„Relaxarea fiscală“ va stoarce de bani micile afaceri și cetățenii proprietari de clădiri

Noul Cod Fiscal este promovat în spațiul public mai ales pentru relaxarea fiscală pe care o aduce atât companiilor, cât și cetățenilor de rând. Reducerea TVA este de fapt „vedeta“ campaniei. Dar ce dă statul cu o mână ia cu două.

Din 2016, sistemul de impozitare a pro­prie­tă­ţi­lor imobiliare se schimbă radical, primarii pri­mesc în plin an electoral o putere mai mare asupra alegătorilor și bani mai mulți. Pentru prima dată după 1989, des­ti­naţia clădirii - rezidenţială sau nerezidenţială –, și nu sta­tutul proprietarului (om de rând sau firmă) este prin­ci­palul criteriu în funcţie de ca­re se stabilesc taxele locale. Noul Cod permite autorităților locale să aplice impozite du­ble pentru locuinţe şi chiar de 20 de ori mai mari pentru spa­ţiile cu destinație econo­mică.

Impactul cel mai mare se va manifesta asu­pra persoanelor fizice care deţin spaţii co­mer­ciale sau sedii de firme. Persoanele fizice ca­re, acum, plătesc aceleaşi impozite, indiferent de scopul în care este utilizat imobilul, vor da­tora cu mult mai mult, din 2016, în funcție de decizia fiecărui consiliu local în parte. Iar tendinţa este ca administraţiile locale să alea­gă limita maximă legală a cotei de impozit. Prin urmare, este de aşteptat ca majorarea, pentru persoanele fizice, să fie mai mult de­cât considerabilă, producând o supra­îm­po­vă­ra­re fiscală ce ar putea anula pentru multe bu­zunare relaxarea oferită în zona de con­sum. Pentru clădirile folosite în scop de locuinţă, im­pozitul se va calcula prin aplicarea unei co­te cuprinse între 0,08%-0,2% asupra valorii im­pozabile a clădirii. Pentru proprietăţile fo­lo­site în activităţi economice, co­ta de impozitare va fi cu­prin­să în­tre 0,2% şi 1,3%, cu con­di­ţia ca aceste clădiri să fie re­evaluate, construite sau achi­zi­ţionate în ultimii cinci ani.

Totuși, regimul fiscal al clă­dirilor deținute de companii sca­de de la cote cuprinse în­tre 0,25% și 1,5% în 2015 la co­te între 0,2% şi 1,3%, avan­tajul fiind evident pentru com­paniile mari care dețin clădiri nerezidențiale cu valoare impozabilă foarte mare. Valoarea im­pozabilă a clădirii se obține prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea im­po­za­bilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp de Codul Fiscal. Totodată, valoarea impozabilă se va ajusta în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin în­mulţirea cu un coeficient de corecţie. Sunt pu­ține cazuri în care contractele de chirie pre­văd ca toate cheltuielile, inclusiv impozitele, să fie suportate de chiriași (fie ei firme sau per­soane fizice), ceea ce înseamnă că ne pu­tem aștepta la un val de renegocieri ale chi­rii­lor, mai ales în cazul clădirilor nerezidențiale.

În noul Cod Fiscal sunt prevăzute şi alte ma­jorări ale bazei impozabile pentru construcţii, creşteri care vor reprezenta, conform spe­cia­liştilor, o sarcină fiscală mult mai dură, în spe­cial pentru persoanele fizice ale căror locuinţe sunt folosite şi în scop comercial, nu doar pentru locuit, ca, de exemplu, PFA-urile. Con­sul­tantul fiscal Adrian Benţa consideră că înăs­prirea prevederilor fiscale duce la dis­pa­ri­ția unui număr mare de PFA-uri. La asta se poa­te adăuga împovărarea câtorva sute de mii de mici antreprenori cu firme de apar­ta­ment, ale căror costuri de chirie vor crește în pas cu creșterea impozitelor pe clădiri. Iată și majorările suplimentare: valoarea metrului pă­trat de construcţie în anul 2016 este de 1.000 de lei/metru pătrat, cu o creştere de 6,95% faţă de valoarea din prezent, care este de 935 lei/metru pătrat, pentru o construcţie dotată cu instalaţii de apă, canalizare, ins­ta­la­ţii electrice şi încălzire, cu pereţi din cadre de beton sau cu pereţi din cărămidă arsă; creş­te­rea indicelui de majorare a valorii construcţiei pentru măsurarea la exterior la procentul de 40%, respectiv la o valoare a indicelui de 1,4 fa­ţă de cea de 1,2 aplicabilă în acest moment, când procentul de actualizare este de 20%; majorarea cu până la 50% a acestor pro­cen­te, conform art. 489 din noul Cod Fiscal, cel care acordă autorităţilor locale posibilitatea să majoreze cotele adiţionale prezentate an­te­rior cu până la 50%, în funcţie de criteriile eco­nomice, sociale şi geografice, precum şi de necesităţile bugetului local.

Studiul prezentat de www.avocatnet.ro ne arată și care vor fi localitățile cu cele mai mari impozite aplicate clădirilor ne­re­zi­den­țiale. Deşi cota maximă de impozitare pentru clădirile nerezidenţiale prevăzută de Codul Fiscal este de 1,3%, consiliile locale sau pri­mă­riile de la Râmnicu Vâlcea, Călăraşi, Turda şi Câmpina s-au folosit de prevederile din Co­dul Fiscal ce le permit să depăşească cu 50% limita maximă admisă de lege. În aceste ora­șe avem cele mai mari praguri de impozitare din România (1,5%), valori de aproape 20 de ori mai mari decât cele din prezent (creșterea față de 2015 este de 1.869,86%). Urmează Constanța, Galați, Brăila, Arad, Târgu Mureș și Satu Mare, cu procent de impozit de 1,3% și cu o creștere a impozitului de 1.620,55% față de 2015 (de peste 16 ori). La polul opus, ora­șele cu cele mai mici impozite pentru clădirile nerezidențiale (cele în care își desfășoară activitatea firmele mici, PFA, micro-între­pri­n­derile, micii întreprinzători comerciali) sunt București, Iași, Craiova, Brașov, Pitești, Baia Mare, Buzău, Piatra Neamț, cu o cotă de 0,20%, aplicabilă la valoarea impozabilă a clădirii, adică o creștere de circa 250% față de 2015.