De același autor
În primele două luni, deficitul bugetar, de 28,9 miliarde de lei, reprezintă o treime din deficitul programat în buget pentru întregul an 2024, de 87 de miliarde de lei. Cifrele care cântăresc deficitul și datoria arată îngrijorător, însă guvernanții nu par să fie impresionați de avertismentele pe care le livrează statisticile. Nu e o atitudine inedită, spunea Daniel Kahneman, care a câștigat premiul Nobel pentru economie în 2002. „Nimeni nu a luat vreodată o decizie din cauza unei cifre. Au nevoie de o poveste.”
Un impuls negativ al deteriorării finanțelor țării a venit de la bugetul din care se plătesc pensiile, unde deficitul a urcat la 5 miliarde de lei după doar două luni și este de 2,5 ori mai mare decât întregul deficit al anului trecut al bugetului de asigurări sociale. În acest context, rămâne oare valabil scenariul promis de recalculare a pensiilor în septembrie? Ministrul Finanțelor susține că bugetul din acest an include costul recalculării pensiilor, deși nu avem o estimare clară a sumelor necesare. Bugetul alocat în acest an este de 134 de miliarde de lei, însă evoluția cheltuielilor contrazice estimarea oficială. Astfel, media lunară a cheltuielilor finanțate de acest buget este de peste 11,5 miliarde de lei, iar aritmetica simplă arată un cost final de 138 de miliarde de lei, deci ceva mai mult decât suma considerată a acoperi inclusiv recalcularea din septembrie.
Este o iluzie fiscală sau un calcul electoral? Probabil, guvernanții și-au făcut socoteala că e vorba de o cheltuială care acoperă doar patru luni, care va putea fi gestionată.
Experții financiari ai agenției de evaluare financiară Fitch au observat că majorările de pensii sunt nefinanțate. „Relaxarea fiscală preelectorală a partidelor la guvernare, în primul rând majorările de pensii nefinanțate sincronizate cu alegerile generale, stau la baza riscurilor fiscale pe termen mediu”, spuneau analiștii Fitch. Însă majorările se sincronizează, ca să-i cităm pe experți,
cu alte cheltuieli menite să câștige voturi în timpul alegerilor și, mai ales, cu reforme amânate, cum ar fi chestiunea pensiilor speciale și a pensionării în plină maturitate creatoare a unor caste profesionale.
În plin sezon electoral, începe un adevărat festival al cheltuielilor promoționale. Recent, Guvernul a aprobat bonusuri și vouchere de vacanță pentru bugetari, creșteri salariale la companiile statului, chiar dacă acestea afișează pierderi, e drept, condiționate de planuri de redresare viitoare, și a acceptat creșterea numărului de funcții de conducere. În esență, un exercițiu care „corectează” timida încercare de reducere a cheltuielilor bugetare a deja celebrei „ordonanțe trenuleț”, dar care pune capăt oricărei aparențe de consolidare fiscală. Evident, aparenta relaxare a cheltuielilor statului este inspirațională pentru mai multă lume. Poștașii amenință cu greva și cer salarii mai mari, la fel și cei din sănătate, și nu putem exclude multiple presiuni exercitate de diversele categorii de bugetari care nu pot rata oportunitățile unui an electoral atât de intens.
Iată însă că, interesant, Ministerul Finanțelor cheltuiește niște bani în plus pentru reorganizarea ANAF, dă drumul la angajări la Direcția Antifraudă și nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva anul viitor Fiscul va declanșa un asalt asupra evazioniștilor, care ar putea livra bani în plus bugetului. Istoria recentă a activității inspectorilor fiscali nu este încurajatoare, dacă punem în balanță imensa evaziune la taxa pe valoare adăugată.
Trebuie spus că, în pofida amplificării deficitului, este posibilă o temperare a creșterii datoriei publice. Finanțele aveau, la finalul lunii februarie, o rezervă fiscală în euro, plasată la BNR, așa-numitul „buffer”, estimat de analiștii Unicredit la 5% din PIB.
Deocamdată, retorica oficială insistă să transmită încrederea că vor fi bani, lansează ipoteza revenirii la impozitul progresiv și transmite mesaje ambigue despre fiscalitatea anului viitor. E și normal, spunea tot Kahneman, oamenii recompensează calmul politicienilor. „Vrem ca liderii noștri să fie extrem de siguri pe ei. Dacă ne-ar spune adevărul despre incertitudine, i-am abandona în favoarea altor lideri care dau impresia că știu ce fac.”
Observația lui Kahneman, privită din perspectiva realității economice extrem de tensionate, în condițiile persistenței unor riscuri globale multiple, ne poate releva sensul real al coabitării celor două mari partide. Aparent, este o atitudine înțeleaptă în vremuri tulburi, menită să asigure o stabilitate politică necesară chiar și pentru menținerea datoriei sub control. În realitate însă, e posibil ca guvernanții să realizeze cât de riscantă este gestionarea problemelor economice și fiscale, în condițiile unei opoziții puternice și informate. Iar coabitarea reduce riscul unei rezolvări a situației cu gheara FMI. Pentru că dacă deficitul va rula cu aceeași viteză, atunci Fitch sau altă agenție de evaluare financiară ne-ar putea arunca ratingul lângă Argentina, la nefrecventabili. Și atunci inflația va fi impulsionată de devalorizarea leului, creditele se vor scumpi și un guvern tehnocrat ar putea fi instalat pentru a aplica recomandările de austeritate impuse de FMI. Un scenariu dur, de nedorit, care poate fi evitat însă doar prin impulsionarea economiei și prin aplicarea reformelor de care depinde livrarea fondurilor europene. În orice scenariu, corecția fiscală va fi inevitabilă, așa, ca un blestem, în 2025. //
