De același autor
Atitudinea Președintelui Donald Trump față de guvernanța globală este una deplorabilă. Inaugurarea sa ca Presedinte la începutul acestui an a creat multă emoție în special în Uniunea Europeană, SUA fiind partenerul său strategic cel mai important. Un președinte american care subestimează importanța Europei ca partener normativ și strategic și devalorizează NATO a creat panică pe partea estică a Atlanticului.
Disprețul lui Trump față de guvernanța globală și dorința sa de a retrage SUA din rolul de lider al lumii liberale a determinat presa internațională să o identifice pe Angela Merkel drept liderul lumii libere. Noua postură a generat mai degrabă scepticism în rândul comentatorilor germani: Berlinul nu vrea să-și asume leadership-ul politic global și îl preia cu reticență pe cel-ul european. Nu în ultimul rând deoarece politica externă a Germaniei este puternic multilaterală, pacifistă și reactivă.
Scepticismul față de relația transatlantică și agresiunile verbale ale lui Trump în raport cu Germania (care nu investește suficient în bugetul apărării) au determinat-o pe Merkel să reorienteze – cel puțin la nivel retoric – politica externă și de securitate națională, declarând că Europa se află acum pe cont propriu și trebuie să se descurce fără ajutorul SUA. Cu alte cuvinte, apărarea europeană nu ar mai trebui să fie una euro-atlantică. Această declarație, făcută în contextul campaniei electorale germane, a fost foarte bine primită, atât de presă, cât și de publicul german. Anti-americanismul german, alimentat de atitudinea lui Trump, a determinat opinia publică germană să binecuvânteze reorientarea și distanțarea de SUA.
Din punct de vedere strategic însă, o asemenea reorientare poate să aibă consecințe catastrofale pentru securitatea europeană. Chiar dacă vor, europenii, având investiții reduse în apărare și o lipsă de consens față de prioritățile de securitate ale Uniunii (care generează de decenii inerția politicii de apărare a UE) nu se pot descurca singuri. Iar pentru securitatea flancului estic, o asemenea reorientare a nucleului european ar putea fi fatală. Reacția României în acest context este edificatoare: la scurt timp după declarația lui Merkel, Președintele Iohannis se afla la Casa Albă, subliniind caracterul vital al parteneriatului transatlantic, iar un reporter român a reușit să-i smulgă lui Trump promisiunea respectării Articolului 5 al NATO.
Între timp, campania electorală germană s-a încheiat, și Berlinul se află în negocieri pentru un nou guvern, cel mai probabil în frunte cu Angela Merkel în cel de-al patrulea mandat. Relația transatlantică rămâne însă tensionată și caracterizată de multe asperități. În acest context, nume grele germane din rândul comunității de expertiză euroatlantică si din societatea civilă au formulat o scrisoare către viitorul guvern, intitulată ,,Totuși – America. Un manifest transatlantic în vremurile lui Donald Trump – o perspectivă germană”. Manifestul propune o strategie cuprinzătoare, pe cinci domenii, pentru a putea progresa sau măcar evita blocaje și conflicte între Germania – ca lider european - și cel mai important partener strategic al său.
Mesajul experților este neechivoc: Donald Trump disprețuiește alianțele și instituțiile internaționale și nu se vede drept garant al sistemului internațional. Deși establishment-ul american nu îi reflectă scepticismul adânc față de obligațiile internaționale, Trump rămâne președintele SUA pe durata mandatului, astfel încât Berlinul trebuie să dezvolte o strategie de gestionare a relației cu Washington-ul pe dosarele cele mai importante și să mențină relația drept prioritate strategică. Germania și Europa au nevoie de SUA pentru a conserva ordinea liberală, aflată în pericol.
Scrisoarea respinge radical reorientarea strategică a Germaniei, criticând-o astfel în mod direct pe Angela Merkel și avertizând viitorul guvern. Autorii descriu două propuneri de reorientare pentru care militează părți semnificative ale establishment-ului german. Prima propunere privește decuplarea politicii externe și de securitate a Europei de cea a SUA și investirea în leadership-ul franco-german. Aceasta poate ascunde o formă de naționalism german în spatele aspirațiilor europene. Cealaltă propunere, care recomandă plasarea strategică a Germaniei într-o relație echidistantă între SUA și Rusia, ar avea consecințe catastrofale pentru statele mici și mijlocii europene, în special pentru securitatea celor aflate pe flancul estic, precum România.
Spectaculos este că manifestul strategic nu a fost preluat și este de negăsit în presa germană online. Varianta originală a fost publicată pe o pagină creată special http://trotzdem-amerika.de/ și comentată într-un articol din spațiul american, în New York Times https://www.nytimes.com/2017/10/11/world/europe/germany-trump-antiamericanism.html. Tăcerea presei germane poate spune multe: pe de o parte, reticența față de un manifest pro-american într-un context național dominat de o atmosferă anti-americană; pe de altă parte, susținerea media pentru politica transatlantică a lui Merkel și refuzul de a o critica.
