De același autor
Victoria lui Donald Trump anunță revigorarea inflației, întărirea dolarului, majorarea dobânzilor şi multă, multă volatilitate în pieţele financiare. Se vor schimba profund datele politicilor mari ale economiei americane: de la stimulare monetară se va trece la stimularea fiscală. După criza din 2008, Federal Reserves, sistemul american de bănci centrale, a injectat dolari într-o piaţă în care au scăzut ratele dobânzilor. Acum piaţa financiară pândeşte momentul în care Federal Reserves va mări dobânzile sale de politică monetară, probabil în decembrie. Sunt însă analişti care anticipează o amânare a acestei mişcări, care are forţa de a întări şi mai mult dolarul, deoarece Federal Reserves nu ar dori să sufle în jarul tensiunilor din pieţele financiare. „Este rezonabil să presupunem că Fed va amâna pregătirile pentru majorarea ratelor dobânzilor până când vor exista informaţii economice mai clare“, spune George Saravelos, economist la Deutsche Bank.
După o cădere imediată provocată de şocul victoriei lui Trump, deoarece pieţele financiare au pariat pe Hillary Clinton, bursa americană şi, în general, piaţa globală de capital şi-a revenit, ba chiar s-a înviorat. Euforia pieţelor se datorează aşteptărilor create de retorica lui Trump privind scăderea taxelor, combinată cu anunţarea unor programe de investiţii masive. Investitorii pariază acum pe faptul că programul de politică fiscală al lui Trump va avea susţinerea republicanilor, care controlează și Senatul, și Camera Reprezentanților, dând astfel undă verde unui nou cod fiscal, simplificat şi cu taxe mai mici. Investitorii aşteaptă împlinirea promisiunilor de campanie, acelea în care impozitul pe profitul firmelor, aflat acum la 35%, va fi mai mult decât înjumătăţit şi va ajunge la 15%. Singură, această măsură are puterea de a împrăştia mai mulţi bani ca dividende, de a mări investiţiile private şi de a stimula repatrierea câştigurilor.
Băncile sunt favorizate de perspectiva abandonării restricţiilor impuse post-criză de Administraţia Obama, aşa-numita Reformă Dodd-Frank, după numele iniţiatorilor acestei enciclopedii de reglementări. Trump a criticat reforma, deşi a admis că există o nevoie pentru nişte reglementări ale sistemului financiar, dar ceea ce emoţionează acum pieţele financiare este comentariul său potrivit căruia „noi nu avem nevoie de reglementări sufocante care îngreunează redresarea economiei... le vom înlocui cu politici noi care să încurajeze creşterea economică şi crearea de locuri de muncă“. Această retorică a urcat cu 12% indicele bursier al acţiunilor bancare americane la finalul săptămânii în care el a cucerit fotoliul de la Casa Albă.
Există însă şi temeri majore privind efectul pozitiv al acestei revoluţii fiscale pe care a promis-o Trump. Viziunea sa economică este intens protecţionistă şi antiglobalistă, dacă îşi va onora promisiunea de revizuire a tratatelor de liber schimb, cum ar fi NAFTA, acord semnat cu Canada şi cu Mexic. Denunţarea tratatului ar echivala cu un zid protecţionist pe care SUA l-ar ridica în relaţiile comerciale cu cei doi vecini. Unii critici sunt sceptici şi reamintesc faptul că Trump a profitat de costurile mici din Mexic, unde a produs haine, pe care le vindea acasă fără taxe vamale, iar Ivanka îşi cosea în Vietnam şi în China produsele afacerii sale cu îmbrăcăminte. Întrebarea pieţei este: îi dă mâna să declanşeze ceea ce analiştii numesc deja „un război comercial“ cu lumea largă? În fond, impunerea de bariere tarifare importurilor, căci asta vrea Trump, ar dezechilibra lanţul global de aprovizionare, gest care, până la urmă, se poate întoarce ca un bumerang împotriva SUA şi ar putea duce la pierderea de locuri de muncă şi la scumpirea produselor, de la papuci până la telefoane sofisticate, deci la inflaţie. Pieţele financiare au memorie bună, un asemenea experiment protecţionist a mai avut loc în 1930, adică în epoca Marii Recesiuni, pe care, se pare, a adâncit-o. A fost Legea Smoot-Hawley, mult discutată în acele vremuri, care a adus ceva câştiguri imediate, dar a sfârşit prin a produce şomaj masiv. Până la urmă, raţiunile economice care au dus la tratatele de liber schimb nu s-au modificat, dimpotrivă, toată lumea a avut de câştigat. Deocamdată, dolarul este mai puternic, deoarece pieţele valutare pariază pe reformele fiscale. Totuşi, pieţele financiare sunt volatile, adică reacţionează rapid şi nervos ca răspuns la orice gest politic. Până la alcătuirea cabinetului şi asumarea politicilor mai sunt încă nişte paşi. În acest timp, dolarul creşte în faţa monedei europene, a yenului, a yuanului şi a francului elveţian, aurul scade, semn clar de anticipare a reformelor. Ameninţarea de revizuire a tratatelor de liber schimb blochează acordul cu Uniunea Europeană aflat pe masa negociatorilor, ceea ce ar trebui să ne şteargă din cap ideea că am putea circula liber prin America, aşa ca francezii. Exporturile noastre către SUA nu sunt foarte consistente şi, probabil, barierele tarifare nu ne-ar provoca mari pierderi. Administraţia Trump pune presiune însă asupra companiilor americane care produc prin străinătate, iar Ford este un nume generic, deocamdată, din cauza afacerii sale mexicane, dar analiştii nu exclud lărgirea orizontului critic şi asupra fabricilor de peste ocean. Economia noastră va suporta însă efectul majorării dobânzilor, care ar mări costurile la care se împrumută statul. Un semnal de prudenţă pentru eventualele experimente populiste ale politicienilor. Dacă dobânzile vor creşte, dolarul va atrage banii către America, atunci economiile emergente şi monedele lor se vor afla sub presiunea pieţelor financiare.
