Provinciali în NATO

Modul în care este purtată pe televiziunile din România dezbaterea despre recent încheiatul summit NATO arată că rămâ­nem în continuare niște provinciali. După 12 ani de la aderarea noastră la NATO și nouă ani de la aderarea la UE, ne „țărănim“ pe rezultatele summit-ului, discutând insistent lucruri mărunte dintr-o perspectivă pur româ­nească, în loc să facem trimitere la documentele oficiale ale NATO și la atitudinile diplomatice ale statelor membre.

Reuniunea NATO din Varșovia a fost una foarte bună, pentru că Alianța Nord-Atlantică a demonstrat vigoare, determinare și, mai ales, a arătat întregii lumii, în special marilor săi competitori, dintre care se distinge Rusia, că nu a fost afectată de Brexit. Cea mai mare teamă în cancelariile occidentale sau la nivelul opiniei publice din țările membre a fost legată de posibilele consecințe negative ale ieșirii Marii Britanii din UE asupra NATO. Mai ales că, în primele zile de după Brexit, o serie de oficiali europeni, prost inspirați, s-au apucat să apese pedala răzbunării, a pedepsirii Marii Britanii. Mai rău de atât, pe piață au apărut viziuni politice de viitor care, printre alte sugestii „revoluționare“, o conțineau și pe aceea a excluderii NATO dintr-o viitoare arhitectură de securitate europeană. Scrisoarea comună a miniștrilor de Externe francez și german este elocventă în acest sens, sugerând că trebuie să ne luăm Europa înapoi. Bineînțeles, din mâinile americanilor.

Din fericire, în relația transatlantică există încă suficientă rațiune și gândire strategică, pentru a evita o astfel de situație catastrofică pentru Europa. O Europă fără NATO și fără prezența SUA pe continent ar fi un dezastru. Ar fi dominată copios de o alianță ruso-musulmană, care ar dilua mult civilitatea și occidentalismul Europei de Vest și Centrale. Corifeii mișcării eurasiatice (Dughin, Prokanov) au declarat de mai multe ori că Rusia s-ar putea mai degrabă alia cu lumea musulmană decât cu Occidentul, ortodoxia fiind compatibilă cu islamul. Obiectivul comun fiind eliberarea Eurasiei de sub americani.

Summit-ul NATO a fost un succes pentru că Barack Obama, Angela Merkel și David Cameron şi-au asumat obligațiile ce le revin. Cameron, în ciuda Brexit-ului, a reconfirmat loialitatea Marii Britanii față deNATO, promițând că eventualul divorț de UE nu va afecta buna funcționare a Alianței, iar d-na Merkel „a potolit“ tabăra antiamericană (și antibritanică) din Europa. Întâmplător sau nu, pe surse, au apărut informații care sugerează că s-ar putea pune în discuție situația domnului Juncker, calitatea sa de președinte al Comisiei Europene. Și, nu în ultimul rând, președintele Obama a reconfirmat angajamentul SUA față de securitatea statelor membre NATO. Astfel s-a ajuns ca la această reuniune a NATO să avem cel mai dur limbaj la adresa Rusiei. De aceea a și ieșit public președintele Franței să spună că Rusia nu este un adversar, pentru a mai îndulci un pic atmosfera. Dar cine se scuză se acuză. În acest moment, conform documentelor NATO, Rusia este privită ca generatoare de insecuritate. 

Reuniunea de la Varșovia a fost un succes prin amploarea deciziilor luate și prin elementele de noutate pe care le-a adus. S-au reconfirmat deciziile luate în Țara Galilor. Au fost luate decizii noi, militare, care au ca scop descurajarea Rusiei în a întreprinde orice acțiune amenințătoare sau agresivă la adresa unuia dintre statele membre. Statele NATO mari și-au reconfirmat angajamentul față de securitatea statelor NATO mai mici, în special cele din Flancul Estic. SUA și-au reconfirmat propriile angajamente, luate pe linie bilaterală, față de unele state membre, între care și România. Pe lângă deciziile militare, au fost luate și decizii politice la fel de importante. În primul rând, creșterea cooperării între NATO și UE, în special în chestiunea combaterii efectelor războiului hibrid. Conceptul de securitate al NATO a fost extins, cyber-ul devenind, alături de terestru, aerian și naval, o dimensiune nouă a operațiilor militare ale Alianței. În plus, NATO a celebrat primirea Republicii Muntenegru, cel de al 29-lea membru al organizaţiei. În loc să dispară, NATO crește.

Asta ar fi trebuit să explicăm noi românilor în ultimele zile. Să le spunem să stea liniștiți și să aibă încredere. Occidentul este încă departe de a se dezmembra. NATO este funcțional și își face treaba. Americanii rămân în continuare angajați în problemele Europei. Garanțiile noastre de securitate sunt reconfirmate. În schimb, vedem pe televiziuni tot felul de reproșuri penibile, împăunări lipsite de sens, excese de naționalism. Cu ce s-au ales românii din acest summit? O logică complet greșită. Dar olandezii, italienii, belgienii sau norvegienii cu ce se vor fi ales? Ce să mai zică germanii sau canadienii, care au ieșit din reuniune cu obligații suplimentare? Să se supere? De ce să alimentăm tensiunile create între români și bulgari sau între nordul Flancului de Est și Sudul său. Mai ales că, din punct de vedere militar, țările baltice sunt într-o situaţie mai dificilă decât România.

Securitatea noastră este asigurată doar de NATO, de funcționalitatea acestei organizații. Și acesta este mesajul principal ce ne vine de la Varșovia. Aliații sunt alături de noi. Altfel am fi în pom. Cu o armată dezechipată, curajoasă și dedicată, dar lipsită de capabilități elementare, cu o clasă politică lacomă și incompetentă și cu o populație prea des spălată pe creier, confuză ideologic din cauza sărăciei și educației scăzute, cine să apere România? Tudy?