De același autor
Răsuflăm uşuraţi în aceste zile în care leul şi-a revenit după Brexit. Urmărim mişcările ulterioare loviturii de stat eşuate din Turcia şi ne putem chiar bucura, o vreme, de ceva injecţii de capital speculativ reorientat către o piaţă mai mică, dar mai calmă, deocamdată, capabilă să ofere totuşi nişte câştiguri mai bune. Căci trebuie spus, într-o lume a dobânzilor negative sau apropiate de zero, randamentele noastre au puterea lor, temporară, de seducţie. Suntem deci noi, moneda şi economia noastră, la adăpost de pericolele externe, ne putem permite cheltuieli, necesare, dar pentru acoperirea cărora trebuie să împumutăm bani? Căci asta înseamnă să ai deficit bugetar, să împrumuţi bani pentru a-ţi acoperi cheltuielile. Când împrumuturile depăşesc o zonă de confort, trasată la un nivel de 3% din economie, atunci creditorii cer dobânzi mai mari şi, în general, costurile cresc.
Aceste întrebări nu sunt retorice, ele anticipează freamătul din toamnă al campaniei electorale, care, prin tradiţie, a lansat oferte populiste: salarii mari, tăieri de taxe şi diverse alte stimulente şi tentaţii greu de bănuit, deoarece minţile politicienilor sunt mereu surprinzătoare. Răspunsul poate fi aflat din lectura avertismentului dat de agenţia de evaluare financiară Fitch, care a tăiat ratingul pentru datoriile pe termen lung în monedă locală ale României la „BBB minus“. Analiştii Fitch argumentează retrogradarea prin faptul că finanţele ţării sunt vulnerabile în contextul actualului ciclu electoral. Din câte a văzut agenţia de rating, s-au adoptat unele măsuri populiste, „inclusiv o nouă lege a salarizării în sectorul public, care va intra în vigoare luna viitoare și va duce la majorarea cheltuielilor guvernamentale, precum și inițiativa legislativă promovată de parlament pentru noi reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale“. Putem spune că n-am văzut încă totul, deoarece după vacanţă parlamentarii se pot întoarce la treabă învioraţi de noi idei, iar diversele categorii profesionale şi sociale vor înteţi presiunile pentru majorări de salarii, deoarece bat acum la urechi sensibile faţă de fiecare vot.
Politicienii noştri nu par să înţeleagă economia, îi lasă rece noţiunea de deficit, iar ratingul este înţeles aşa, ca un indicator al televiziunilor, care arată câţi se uită la vreo emisiune. Fitch? Nişte băieţi rigizi, preocupaţi de tehnicalităţi. Şi totuşi, în acest an al dobânzilor mici şi, în general, al costurilor joase asociate plăţii datoriei externe, plătim vreo zece miliarde de lei numai pe dobânzile acesteia. Dacă ne mişcăm nesăbuit, cheltuim mai mult şi deficitul depăşeşte 3% din PIB, atunci băieţii ăştia de la Fitch, Moody’s & Co ne taie ratingul şi efectul este majorarea instantanee, sigură şi constantă a costurilor datoriei publice.
Tentaţia populismului, extrem de puternică în ultimele luni de campanie electorală, este periculoasă în contextul european şi global actual. În care avem o criză latentă, care nu şi-a arătat încă efectele, provocată de rezultatul referendumului britanic. Economia Marii Britanii încetineşte, se simt deja efectele negative ale Brexit-ului şi, în ciuda unei aparente siguranţe, politicienii sunt derutaţi. Pentru noi, începerea negocierilor cu Marea Britanie va fi tensionată de realitatea unui număr mare de români care trăiesc, muncesc sau studiază acolo şi care au nevoie de susţinere şi de realitatea unui comerţ exterior favorabil României, în care exportăm noi mai mult. Dar, până la negocieri, nu putem exclude perioade de tensiuni în pieţele financiare. Atentatul de la Nisa, cel de-al şaptelea atac terorist din Franţa în ultimele 18 luni, a apărut într-un moment în care Europa încerca să-şi revină după Brexit. Lovitura de stat eşuată din Turcia a aruncat în umbră Brexit-ul şi a estompat atât tragedia din Nisa, cât şi istoria de gafe ale noului ministru de Externe britanic Boris Johnson. Ceea ce a urmat însă îngrijorează. Starea de necesitate impusă de preşedintele Erdoğan îi permite acestuia să emită decrete cu efect imediat care nu sunt supuse unui control al Curţii Constituţionale. Agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s a tăiat ratingul Turciei şi a avertizat că „peisajul politic s-a fragmentat, ceea ce va submina mediul investiţional al ţării, creşterea economiei şi fluxurile de capital“.
Deocamdată, pluteşte un calm relativ, de vacanţă, în pieţele financiare, care urmăresc însă atent evoluţiile din flancul politic. Iar politicienii sunt imprevizibili şi nesăbuiţi în această vară, de la Washington la Londra sau Istanbul. Putem constata acum că referendumul lui Cameron pentru Brexit a fost o greşeală, deoarece rezultatul nu fusese anticipat de politicieni. Pe continentul Uniunii gestionarea crizei refugiaţilor a fost aiuritoare. Chestiunea controversată a cotelor a reaprins nemulţumirea statelor cu deficite mari, silite să-şi restrângă cheltuielile şi, ca atare, puţin dispuse să plătească factura refugiaţilor. Brexit-ul a scos la iveală şi excesiva dependenţă a europenilor de birocraţie, un drog al izolării funcţionarilor de realitatea în care trăiesc oamenii. Din SUA sosesc mesaje stupefiante, transmise de un candidat care a apelat de patru sau, după unii observatori, de şase ori la proceduri de faliment. În esenţă, riscul politic este maxim pe tot globul, dar, spre deosebire de ţările unde economia a livrat bunăstare şi se resuscitează rapid după şocuri, noi nu ne permitem căderi în gol, deoarece nu avem scutul de protecţie ridicat de Mario Draghi în jurul zonei euro. Economia noastră şi leul ei sunt vulnerabile în faţa riscurilor externe, dacă politicienii nu-şi temperează tentaţia pomenilor electorale.
