De același autor
Incapacitatea de a rezista returnării creditului nu a fost provocată obligatoriu de bănci, ci de scăderea veniturilor populaţiei, de creşterea taxelor şi de pierderea locurilor de muncă.
În tranşeele instanţelor se duc bătălii aspre între bănci şi clienţii înglodaţi în datorii. Clienţii reproşează băncilor că, în lăcomia de a câştiga mai mult şi mai repede bani grei, au creditat scump şi au practicat comisioane grase.
Dar oare doar băncile sunt de vină pentru că ne-au sedus cu oferte de creditare aparent tentante? Să observăm un lucru: majoritatea clienţilor care-şi caută dreptatea în justiţie au luat credite în valută, nu în moneda naţională. Motivul? Leul era scump, împrumuturile în moneda locală fiind acordate, în anii euforiei, la dobânzi duble faţă de cele în valută. Era oare vreun moft sau vreo preferinţă a bancherilor? Nici vorbă. Leul era tarat de inflaţie, care afecta direct dobânzile la depozitele populaţiei şi firmelor. O mare parte din vină o poartă economia fragilă, care a rulat cu inflaţie mare ani la rând, ceea ce a interzis practic pentru vreo 16 ani creditarea. Aşa încât în momentul în care au apărut creditele în valută, mai ieftine, lumea s-a năpustit.
Cum băncile nu împrumută banii lor, ci pe cei ai deponenţilor, cum ne repeta regretatul bancher Bogdan Baltazar, dobânzile la credite trebuiau să le depăşească serios pe cele asociate economiilor noastre din bănci. Iată deci că băncile au ales să rişte în România banii deponenţilor din Austria, Grecia, Ungaria sau Franţa. Acum, în calculul acestei mişcări masive de bani intervine şi riscul de ţară, care intră în cost. Ca atare, băncile-mamă recomandau un cost mai mare al creditării, pentru a trimite banii pe plaiurile mioritice.
Banca Naţională a României (BNR) mirosea riscul şi a limitat capacitatea băncilor de a acorda credite în valută. A luat, cu forţa, 40% din valuta băncilor şi a ţinut-o în vistieria sa, prin cunoscuta rezervă minimă obligatorie. Desigur, BNR nu a plătit dobândă mare, ci una aproape penalizatoare. 40% din valută stătea captivă la BNR, producea costuri şi, evident, asta se reflecta în costul creditelor acordate. Unele bănci au sfidat BNR şi au fixat aşa-numitele comisioane pentru rezerva minimă obligatorie. BNR s-a înfuriat la aflarea veştii, a cerut anularea comisioanelor, probabil, considerându-le o sfidare. Au dispărut comisioanele respective, dar băncile în chestiune au făcut atunci exact cum procedaseră rivalele: au camuflat cheltuiala în alte comisioane sau în marja de dobândă.
A fost deci BNR sursa creditelor scumpe? Nicidecum, nu şi-a dorit asta. Banca centrală stătea cu ochii pe o piaţă veselă, vioaie, pe care o considera, deja, primejdios de euforică şi încerca astfel să limiteze un eventual dezastru.
Apoi a venit criza financiară şi leul s-a dezechilibrat în faţa euro, scumpind astfel toate creditele în moneda europeană. Lovitura de măciucă a venit însă de-abia atunci când francul elveţian şi-a dublat valoarea faţă de leul românesc.
Toţi clienţii au plătit şi ei aceste penalităţi. Creditele sunt în continuare scumpe în România şi vor rămâne, probabil, scumpe. Aici este problema războaielor cu băncile. Orice decizie se va lua în instanţe, ea trebuie să ţină cont de regulile pieţelor financiare. Instanţele nu pot decide nici dispariţia dobânzii, nici neplata creditului. Sigur că băncile trebuie să-şi revizuiască atitudinea faţă de clienţi. Dar există un risc mare în această bătălie: ca unele decizii să propage efecte de bumerang, altele să deschidă adevărate cutii ale Pandorei. Băncile vor plăti şi vor afişa pierderi, dar cei mai păgubiţi vom fi tot noi, cei care avem credite în lei sau vrem să cumpărăm, cu credit, o locuinţă. Costurile acestor procese se vor reflecta în credite mai scumpe şi mult mai rare. Deja România este ţara cu cele mai puţine credite noi acordate din Europa.
