De același autor
Ca să-l parafrazez pe Donald Trump, termenul de 100 de zile pentru evaluarea unei puteri politice este artificial. Într-adevăr, standardul „100 de zile“ reprezintă un interval de timp mult prea mic pentru a da un verdict final în cazul unei administrații sau al unei guvernări. Însă se pot identifica o serie de tendințe care se pot dovedi fundamentale.
Lipsa de experiență politică anterioară câștigării alegerilor se dovedește un handicap major pentru Donald Trump. Acest aspect se traduce în practică în incompetență politică și administrativă. Poate cel mai bun exemplu în acest sens este tentativa Administrației Trump de a elimina și înlocui Affordable Care Act (Obamacare) cu o altă lege a sănătății. Proiectul susținut de administrație a fost respins de aripa radicală a republicanilor din Congres, Freedom Caucus. În condițiile în care Partidul Republican controlează atât Casa Albă, cât și cele două Camere, eșecul adoptării unei noi legi a sănătății în primele 100 de zile este unul de proporții, având în vedere valul de așteptări creat. Până la urmă, legea a trecut la limită de Congres şi se îndreaptă spre Senat, dar un aspect hilar al proiectului susținut de actuala administrație este că ar lăsa fără asigurare medicală în jur de 24 de milioane de americani, o bună parte dintre aceștia votanți ai lui Trump sau republicani.
Un alt exemplu este absența nominalizărilor pentru o serie întreagă de funcții cheie de subsecretar de stat și directori sau directori adjuncți. Nu este clar în acest moment de ce s-a întârziat atât de mult acest proces. Una dintre explicații ar fi reticența președintelui și a anturajului său în a numi republicani care l-au criticat în timpul campaniei electorale, tabăra „never-Trump“. O a doua explicație ar putea fi o strategie de reducere a statului federal, prin evitarea ocupării anumitor poziții administrative, urmând ca acestea să fie eliminate în următoarele exerciții bugetare. Steve Bannon a spus de mai multe ori că „destructurarea statului administrativ“ este una dintre prioritățile Administrației Trump.
Alte eșecuri și semieșecuri legislative s-au derulat în ultimele săptămâni. Reforma fiscală trâmbiţată de Trump prin care impozitul pe profit este redus la 15% a fost anunţată înainte ca să existe un proiect de lege redactat în acest sens. Finanțarea zidului de la granița cu Mexicul, unul dintre proiectele pe care s-a fundamentat campania lui Trump, a fost scoasă din bugetul pe 2017. Trump se poate „mândri“ cu un singur succes în aceste 100 de zile, confirmarea judecătorului Neil Gorsuch la Curtea Supremă.
Una dintre promisiunile fundamentale cu care Donald Trump a câștigat alegerile în 2016 a fost că va „asana mocirla“ (drain the swamp) care este Washington D.C., adică va elimina încrengătura de interese politico-economice care denaturează sensul democrației americane. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar mlaștina s-a extins în cele 100 de zile de la preluarea mandatului. Cel mai bun exemplu în acest sens este imperiul imobiliar al magnatului ajuns președinte, avocații acestuia încercând cu greu să-l „dezlege“ pe Trump de numeroasele sale interese private.
Pe lângă cazurile evidente de nepotism (fiica cea mare a lui Trump, Ivanka, a fost numită asistent special al președintelui, iar ginerele Jared Kushner joacă rolul de ambasador itinerant, subminând practic rolul Secretariatului de Stat), cea mai mare parte dintre cei numiți pentru a gestiona diferitele agenții guvernamentale sunt foști lobbiști care au militat anterior pentru eliminarea reglementărilor din domeniul sectorului financiar-bancar, mediu sau energie. E greu de crezut că, odată ajunși în funcții, aceștia nu vor promova agendele care i-au consacrat pe culoarele Congresului.
Alte probleme legate de integritatea administrației sunt hotelul Trump International din Washington D.C., unde delegații internaționale sunt găzduite înainte de a se întâlni cu președintele, ceea ce înseamnă că Trump beneficiază de foloase necuvenite din partea unor guverne străine, fapt interzis în mod explicit de Constituție (Emoluments Clause). Iar în plan extern, brandul Trump beneficiază de tratament preferențial, din partea altor state, cum este cazul Chinei, în speranța probabilă a unui tratament similar din partea președintelui american.
Mandatul lui Trump este unul dificil, nu neapărat din cauza opoziției, cât mai ales a lipsei de experiență politică a preşedintelui. Situația este complicată și de faptul că republicanii nu au mai fost la guvernare timp de opt ani și în această perioadă au adoptat tactici obstrucționiste, care sunt inutile odată aflați la guvernare. Cel mai bun verdict în ceea ce privește activitatea sa în primele 100 de zile e dat de modul în care a fost percepută de către cetățenii americani, approval rating-ul lui Trump este la 40%, cel mai scăzut de când se fac măsurători în acest sens (este aproximativ la același nivel cu al lui George W. Bush la încheirea mandatului, în 2008).
