroianu, dir. Bibliotecii Naționale, depozitara legală a lucrărilor de doctorat: digitalizați tezele! Azi, ele nu pot fi consultate decât în sală și e complet interzisă copierea lor. Desființați procedurile care limitează sever libertatea cercetării!
6. D-lui Bogdan Aurescu: solicitați-i lui S. Cîmpeanu demisia din funcția de președinte al Agenției Universitare a Francofoniei și cereți-le rectorilor din AUF scuze pentru că ați susținut un plagiator.
7. D-lui Vasile Dâncu: desființați Colegiul Național de Apărare! Această pseudo-instituție de educație, moștenitoare a serviciului de propagandă al armatei ceaușiste, a creat o rețea de control militar asupra instituțiilor civile, diminuând în mod grav calitatea democrației din România.
8. Viitorului ministru al educației: faceți o consultare veritabilă în privința legislației privitoare la educație și, în locul unei noi legi, abrogați dispozițiile stupide în vigoare!
9. Guvernului: dublați alocația de bază pentru un student! Azi ea e de 100 de euro pe lună, de trei ori mai puțin decât decontează tot guvernul pentru un loc la o grădiniță.
10. D-lui președinte Iohannis: anunțați luni, la deschiderea anului universitar, că până la încheierea mandatului Dvs., nu veți mai semna decrete de numire în funcție pentru vreun ministru cu probleme de integritate, inclusiv academică.
Cererile de mai sus au fost formulate în contextul crizei produse în sistemul universitar de mandatul lui Sorin Cîmpeanu. Ministrul numit în urmă cu aproape doi ani a demisionat, fără a-și asuma faptul că a plagiat. Nu e primul care neagă evidența. E însă primul care justifică demisia prin nevoia de a salva reforma sistemului. Una îndelung pregătită: președintele a avut nevoie de șapte ani ca să pună pe hârtie un text aproape ilizibil și care ar fi trebuit să fie fundamentul unor noi legi. După un an de la publicarea documentului referitor la România educată, nemulțumirea societății și incertitudinile privind viitorul educației – nu doar al celei universitare – par a fi mai mari decât oricând altcândva.
Această nemulțumire s-a exprimat în mod foarte clar în clipa în care fostul ministru a propus nu una, ci două legi noi ale educației: învățământul preuniversitar și cel universitar ar avea nevoie, zicea Cîmpeanu, de câte o reglementare separată, fiecare în parte cu sute de articole. Nu cred că aceasta e soluția. În opinia mea, cred că e preferabil să fie eliminate dispoziții legale în vigoare. Și anume, toate cele care împovărează birocratic profesorii și elevii, care le impun obiective, în loc să se limiteze la definirea mijloacelor de realizare a unei educații bune. Școlile, liceele și universitățile au nevoie de mai multă libertate, nu de mai multe articole de lege. Consultări veritabile în clase, cancelarii și amfiteatre ar arăta în câteva luni unui ministru pus pe treabă ce trebuie să abroge și ce anume e musai să fie păstrat. Soluția e de-reglementarea, nu fabricarea unor texte baroce care vor sufoca la fel ca până acum educația. E preferabil să tai ce s-a dovedit a fi prost decât să croiești ceva pretins bun doar fiindcă e nou... //
