De același autor
Atunci când Ionuț Moșteanu, liderul deputaților USR, m-a căutat ca să-mi propună susținerea pentru președinția Autorității Electorale Permanente, am zis imediat: da. Scrisesem pe Facebook, atunci când am aflat că Mitulețu-Buică pleacă din fruntea acestei instituții, că n-aș putea fi ales în locul lui. Invocam experiența mea de cercetare în domeniul sistemelor de vot și experiența de teren, fiindcă am avut ocazia să particip la 15 misiuni internaționale de observare a alegerilor. Eram lucid, fiindcă vedeam ce se petrecuse deja la AEP, ca și-n alte instituții: o politizare dublată de numirea unor inși care nu aveau nimic de-a face cu domeniul în care urmau să lucreze. Am acceptat propunerea USR fiindcă puteam să-mi verific ipoteza potrivit căreia „nu poți fi numit dacă te pricepi”.
Moșteanu m-a căutat după ce presa anunțase că propunerea făcută de grupul PSD – controversatul Toni Greblă – nu e susținută de PNL. Motiv pentru care perioada inițială de înscrieri a fost prelungită. Se zvonea că partidele guvernamentale vor veni cu alt candidat. Era deja înscrisă în cursă o avocată, recomandată de AUR. Mi-am alcătuit dosarul și, spre deosebire de ceilalți doi candidați, am adăugat actelor de identitate și de studiu o scrisoare de intenție care conținea un set de 16 obiective. Toate – legate de atribuțiile AEP. Promiteam, între altele, că voi avea o strategie de gestionare a celui mai complex test din istoria noastră electorală, fiindcă niciodată n-am avut, cum vom avea în 2024, patru alegeri; că voi cere respectarea calendarului electoral, inclusiv pentru scrutinuri locale anticipate, amânate luni și luni; că voi face publice cheltuielile făcute de partide cu banii – foarte mulți – primiți de la buget; că voi cere organizarea unor secții noi de vot în străinătate etc.
Niciodată în tot ce va urma în acest scurt episod politic n-a venit vorba despre asemenea chestiuni, adică despre funcționarea AEP. Candidatura mea a fost susținută public de alte forțe politice din Parlament – foștii membri ai USR regrupați acum în Reper, ca și foștii peneliști asociați în Forța Dreptei – dar și de PMP, partid care nu mai are parlamentari la București, ci doar în PE. Am avut conversații cu mai mulți membri ai PNL, care erau stânjeniți de perspectiva de a susține un pesedist, dar care nu au spus public nimic.
Perioada de înscrieri s-a încheiat și nu a mai apărut vreun nume.
Ce a urmat e mult mai interesant. Am fost anunțat că voi fi audiat cu fix 24 de ore înainte. Eram la aeroport, pentru a pleca la Cluj, ca membru într-o comisie de doctorat, a cărei dată fusese fixată cu trei luni în urmă. Nu puteam da peste cap susținerea. Am cerut o amânare. Mi s-a explicat – era luni – că parlamentarii mai lucrează doar marți, fiindcă aula e închiriată unei școli miercuri și că joi și vineri oricum vor fi în teritoriu. Am obținut nu o amânare, ci posibilitatea de a fi audiat online. A doua zi, m-am conectat la ora indicată. Audierea era organizată de comisiile juridice reunite. Președinta comisiei din Cameră, Laura Vicol, a început prin a-mi reproșa că nu sunt de față. Deși i-am cerut scuze pentru absență și i-am explicat că era imposibil să dau peste cap o susținere – care nu poate fi făcută online – și în care erau angajate două persoane – doctoranda și unul dintre profesori – care veniseră din Franța, mi-a replicat: haideți să ne mai ocupăm și de românii noștri! Mi s-a dat cuvântul pentru cinci-șase minute. Am rezumat obiectivele depuse la dosar. Când s-a ajuns la întrebări, s-a convenit ca fiecare grup din cele două camere să pună câte o întrebare. Aș fi putut primi 11 întrebări. Am primit doar două. Una de la USR – singura relevantă pentru AEP. Cealaltă a venit de la un penelist bihorean care mi-a cerut să explic o declarație făcută acum 3-4 luni despre T. Băsescu. Comisiile m-au validat cu o largă majoritate.
Cu două zile înainte de vot, Libertatea a anunțat că PNL îl va susține pe Greblă. În ziua votului, m-am prezentat la Parlament. A condus ședința camerelor reunite Sorin Cîmpeanu, cel care m-a dat în judecată acum trei luni pentru o postare pe Facebook. „Bună alegere a făcut Parlamentul!”, mi-am zis în gând. De vorbit, a vorbit o membră AUR, care a susținut că doar candidata propusă de acest grup – absolventă de master în dreptul afacerilor la Spiru Haret – ar corespunde funcției; apoi, pentru a-l critica pe Greblă, au intervenit senatorul userist Radu Mihail și deputatul Ludovic Orban. Cel din urmă a ținut să voteze chiar sub ochii mei și ai candidatului pe care-l criticase. A venit la banca unde fuseserăm„ așezați, i-a cerut un pix lui Greblă, i-a tăiat numele, apoi a exclamat râzând „îl tai cu pixul lui!”.
Rezultatul acestei competiții, în care nu s-a discutat (aproape) deloc despre AEP, a fost clar: Greblă 251, Preda – 73, Băbeanu – 37. //
