Demonizarea investiţiilor străine ne lasă fără aliaţi strategici

Asistăm la un asalt populist împotriva investiţiilor străine, corporaţiile sunt demonizate şi invitate să spele putina.

Lidia Moise 22.11.2016

De același autor

 

În jurul nostru lumea fierbe: tensiunile geopolitice sunt intense, incertitudinea es­te o constantă, iar viitorul este ceţos, im­predictibil şi presărat cu riscuri. Din când în când, politicienii mai aruncă o privire în ex­te­rior, spun ce cred ei despre conjunctură şi se retrag, grăbiţi, în nucleul dur al campaniei electorale. Cu sco­pul precis de a seduce electoratul, dar şi de a ob­ţine un câştig material pen­tru grupul interesat, par­lamentarii au aruncat în pia­ţa legislativă un şuvoi de reglementări care dau peste cap afacerile private şi, mai ales, paralizează investiţiile străine. Poli­ti­cienii au transmis pieţelor financiare sem­nale de alarmă, dând legi care distrug în­crederea că investiţiile în România sunt si­gure. Când dai legi cu aplicare retroactivă, cum este aceea a creditelor în franci el­ve­ţieni, sau când acorzi facilităţi unui do­me­niu, cum ar fi cel al energiei alternative, şi apoi le retragi lăsând cu ochii în soare companiile care au investit în mori de vânt, convinse că ai nevoie de ele, atunci devii imprevizibil şi nefrecventabil.

 

Dacă economia noastră nu exercită o atrac­ţie faţă de investiţiile străine, atunci nu avem aliaţi externi din influentele medii de afaceri, atât de necesari în actuala con­junctură geopolitică. Ne este teamă că Sta­tele Unite ar putea să ne livreze sferei de influenţă rusească? Păi ce investiţii au de protejat americanii la noi, să merite să ne susţină, în afară, desigur, de poziția de aliat și de scutul de la Deveselu? Oficial, americanii au investit, până la finalul lunii septembrie, 1,3 miliarde de dolari, cam 0,94 miliarde euro. Mult prea puţin pentru a fi in­te­resanţi pentru marile com­panii americane care fac jocuri pe la Washington. De altfel, în ultimii zece ani nu am reuşit să atra­gem decât vreo 300 de mi­lioane de euro din partea com­pa­niilor americane, pro­babil din cauza per­cepţiei do­mi­nante de corupţie.

 

Austria este al doilea mare investitor stră­in în România, probabil mai tare ca Olan­da, de unde se întorc şi banii bogătașilor noştri, via diversele paradisuri fiscale olan­deze. Băncile austriece însă fac faţă pre­siunii crescânde a unor reglementări cu accente absurde, greu de explicat în car­tie­rele generale din Viena. Ce susţinere pu­tem avea de la Austria, un jucător abil în Europa, în cazul unor negocieri geo­po­li­tice strategice? Germania şi-a dublat în ze­ce ani investiţiile în România, dar cele 4,8 miliarde de euro plasate aici sunt infime faţă de realitatea că a investit în Polonia 28 de miliarde de euro doar până în 2014. Suntem oare interesanţi pentru com­pa­niile germane, suficient cât să ne deschidă şi mai larg accesul la culoarele politice? Franţa şi-a dublat şi ea investiţiile în ţara noastră în ultimii zece ani, dar suma to­tală este modestă, doar vreo 3,4 miliarde de euro, şi depinde masiv de industria au­to, care tânjeşte după autostrăzi.

 

Investiţiile străine stagnează în România şi asta nu este o surpriză, ci o consecinţă a nesocotirii avertismentelor transmise in­sistent de mediul de afaceri, care cerea predictibilitate şi transparenţă, adică să ştie când, dacă şi cum să investească banii aici. Acum asistăm la un asalt populist îm­potriva investiţiilor străine, corporaţiile sunt demonizate şi invitate să spele pu­tina. Capitalul românesc este ridicat în slăvi, poate că merită, dar să nu uităm valul de insolvenţe care au falimentat afaceri, au măturat sute de mii de locuri de muncă şi au dat gaură bugetului de stat. Până una-alta, nu găsim pe lista ma­rilor datornici către bugetele statului nicio corporaţie străină mare, ele virează la timp impozitele pe muncă, pe sănătate şi colecta de TVA sau accize. Pe banii ăştia vi­raţi la timp stă bugetul statului, iar sub­ţirimea lui descrie starea generală a eco­nomiei. Avem nevoie de investiţii străine tot aşa de mult cât avem nevoie de o clasă de mijloc puternică şi de afaceri româneşti profitabile şi eficiente. Mai avem nevoie de aliaţi puternici, dar să nu ne iluzionăm, interesele de afaceri impun, de multe ori, politicile geostrategice.

 

Populismul este periculos nu doar pentru că demonizează investiţiile străine, spe­riindu-i pe cei prezenţi şi paralizând in­te­resul pentru România al investitorilor po­tenţiali, ci şi pentru că împrăştie pro­misiuni fără acoperire în buget. O privire comparativă asupra veniturilor statului în­grijorează. Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, avertiza că România colectează cei mai puţini bani la buget, cam un sfert din economie, spre deosebire de media Uniunii Europene de 40% din PIB. Deci creşterea economică nu se vede în vistieria statului, aşa cum se iluzionează politicienii social democraţi când ne promit creşteri de salarii şi facilităţi fis­cale. Ce să finanţezi mai întâi cu atât de pu­ţini bani? Educaţia, sănătatea sau inves­tiţiile în economie? Şi cu armata cum ră­mâne, de unde facem rost de bani pentru a o întări? Euforia populistă aruncă în de­rizoriu viitorul economic al ţării şi poate amâna creşterea bunăstării, ceea ce ar putea hrăni, paradoxal, mişcări şi mai ra­di­cale. Banca Mondială avertizează asupra riscului amplificării populismului peste tot în lume, fenomen acompaniat de stag­nare şi de scăderea puterii de cumpărare. „O scădere cu 1% a ritmului de creştere economică în ultimii patru ani este aso­ciată cu o creştere cu 3,1% a cotei de popularitate a partidelor cu un discurs populist“, estimează Banca Mondială. Ca atare, populismul hrăneşte sărăcia, ceea ce, dintr-o perspectivă cinică, susţine în­săşi fibra politică a populismului.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22