De același autor
Până zilele trecute, Europa respira uşurată că pericolul imploziei a trecut după ce extrema dreaptă a fost învinsă în Franţa şi Olanda şi după ce Angela Merkel a obţinut un nou mandat în Germania. Bucuria a fost prematură. Veştile proaste vin acum de pe frontul Europei Centrale. Alegerile prin care au trecut în ultimele săptămâni Cehia şi Austria au adus la putere forţe la fel de populiste şi eurosceptice precum cele din Polonia şi Ungaria. Partidele cu cele mai bune rezultate la urne au fost cele care se opun imigraţiei şi centralizării autorităţii UE, care îşi doresc graniţe închise şi relaţii mai strânse cu Rusia. În plus, atât în Austria, cât şi în Cehia se prefigurează alianţe de guvernare între populişti şi extrema dreaptă. Odată cu alegerile din aceste state, fragmentarea UE accelerează brusc. Grupul de la Vişegrad devine oficial etalon în materie de antiimigraţie, populism şi euroscepticism.
În Cehia, partidele anti-establishment (în primul rând ANO – populiştii controversatului miliardar Andrej Babiš, apoi extrema dreaptă şi Partidul Piraţilor) au obţinut 60% din voturile exprimate! Marşând pe tema imigraţiei şi pe poziţii dure faţă de UE, cele trei au reuşit să scoată din joc partidele mainstream.
Alegerile ceheşti au fost pline de paradoxuri. Principalul cal de bătaie din campanie a fost imigraţia, deşi fenomenul e cvasiinexistent: Cehia nu a acceptat imigranţi şi nici teritoriu de tranzit nu a fost. Dar teama de un posibil aflux de refugiaţi pe fondul euroscepticismului în creştere a făcut ca tema să prindă foarte bine şi să fie speculată la maximum de politicieni abili. Babiš a explicat la o conferinţă recentă din Praga că, dacă Eurozona va forţa nota, „Cehia se va ţine departe, întrucât nu îşi doreşte mai multă integrare“ şi că „Europa ne dezamăgeşte în materie de securitate“ (asociind astfel, ca orice populist care se respectă, fenomenul imigraţiei cu cel al terorismului).
Un alt paradox face ca adoptarea monedei unice să le pară cehilor un pericol uriaş, în timp ce un viitor premier-mogul pus sub acuzare pentru corupţie şi fraudă cu fonduri europene şi acuzat de colaborare cu fosta Securitate – nu.
Un alt paradox greu de înţeles e că Babiš şi-a înfiinţat partidul în 2011 ca platformă de luptă împotriva corupţiei şi a promis să abolească imunitatea parlamentară. Apoi, ca ministru de Finanţe, a achiziţionat două dintre cele mai importante ziare şi a redirecţionat către propriile afaceri fonduri europene menite să ajute micii întreprinzători. În mai anul trecut a fost demis din funcţia de ministru de Finanţe pe fondul acuzaţiilor de evaziune fiscală. Iar luna trecută parlamentul a votat pentru ridicarea imunităţii sale, imunitate de care va beneficia din nou... ca premier. Viitorul şef al Executivului de la Praga concentrează în mâna sa putere mediatică, economică şi politică. În plus, îşi doreşte desfiinţarea Camerei Superioare, ceea ce ar spori puterea executivă. Tot atâtea pericole la adresa democraţiei liberale şi un semnal că Cehia va intra în conflict cu Bruxellesul pentru încălcarea statului de drept.
Praga e, aşadar, tot mai departe de entuziasmul anilor ’90 şi idealurile promovate de politicianul-simbol al anticomunismului Václav Havel. Fostul disident şi ulterior preşedinte ceh pleda ca statele central-europene să se reîntoarcă în marea casă europeană după deceniile petrecute în sfera de influenţă sovietică. Ca o ironie crâncenă, după ce Europa le-a cerut democraţie electorală şi politici independente, membrele Grupului de la Vişegrad exact asta au făcut, numai că nu în sensul înţeles de Vest. Există acum o suspiciune tot mai mare faţă de UE, mergând până la refuzul de a accepta politici comune (fără a refuza totuşi fondurile europene!) şi o opoziţie tot mai vehementă faţă de hardcore-ul franco-german.
Nici în Austria lucrurile nu stau mai bine. Popularii (ÖVP) conduşi de tânărul Sebastian Kurz au obţinut 31% din voturi, în timp ce extrema dreaptă (FPÖ) a luat 26%. Şi aici, criza a împins preferinţele politice mult spre extrema dreaptă.
Kurz a reuşit să surclaseze extrema dreaptă furându-i retorica şi plusând pe tema imigraţiei: s-a prezentat drept ministrul care a închis ruta migraţionistă dinspre Balcani. Imediat după rezultat, Kurz a indicat că poartă deja negocieri cu FPÖ, cu care are „teren comun“. O asemenea coaliţie va însemna o schimbare radicală a politicilor austriece, în sensul îndepărtării de Bruxelles şi apropierii de reticenţa V4.
Mai mult, liderul FPÖ, Heinz-Christian Strache, insistă chiar că Austria ar trebui să devină membru cu drepturi depline al Grupului de la Vişegrad. Se conturează Europa Bruxellesului contra Europa Budapestei şi o revenire la statul-naţiune.
Între timp, cel mai mare pericol la adresa blocului comunitar nu mai pare a fi nici criza financiară, nici criza demografică, ci propriii politicieni şi cetăţeni.