#brexit: To be or not to be

 În ciuda faptului că tabăra pro-UE (#bremain) era creditată anul trecut cu un avans respectabil, tabăra anti-UE (#brexit) a recuperat, acum două săptămâni această din urmă a recuperat în decursul campaniei conducând acum două săptămâni cu 10% (7% după ponderarea rezultatelor cu estimarea de participare).

Ultimele cifre date publicității sugerează că tabara ce se va mobiliza mai bine la vot va câștiga. YouGog estimează o victorie pentru #bremain cu 51%, iar ComRes creditează tabăra pro-UE cu o pluralitate de voturi, 48%-42%. Tabăra #brexit este dată câștigătoare de Opinium tot cu o pluralitate 45%-44%, iar TNS estimează o pluralitate 43% -41% în favoarea părăsirii uniunii. Cu o singură excepție, toate sondajele se încadrează în marja de eroare ceea înseamnă două lucrui: tabăra pro-UE poate întoarce rezultatul, iar rezultatul depinde participare.

Dar sondajele de opinie nu spun toată povestea, iar în cazul acestui referendum ele sunt privite cu scepticism deoarece institutele și companiile care se ocupă cu cercetări sociologice în Marea Britanie nu au reușit în 2015 să prognozeze victoria Conservatorilor în alegerile generale și din cauza diferențelor mari între sondajele realizate online și cele telefonice. În general cercetările online au arătat un ușor avans pentru tabăra #brexit, în timp ce sondajele telefonice au arătat un avans pentru #bremain. Din cauza volatilității opiniei publice pe această temă la închiderea urnelor astăzi nu va fi dat publicității nicio estimare privind rezultatul referendumului. Vineri de dimineață în urmă numărării voturilor se va afla dacă Regatul Unit rămâne membru al UE sau părăsește comunitatea europeană.

Acesta este al doilea referendum crucial pentru evoluția politică a Marii Britanii convocat în ultimii doi ani. În 2014 scoțienii au respins propunerea de părăsire a Regatului Unit la scor destul de strâns. Ca și atunci, arhitectul politic al referendumului a fost premierul David Cameron. Iar paralelele cu referendumul scoțian nu se opresc aici. În 2014 David Cameron a convocat referendumul pentru independența Scoției tocmai pentru „a îngropa” din punct de vedere politic mișcarea secesionistă animată de Partidul Național Scoțian. Prin convocarea referendumului pentru rămânerea sau ieșirea din UE, Cameron încearcă pe de o partea să refaca unitatea Partidului Conservator, care s-a scindat practic pe această temă, iar pe de alta, să delegitimeze tabăra eurosceptică britanică grupată în jurul partidului UKIP. Ca și în cazul referendumului scoțian tabăra condusă de David Cameron intră în ziua referendumului fără a fi sigură de victorie.

Dacă tabăra pro-UE va fi câștigătoare, David Cameron ar putea fi privit ca un fel de „geniu politic”. Însă acest referendum este inutil din punct de vedere al relației dintre UE și Marea Britanie. David Cameron a renogociat înainte de referendum poziția Marii Britanii în UE, obținând un număr de concesii privind limitele integrării europene pentru Londra, ajutoarele sociale pentru migranți și moneda Euro. Relevanța acestui proces electoral care se desfășoară astăzi 23 iunie este internă.

În cazul unei victorii pentru #bremain e posibil ca obiectivele pentru care referendumul a fost convocat să nu fie atinse. Dacă Cameron speră că va reuși „să vindece” clivajul din propriul partid pe tema UE. Însă tonul dezbaterii din timpul campaniei combinat cu o victorie strânsă pentru #bremain ar putea conducea la o scindare definitivă a Partidului Conservator. Aici din nou referendumul pentru independența Scoției este relevant: David Cameron și tabăra unionistă au sperată să dea o lovitură mortală naționalismului scoțian – lucrul acesta nu s-a întâmplat, iar un nou referendum pentru independență este probabil pe termen mediu și lung. În căzul înfrângerii #brexit un număr relativ mare de parlamentari conservotori ar putea fi forțați fie să migreze spre UKIP, fie să-și creeze propriul partid.

Dacă tabără #brexit condusă de Michael Gove și Boris Johnson de la Conservatori, și de Nigel Farrage din partea UKIP, atunci existența în afara UE va fi destul de complicată pentru Marea Britanie, sau ce va mai rămâne din Regatul Unit. În primul rînd procesul de părăsire al UE va fi unul de lungă durată, fiind practic un proces de aderare pe invers – fiecare capitol de integrare va fi renegociat pentru ieșire – proces ce ar putea dura și 7 ani!

În al doilea rând tabăra #brexit s-ar putea să descopere că laurii victoriei sunt apăsători pentru Marea Britanie. Aceștia au argumentat în timpul campaniei Londra se poate bucura de  beneficiile pieței comune și dacă nu ar mai fi membru, prin negocierea unui acord de liber schimb. Însă Wolfgang Schäuble, ministrul de finanțe german, a declarat răspicat într-un interviu pentru revista germană Der Spiegel că un vot pentru părăsirea UE este un vot împotriva pieței comune – adică un acord de liber schimb s-ar putea să iasă din discuție din start și Londra să piardă accesul la piața comună. Oricum după cum a arătat și Norvegia înainte de referendum – Marea Britanie, chiar dacă va avea acces la piața comună, nu va putea influența deloc deciziile luate la Bruxelles.

În fine cel mai mare risc după un vot pentru părăsirea UE este dezintegrarea politică a Marii Britanii, având în vedere că Scoția este covârșitor favorabilă UE – un nou referendum scoțian este deci de așteptat în viitorul apropiat, mai ales că naționaliștii scoțieni sunt la putere la Edinburgh. Irlanda de Nord ar urma să fie prinsă într-o menghină geopolitică – pe de o parte să împată granița cu un membru al UE, și pe de altă parte să fie dependentă politic de o Londră în afara comunității europene. Mai mult, este posibilă reaprinderea violențelor sectare, care încă mocnesc în această provincie cu o istorie sângeroasă. Cetățenii Ulster-ului ar putea să părăsească Regatul Unit pentru a se uni cu restul Irlandei strict din motive pragmatice – pace și prosperitate.