Incapacitatea de a rezista returnării creditului nu a fost provocată obligatoriu de bănci, ci de scăderea veniturilor populaţiei, de creşterea taxelor şi de pierderea locurilor de muncă. Faptul că mulţi clienţi au preferat creditarea în franci elveţieni a fost, uneori, o repoziţionare în faţa creditului scump. Acum, când avem o dobândă joasă la lei, susţinută de perspectiva unei inflaţii mici, creditul în moneda naţională poate părea avantajos, tentează. Dar o eventuală criză, provocată de probleme ale economiei noastre sau de contagiunea faţă de eventualele crize regionale, poate scumpi instantaneu creditele în lei. În piaţa financiară nimic nu este sigur, totul este volatil, în mişcare. Nimeni nu-ţi poate promite că vreo monedă sau alta se va aprecia în următorul an, aşa încât să câştigi tu bani pariind pe aceasta.
Rezolvarea acestei situaţii trebuie să apară în raporturile dintre bănci şi clienţi. Băncile trebuie să reducă povara creditelor scumpe, iar clienţii trebuie să se aşeze la masa negocierilor. Orice exces poate implica bani publici în joc, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, unde, e drept, au plătit băncile, dar a scos masiv bani din buzunar şi guvernul. Ne permitem noi în an electoral alte cheltuileli? Şi, mai ales, este corect ca toţi contribuabilii să fie penalizaţi pentru ca unii să-şi reducă povara datoriilor asumate? Să nu uităm că în Ungaria, unde a fost impus un curs fix, cei mai câştigaţi au fost clienţii cu bani mulţi, deoarece ei erau şi cei mai afectaţi. Clienţilor săraci sau şomerilor cu credite nu le-a folosit prea mult reducerea poverii, era oricum prea mare.
Nu putem deci spune că doar băncile sunt vinovate pentru dificultăţile noastre financiare. Nimeni nu a impus, nici azi, reguli clare în piaţa imobiliară, una dintre sursele actualelor incapacităţi de plată.
.png)
.png)
Comentarii 20
Valentin - 11-16-2015
Vai, E trist ca o publicatie cu prestanta Revistei 22 publica un astfel de articol rauvoitor. Ar fi bine sa nu mai scrieti articole "dupa cum bate vantul". Recititi-va articole mai vechi despre Polonia si Croatia, doua state care, daca ar fi sa ne luam dupa declaratia d-lui Isarescu de prin ianuarie, nu sunt " state dedrept". Asta pentru ca au avut curajul sa puna punct abuzurilor bancilor contra debitorilor in CHF. O bila neagra pentru Revista 22, din pacate.
RăspundeAlex - 11-16-2015
Doamna, inca de la inceputul articolului plecati de la o premisa complet falsa. Scaderea veniturilor, cresterea taxelor sau pierderea locurilor de munca n-au nicio legatura cu acest "razboi" cum ii spuneti dumneavoastra. Cine a trecut prin asa ceva nu mai avea de mult timp cu ce sa mai plateasca rata. Probabil ca pentru cei mai multi veniturile au crescut. Substantial chiar. Altfel nu se putea sustine devalorizarea leului si mai ales cresterea francului fata de euro. Iar clientii sa stiti ca au incercat sa negocieze. Iar bancile aveau si au de unde sa lase. Cand iei comision de administrare de mai mult de 1000 de lei (atat platesc eu), cand ai marja fixa de 3.5 - 6 procente sau chiar mai mult in unele cazuri in conditiile in care in Polonia bancile au acordat credite cu 1-2% marja (ca sa nu mai zic de alte tari), ai de unde sa mai lasi si tot sa fii pe profit. Dar n-am auzit de vreo banca din Romania sa fi zis: avand in vederea situatia pietei, noi ne reducem marja la 2%; si eliminam si comisionul de administrare/risc sau mai stiu eu ce, ca oricum au fost declarate ilegale in multe cazuri. Nu, la noi primesti o singura replica de la banca: ori platesti ori te executam.
