Deficitul excesiv, o problemă care trebuie corectată

Vacanța disciplinei bugetare în Europa s-a încheiat, e avertismentul transmis piețelor financiare după ce Comisia Europeană a afișat lista țărilor cu „deficite în exces”, care depășesc cifra magică de 3% din PIB.

„Chiar dacă regulile fiscale reformate oferă mai mult spațiu pentru investiții, anunțul Comisiei Europene subliniază că aceste investiții ar trebui mai degrabă să vină în loc și nu peste alte cheltuieli”, a observat Carsten Brzeski, economistul-șef pentru macroanaliză globală al ING.

România, deja plasată pe lista neagră a deficitelor excesive, a primit și ea un avertisment de la Comisia Europeană, care observa că răspunsul țării noastre la recomandările privind reducerea deficitului „a fost insuficient”, în contextul unui efort fiscal diminuat și al unor cheltuieli care „au crescut mult mai rapid”.

Ce se poate întâmpla? Conform articolului 126 din Tratatul European, Comisia Europeană poate demara o procedură de deficit excesiv dacă o țară a încălcat sau riscă să depășească pragul de 3% din PIB, însă dacă nu este respectat calendarul de corecție convenit, se pot aplica amenzi semestriale în valoare de 0,05% din PIB până când deficitele vor fi conforme. Însă niciun stat membru nu a fost vreodată amendat de Comisie pentru nerespectarea cerințelor procedurii de deficit excesiv. Pentru a evita penalizările, toate statele aflate vreodată în această situație au dialogat permanent cu Comisia și au încercat să respecte recomandările acesteia. 

Finanțele publice ale României prezintă în primele cinci luni ale anului un tablou mixt: deficitul fiscal a explodat, însă datoria publică se menține la un nivel sustenabil, veniturile statului au crescut spectaculos, însă cheltuielile au explodat sub bagheta magică a presiunilor electorale exercitate direct și indirect asupra guvernanților.

Deficitul fiscal a urcat amețitor peste linia roșie trasă de tratatele europene la limita a 3% din produsul intern brut (PIB), în timp ce datoria publică, deși împinsă de deficite la peste 50% din PIB, rămâne confortabilă atât față de limita optimă de 60% din PIB, cât și față de media europeană. Încasările bugetului de stat au urcat, impulsionate de majorările de taxe impuse mediului privat, însă cheltuielile au devansat dramatic veniturile, e drept, impulsionate și ele de o cheltuială în avans a pensiilor, care nu va mai afecta statistica lunii iulie. Aritmetica fiscală e îngrijorătoare: statul a avut un plus de venituri echivalent cu 7,6 miliarde de euro, dar a cheltuit în plus 10,8 miliarde de euro și, evident, diferența a fost finanțată de împrumuturi, mărind datoria publică. Este adevărat că plata a două luni de pensii în luna mai a alterat fișa fiscală a României, însă o redresare capabilă să respecte ținta de deficit de 5% din PIB pentru 2024 pe care și-a propus-o Guvernul este aproape imposibilă în acest an electoral.

Corecția deficitului va fi amânată pentru 2025, iar strategia fiscală care o va include ar trebui să apară clar în programele electorale.

Soluțiile sunt clasice, nu există pe terenul fiscal multe opțiuni. Se pot majora taxele și impozitele sau se pot reduce cheltuielile statului, iar o combinație dintre cele două rămâne o opțiune. Dacă analizăm veniturile statului, observăm că sunt mai mici, ca procent din PIB față de restul statelor europene, de aceea FMI, Comisia Europeană sau OECD au recomandat reintroducerea impozitului progresiv, ca soluție de mărire a veniturilor statului. Deficitul fiscal al României pare că este mai mult o problemă a veniturilor scăzute decât una a cheltuielilor mari. Totuși, istoria economică recentă arată că rezolvarea deficitelor fiscale prin majorări de taxe și impozite are efecte negative asupra creșterii economice, putând chiar duce la recesiune. Reducerea cheltuielilor statului pare o soluție interesantă, însă nu va rezolva problema deficitului excesiv, din cauza structurii rigide a acestora. Factura de pensii și salarii consumă cea mai mare parte a veniturilor, iar administrația statului are nevoie de bani pentru a funcționa, deci va fi greu de tăiat la acest capitol. Modelul Italiei, care are mari probleme provocate de datoria sa istorică mare, în care guvernul scoate la vânzare acțiuni ale companiilor statului, poate fi soluția salvatoare pentru finanțele României, deoarece ar procura statului venituri suplimentare. O listare a unor companii de stat la bursă ar putea chiar stimula dezvoltarea acestor companii, care ar avea venituri mai mari și ar livra impozite pe măsură.

Povara deficitului trebuie rezolvată, iar creșterea economiei este esențială în acest scop, idee care trebuie să pondereze avântul majorării taxelor și impozitelor. În esență, creșterea veniturilor suplimentare prin venituri mai mari din impozite și din privatizare, împreună cu o mai bună administrare fiscală și digitalizare, va fi un exercițiu obligatoriu în 2024. O revizuire a facilităților fiscale acordate în timp și o reevaluare a pensionării unor bresle în plină maturitate creatoare va fi un alt exercițiu obligatoriu anul viitor. Comisia Europeană poate înțelege că avem nevoie de măsuri pentru reducerea sărăciei, de cheltuieli strategice, dar nu poate pricepe de ce breasla cu cele mai mari salarii din România nu plătește 10% impozit pe venit și nici de ce beneficiarii pensiilor speciale se pot pensiona cu 10-15 ani mai devreme decât restul contribuabililor.