Anticorpi pentru Orbánistan

Cu instrumente puține, greu de activat și încă și mai greu de folosit, UE a reușit săptămâna trecută să tragă o linie roșie în fața derapajelor unui stat membru.

Eliza Francu 18.09.2018

De același autor

 

 

La opt ani după ce a preluat puterea absolută și a transformat Ungaria într-o autocrație – pe care o numește, eufemistic, „democrație iliberală“ (dar pe care presa internațională a botezat-o, mult mai potrivit, „Orbánistan“) – Viktor Orbán s-a văzut într-un final pus la zid. UE a dat unda verde pentru opțiunea nucleară (Art. 7 al Tratatului de la Lisabona), a introdus codul și a lansat racheta, chiar dacă știe că nu-și va atinge niciodată ținta în plin. După prezentarea raportului întocmit de olandeza Judith Sargentini (care acuză guvernul lui Viktor Orbán de încălcarea normelor democratice la toate nivelurile: reprimarea presei libere, eliminarea ONG-urilor și înlăturarea judecătorilor independenți incomozi), Parlamentul European a votat să înceapă procedura de disciplinare a Ungariei.

 

Votul nu înseamnă penalizarea imediată a Ungariei, dar deschide ușa pentru sancțiuni. Articolul 7 stabilește că un stat membru al UE își poate pierde temporar drepturile de vot, dacă încalcă sistematic valorile fondatoare ale UE: „demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, domnia legii și respectul pentru drepturile omului, inclusiv pe cele ale minorităților“. Mingea a fost acum pasată la liderii celorlalte 27 de state membre, unde e nevoie de unanimitate pentru aprobare și unde va fi blocată de Polonia. Pentru că Polonia, aflată în exact aceeași situație (vizată de penalizarea prin Articolul 7 – procedură lansată de data aceasta de Comisia Europeană, în decembrie, pentru călcarea în picioare a independenței justiției poloneze), a promis că va arunca pe masă un veto. Ungaria a promis același lucru în ce privește Polonia. Cu alte cuvinte, cât timp o mână spală pe alta, oricât de imoral ar fi, nici Comisia, nici Parlamentul nu pot aduce în fața plutonului de execuție statul indisciplinat.

 

Și, totuși, miercuri s-a făcut istorie, pentru că este pentru prima dată când Legislativul european se încumetă la un asemenea gest, pentru care sunt necesare două treimi din voturi. Și au fost chiar mai multe voturi decât cele necesare: 448 în favoarea raportului și 197 împotrivă (plus 48 de abțineri).

 

 

La nivel de imagine, votul PE îi demonstrează lui Viktor Orbán că Europa începe să-l izoleze ca pe o cangrenă și că, rând pe rând, e părăsit de aliații europeni (a votat contra lui inclusiv o bună parte a familiei sale europene, la îndemnul liderului PPE Manfred Weber. S-a întors împotriva lui chiar și cancelarul austriac de dreapta Sebastian Kurz, cu care Orban împărtășise aceeași ideologie antiimigraționistă. L-a sprijinit însă delegația română conservatoare).

 

Nimeni nu are iluzii că gestul PE l-ar aduce înapoi pe calea democrației pe creatorul conceptului hilar de democrație iliberală. De altfel, Orbán a reacționat cu aroganță la toate criticile și i-a acuzat pe toți cei care au votat împotrivă că acționează la ordinul Berlinului și că Ungaria este ostracizată pentru poziția sa dură pe imigrație. Un ecran de fum destinat consumului intern.

 

Cu instrumente puține, greu de activat și de folosit, UE a reușit totuși miercurea trecută să tragă o linie roșie în fața derapajelor democratice ale unui stat membru. Europa și-a pus mereu problema pe cine primește înăuntru (și a obligat statele candidate să îndeplinească la literă acquis-ul comunitar, să facă reforme și să demonstreze că respectă valorile europene), dar nu și-a pus niciodată ce va face cu locatarul, odată ce acesta se instalează, dar nu mai respectă regulile casei. Nu a construit pârghii pentru a se asigura că reformele sunt ireversibile.

 

În ultimul an, au apărut totuși primele tentative de a corecta naivitatea. Pentru că, dacă Ungaria a creat un precedent privind refuzul cotelor de imigranți și aruncarea la coș a statului de drept, într-un final, UE a demonstrat că poate crea niște precedente, în sens invers. Primul a venit în iarnă, când Comisia Europeană a activat același Articol 7 contra Poloniei. UE se pregătește însă să pună în aplicare un mecanism suplimentar: să lovească unde doare mai tare, la bani, prin tăierea fondurilor UE. Și aici precedentul a fost stabilit, după ce Comisia a decis că Polonia va primi cu 23% mai puține fonduri în viitorul buget multianual, iar Franța și Germania se străduiesc să găsească o soluție prin care acordarea de fonduri UE să fie legată de respectarea statului de drept. Polonia și-a văzut fondurile de coeziune (dar și pe cele pentru fermieri și dezvoltare rurală) ciuntite cu aproape un sfert pentru următorul buget (2020-2027). Scenariul pare acum tot mai probabil și în cazul Ungariei. „Franța nu mai vrea să finanțeze o Europă populistă și țări care nu respectă principiile democratice fundamentale. Polonia și Ungaria au o abordare utilitaristă a UE și aleg doar ce e în interesul lor: banii“, a avertizat cât se poate de clar șeful diplomației franceze. Iată una dintre marile mize la masa negocierilor pentru viitorul buget. E drept, statele membre pot să-și exprime veto-ul pe bugetul final (unde e nevoie de unanimitate). Insă chiar din luna mai anul trecut, CE a propus un regulament care să permită suspendarea temporară sau chiar reducerea fondurilor UE în caz de încălcări grave ale statului de drept – iar aici, nu mai e nevoie de unanimitate: decizia Comisiei poate fi blocată doar cu majoritate calificată. “Există unele state din cadrul UE care vor să slăbească sau să distrugă proiectul european: Polonia, Ungaria, România, Italia”, a avertizat comisarul European pentru Buget, Günther Oettinger.

 

Cam așa arată viitorul european: beneficii doar dacă respecți regulile. Dar era momentul pentru acest lucru: este poate ultimul moment propice pentru Europa să-și construiască și mecanismele punitive. Și nu numai pentru că tendințele autocratice pot apărea oriunde, oricând – chiar și în casele mai dichisite din Vest. Dar și pentru că se apropie rapid alegerile paneuropene (mai 2019), când există un pericol real ca Parlamentul European să vireze puternic spre populism (există deja și se vor mai crea încă alianțe populiste, pot adera membri puternici aflați acum la dreapta, cum sunt partidul lui Orbán, Fidesz, sau cel polonez, PiS, în caz că ar fi excluse din familia europeană conservatoare PPE). După atâtea certuri sterile și partizanate, acum, înainte de alegerile cruciale din mai, instituțiile europene pot lăsa în urmă măsuri care să conteze. A venit momentul ca UE să creeze anticorpii la boala populismului și a iliberalismului, cu un ochi și la istoria ultimului secol.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22