RăspundeMaria - 11-16-2015
În mai, autorităţile de reglementare din SUA şi Marea Britanie au anunţat că cinci bănci importante vor plăti amenzi de şase miliarde de dolari pentru manipularea pieţei valutare şi a dobânzii Libor. Decizia vine după ce, în 2014, autorităţile au amendat şase bănci cu 4,3 miliarde dolari pentru că nu au reuşit să-i oprească pe traderii lor să manipuleze piaţa valutară mondială, estimată la 5.000 de miliarde de dolari pe zi. V-as ruga sa cititi ce se intampla in Franta,Croatia...etc..pe piata bancara si dupa aceea sa acuzati imprumutatii in CHF.Si mai uitati-va( ptr dvstra) la procesele castigate in EUR pe clauze abuzive.Se insseala la nivel iinalt si in ROMANIA nu se face exceptie.
RăspundeGabila - 11-15-2015
Dacă vorbim principial, trebuie sa pornim de la evidenta ca intr-un contract de credit debitorul este într-o situație de dezavantaj major fata de banca creditoare: - dezavantaj financiar - dezavantaj juridic (inclusiv de reprezentare și apărare a drepturilor ) - dezavantaj logistic/lobby Doamna Moise trebuie sa știe ca nu eu am înșirat aici aceste dezavantaje ci comunitatea europeana, din care și doamna face parte, a recunoscut toate aceste avantaje și a creat o legislație de apărare a consumatorilor de abuzurile profesioniștilor. Instanțele din România care dau sentințe contra băncilor dau în baza acestor legi care se constata ca sunt încălcate de către toate contractele de credit din perioada 2007-2008. Legile încălcate sunt date încă din anul 2000, evident fiind în vigoare și cunoscute și în perioada de avânt al creditării în valute. Instanțele nu dau sentințe în funcție de regulile piețelor financiare, cum si-ar dori doamna M, ci în funcție de legi. Vorbind principial, de ce considera doamna Moise ca trebuie sa apere băncile, mai ales ca nu se pricepe, ca deja sunt angajați mii de apărători, lobistii și propagandiști media, care plătiți, susțin total partinitor interesele bancilor indiferent de cât de abuzive sau ilegale sunt? Doamna Moise?
RăspundeAlex - 11-15-2015
Draga doamna, lasate de meserie și nu dezinforma. Documenteazate și apoi exprimate. Băncile au abuzat și au înșelat, pentru aceasta vor plăti și își vor asuma toate costurile. Contribuabilii nu trebuie sa contribuie cu nimic în cazul nostru, mai bine întrebate ce a făcut BNR-ul cu banii de la FMI, sau de ce băncile trebuie salvate de la faliment?
RăspundeSile - 11-15-2015
Au incercat sa negocieze atat colectiv cat si individual, iar bancile nu au venit cu nicio solutie reala. Noi nu am cerut nicio data bani de la stat asa cum mintit cu nerusinare. De ce bancile pierd procesele cu clauze abuzive pe banda rulada ? De ce in tarile civilizate statul a venit cu legi in sprijinul cetatenilor ? Sa va fereasa Dumnezeu sa treceti prin ce trecem noi!
RăspundeSile - 11-15-2015
Se vede clar ca nu stiti despre ce vorbiti. Ori sunteti rau voitoare , ori neinformata. Clientii CHF au incercat sa negocieze cu bancile
RăspundeCiprian Ceclann - 11-15-2015
D- na Moise cu parere der au sunteti pe langa subiect. Cu regret va spun ca incercati in zadar sa induceti in eroare opinia publica. Oare cine este de vina ca sunt multe clauze abuzive in contractele bancilor? Clientii cu siguranta nu. Oare de ce trebuie sa suportam noi un eventual faliment al bancilor.
RăspundeFlorin - 11-15-2015
Doamna, esti cam prost informata! Bancile si-au inselat clientii cu buna stiinta in privinta creditelor in CHF. Asta fiind chestiune PENALA. Iar pana in prezent singurii care au suportat costurile acestor credite (iresponsabile) au fost clientii. Restul este doar poveste...
RăspundeFlorin - 11-15-2015
Se vede de la distanta ca habar n-ai de conditiile in care am luat aceste credite in CHF si nici cel care a publicat acest articol, o singura intrebare, DE UNDE AI AFLAT CA NOI, IMPRUMUTATII IN CHF, VREM CA CEILALTI ROMANI SA NE AJUTE SA NE PLATIM RATELE???? VREM DOAR CORECTIDUDINE IN RELATIA BANCII CU CLIENTII SAI!!!! VREM CA ACEST RISC VALUTAR SA FIE SUPORTAT EGAL INTRE CLIENT SI BANCA, IAR BANCA SA NE DEA BANII INAPOI ''FURATI" PRIN CLAUZELE ABUZIVE DIN CONTRACTE. Asa cum a spus si Crisp la inceput, francul elvetian nu si-a dublat valoarea fata de leul romanesc in ianuarie 2015, un grafic al evolutiei demonstreaza o crestere abrupta incepand cu toamna lui 2008, este NESIMTIRE CRUNTA SA PREZINTI UNELE LUCRURI FARA SA TE DOCUMENTEZI INAINTE, RUSINE!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundeAdriana - 11-15-2015
Stimata doamna, voi spune foarte pe scurt cateva lucruri, deoarece mergeti periculos in paralel cu adevarul. Clientii s-au rugat de banci sa negocieze, bancile au refuzat. De ce cultivati falsul sentiment ca ar putea fi cumva in pierdere alti clienti cu credite in lei, cine cere ceva de la ei? De ce vorbiti in numele tuturor contribuabililor? De ce pozitionarea asta, noi toti contribuabilii versus voi debitorii in franci elvetieni? Noi nu platim taxe si impozite? Si cine a cerut ceva de la stat? Noi vrem contracte curate, fara clauze abuzive de care vad ca nu pomeniti nimic, desi au umflat enorm costul creditelor. Cine s-a tinut de pariuri, doamna, cand si-a depus viata la banca pentru o casa? De ce este Romania tara cu cele mai putine credite noi din Europa? Nu cumva si din cauza parerii proaste a romanilor despre banci?
RăspundeChrisp - 11-15-2015
Francul elvetian nu si-a dublat valoarea fata de leul romanesc in ianuarie 2015. Un grafic al evolutiei demonstreaza o crestere abrupta incepand cu toamna lui 2008. Clientii au “beneficiat†de tot riscul valutar, adica de cresterea pe piata internationala a valorii CHF si EUR, in schimb nu au beneficiat deloc de scaderea ratei de dobanda a acelorasi valute pe aceleasi piete financiare internationale! Constatati singura dublul standard. Masura conversiei (creditelor din franci in forinti pentru achizitia de locuinÈ›e) din Ungaria s-a aplicat simultan cu decizia Curtii Supreme de la Budapesta, prin care au fost condamnate practicile bancare netransparente. Clauzele care permiteau bancilor din Ungaria sa creasca unilateral costurile creditelor au fost declarate abuzive si acestea au fost obligate sa restituie clientilor sumele incasate in plus. Hotararile instantei maghiare au reprezentat cea mai mare parte din impactul asupra bancilor comerciale. Scopul legii din Croatia este de a-i pune pe detinatorii de credite in CHF in situatia in care a fi obtinut de la bun inceput un credit in euro sau in kuna. Bancilor li s-a impus sa isi asume integral responsabilitatea lansarii unui asemenea produs pe piata. S-a considerat ca este vina profesionistului si nu a consumatorului "irational", cum lasa propaganda bancara sa se inteleaga. Perceptia ca bancile folosesc banii atrasi de la deponenti pentru a da credite este, in general, falsa. Bancile comerciale au propriul mecanism prin care pot crea “bani din nimicâ€. O banca trebuie să dispuna doar de o fractiune din imprumuturile oferite. Debitorii au pe tot parcursul derularii creditului o postura dubla, de creditati si deponenti. “Clientii trebuie sa se aseze la masa negocierilorâ€?! Cred ca nu vorbiti serios. Sau, poate, cunoscand ca tehnica invinovatirii victimei este instrumentul cel mai des folosit folosit pentru evitarea asumarii responsabilitatii… Suntem ultima tara care nu a gasit o solutie legislativa la problema francului elvetian. In vreme ce Croatia si Polonia adopta masuri pentru protectia propriilor cetateni, noi traim in Romania, o tara cu institutii corupte si incompetente. Si jurnalisti care au inteles ca rating-ul se face exploatand ideile preconcepute ale oamenilor, ignoranta, frustrarea sau invidia. In povestea asta, sponsorizarile sunt cheia.
Răspundemaia - 11-15-2015
Pe doamana aceasta am intalnit-o la mitingul d eluni. Nu avea habar de creditarea in CHF, nu avea habar de faptul ca bancile nu negoiaza. Venise acolo, trimisa de TVR, cum zicea ea, ca sa instige si sa jigneasca prin nestiinta si acuzatiile ei oamenii de acolo. M-am oferit sa ii explic argumentat care este situatia reala, desi m-am suparat f tare din pricina atitudini si a minciunilor pe care le debita. O alta persoana chiar a facut-o. Ea ne-a declarat ca a luat anul trecut, in conditii bune un credit, ca faptul ca primeam doar in CHF era de fapt o atentionare a bancilor ca nu poti lua credit, etc. Este clar o persoana platita de banci sau cu un credit avantajos, care a venit sa puna cutitutul pe rana si sa batjocoreasca. Noroc ca suntem oameni educati, altfel pleca si cu un sut in fundul ala mincinos. O fi pana la urma un Dumnezeu pentru toti!
Răspundesilviuls - 11-15-2015
sunt profund suprins ...doamna Lidia Moise...va-ti pus vreodata intrebare ca cei 40 % prin rerezervele la bnr erau si chf ... va spun eu nu... va mai spun ca bancile in relatia cu clientii era Dumnezeu,clientul era considerat sclav,ca nu ar fi si acum la fel ,dar este in tr-o continuua miscare si totul se va schimba
Răspundeion tzepesh - 11-15-2015
Nu , desteapta tatii! Am luat credit in CHF, pt ca asa NE-AU RECOMANDAT OFITERII DE CREDITE, DA?! Si inca ceva : NICIUNUL DINTRE IMPRUMUTATI nu au primit CHF ci ... dolari sau EURO, da? Cam multi MOISE anti clienti banci , ceva pute p-aci...
RăspundeNelu Rosan - 11-15-2015
Cucoana, ori habar n-ai despre ce vorbesti, ori te-a pus cineva sa scrii. Cand s-au acordat creditele in franci elvetieni nicio banca romaneasca nu avea atatia franci elvetieni cati a dat cu imprumut cetatenilor si firmelor. Adica Banca Piraeus, de exemplu, a dat credite de 100 000 000 de CHF (am dat un exemplu) si ea nu avea decat 50 000 de franci. Ce a facut, de fapt? A zis ca-ti da credit in franci, dar ti-a transformat suma in lei la cursul lor! Ei stiau ca francul elvetian e tinut la un nivel destul de jos si, la un moment dat, va exploda. Stia si BNR cu Isarescu-n frunte, dar toti au inchis ochii. Cetatenii de rand n-aveau de unde sa stie, iar cei implicati n-aveau interes sa le spuna. Acum toata vina o dau pe bietii romani. Era o vorba: "La omul sarac, nici boii nu trag". Acum e putin diferita: "La omul sarac, toti boii i-o trag!".
RăspundeDaniela - 11-15-2015
Nu stiu in ce fel va ajuta pe dumneavoastra sa manipulati opinia publica in acest fel, respectiv sunteti foarte ingrijorata de faptul ca nu vor suporta pierderile din diferentele de conversie numai bancile, ci si guvernul, adica implicit si noi contribuabilii!!! Vreau sa-mi raspundeti la o singura intrebare, desi sunt convinsa ca veti gasi un raspuns si la aceasta intrebare: ati fost tot atat de vehementa si atunci cand a fost devalizat Bancorexul? Exemple de infractiuni privind operatiuni din domeniul bancar pot continua, au fost cu rasunet la vremea cand s-au descoperit, dar cine a suportat prejudiciul creat???
Răspundeciprian - 11-15-2015
Stimata autoare de articol, De la bun inceput va precizez ca sunteti total neinformata in ceea ce priveste creditarea in chf, fapt pentru care, ca formator de opinie. induceti in eroare cititorii. Indraznesc sa va rog sa raspundeti public la urmatoarele intrebari: - ati vazut macar un pasaj din campania mediatica grosolana a bancilor privind creditarea in chf si daca bnr (am scris intentionat cu litera mica) a avut vreo reactie la aceasta? - ati vazut vreun contract in chf, indiferent de banca, si daca da, ce parere aveti despre clauzele acestuia? - spuneti ca aveti credit in euro; cand ati fost la banca ati avut posibilitatea sa negociati macar un articol din contract? - aveti idee care sunt propunerile Grupului Clientilor cu Credite in chf (GCCC)? - aveti idee de ca romanii au luat credite in chf/ - sunteti in masura sa va informati daca cei care au luat credite in chf au putut beneficia de Programul "Prima Casa"? Daca sunteti in masura, va sa spuneti cati debitori in chf au fost acceptati la programul mentionat? - ati auzit vreun membru al GCCC sa spuna sau sa sustina ca bancile sa suporte in intregime povara cresterii cursului de schimb leu - chf? - sunteti la curent cu initiativele legsilative care au legatura direct sau indirect cu subiectul creditarii in chf? - cunoasteti numarul exact al celor creditati in chf si cate credite au fost externalizate? - cunoasteti motivul pentru care clientii bancilor merg in instanta si cate procese au fost castigate de catre clientii pacaliti impotriva mafiei bancare? In momentul in care veti raspunde public la aceste intrebari, va veti putea considera un jurnalist echidistant, pana atunci SUNTETI IN ABATERE TOTALA FATA DE DEUNTOLOGIA PROFESIONALA. Multumindu-va anticipat pentru raspunsurile Dvs. Ciprian Snadu
RăspundeRadulescu Dana - 11-15-2015
Dna Lidia Moise , sunteți o nerușinată ! Ați avut un tupeu de mahala venind la mitingul organizat de grupul clienților cu credite in chf si sa fiți singurul Gică contra din peisaj. Eram o grămadă de familii cu copii mici, oameni care nu mai avem ce sa le oferim copiilor nostri. Oameni care ne rupem de la orice in ultimul timp ca acești copii sa aiba carne la masa, sa aiba fructe, sa le luam cizme iarna. Copiii mei sunt premianți iar fetița cea mare, medaliata la balet , merge strâmb pentru ca noi nu am avut bani ani la randul sa îi cumpărăm o ghetută buna. A mers numai in ce a avut primit, incaltaminte la a treia purtare. Este adevărat, noi am fost lacomi făcând aceste credite. Ne-am si calculat cum noi o sa facem economii sa le plătim. Ne-am si calculat urmatoarele sărbători de Craciun pe următorii 27 ani fără nimic pe masă sau sub brad. Ne-am calculat singur si dobânzile abuzive, comisionanele infloritoare, si cresterea acelei monede stabile. Am stiut ca ne vindem sufletele diavolului si ca ne vom trage dupa noi in acest infern si pe copilașii noștri. Am stiut si ca îi voi lua ca o nerușinată, banii mamei de făcut dantura, si ca nu îi voi putea strânge sa îi pun la loc. Aveam nevoie sa duc copiii la medic. Si bineînțeles, stiam ca or sa apară niste nerușinați ca dumneavoastră si ca domnul Guran ( ironie, acelasi nume) care sa ne dea lectii de moralitate. Cred ca lectia pe care am primit-o este mai mult decât dură si aparitia dumneavoastră in peisaj ma umple de scârbă. Canalizati-vă energia urâtă către lucruri frumoase, caci ceea ce scrieți si afirmați denotă că sunteți si acră si seacă. Si asta pentru ca v-am si văzut ..
Răspundepaul anton - 11-10-2015
Stimata doamna Moise, Daca am citi pentru prima oara despre problemele dintre banci si clenti am fi tentati sa fim de acord. Dar dupa cum puneti/sugerati dumneavoastra problema/problemele relatiei, dezbatute frugal, dintre clienti si banci trebuie sa nu fiu de acord. Problemele structurale ale acestei tari, din punct de vedere economic, se reduc pana la urma intr-una singura: ADAOSUL COMERCIAL. Acest adaos comercial - bancar sau nu - au facut ca relatia client - banca sa fie tensionata. O sa aveti o mare surpriza cand veti afla ca ADAOSUL COMERCIAL SE DECLARA DAR NU SE IMPOZITEAZA. In foarte multe cazuri nici macar nu se verifica daca ceea ce s-a declarat s-a si intamplat in realitate. Economia noastra functioneaza cu doua valori fundamentale: cea europeana, producatoare de progres, VALOAREA ADAUGATA si cea mostenita de noi (dar care functioneaza si in economiile de piata cu o valoare mai mult simbolica si reglementata local si sectorial datorita cerintelor pietii prin efectele ei) si de ale carei efecte nu reusim sa scapam de la adeziunea la Uniunea Europeana, recte ADAOSUL COMERCIAL. Tocmai amestecarea acestor doua concepte, voluntara prin legislatie dar si involuntara prin angajamentele asumate prin aderarea la UE au condus la relatia tensionata dintre clienti si banci. Nu cred ca exista o singura banca, dintre cele straine prezente pe piata autohtona, care sa-si permita diferente atat de mari intre depozitele bancare (baza activitatii bancare) si creditele acordate (sursa profiturilor depozitelor bancare) in tarile de origine sau pe pietele mature din Franta, Marea Britanie, Germania, Tarile de Jos sau tarile scandinave. Tocmai acest ADAOS COMERCIAL (impropriu ca denumire dar propriu ca efect in sectorul bancar) a permis dezechilibre si adancirea acestora. Faptul ca statul a avut in permanenta ca sursa de finantare primara depozitele bancare puse la dispozitie cu nonsalanta de catre institutiile bancare a condus la introducerea lipsei de profesionalism in sectorul colectarii de taxe si impozite. Chiar mai rau, a condus la pierderea surselor generatoare de taxe si impozite. Un alt lucru pe care vad ca nimeni din presa nu indrazneste sa il explice fara echivoc: cetateanul nu s-a dus la banca sa faca operatiuni speculative financiare. Cetateanul s-a dus la banca pentru un imprumut. Faptul ca sursa imprumutului a provenit dintr-o speculatie financiara a bancii nu este treaba cetateanului. Este pur si simplu treaba bancii. Intre multele considerente juridice dezbatute in aceste incercari de a reglementa si regla diferentele enorme dintre ceea ce s-a luat si ceea ce trebuie returnat in cazul creditelor in valuta (mai vizibile, mai ales cele in franci elvetieni) dar si al creditelor in lei (sunt cateva incercari timide in instantele nationale si in acest sens) ar fi trebuit sa vina reglementarile din Codul Civil referitoare la pretul bunului. Faptul ca bancile nu si-au folosit "dreptul de preemptiune" de a regla prin contractele de imprumut acest dezechilibru a ajuns sa fie folosit impotriva lor. Si pe buna dreptate se poate spune si aici: "la placinte inainte" din prisma profiturilor si "la razboi inapoi" din prisma dezechilibrului (implicit profituri mai mici dar rezonabilie si echitabile si conforme cu o relatie corecta banca-client). Pe final vreau sa va spun despre mecanismul functionarii lozincii copilariei mele: Azi la CEC un leu depui, maine el va scoate pui! Mergeai la CEC cu certificatul de nastere, cu 5-10 lei si iti faceai cont de economii, primeai livret de economii si consemnatiuni. Lua tanti de la ghiseu actele, nota intr-un catastif, iti dadea livretul. Mai adunai ceva banuti, mergeai cu livretul, depuneai, iti calcula si dobanda aia infima, iti nota in livret, nota si in catastiful ei, plecai vesel acasa. Aveai nevoie de ceva banuti (nu se adunau prea multi, cel mul o suta-doua) mergeai la ghiseu cu certificatul de nastere si livretul, cereai banii de care aveai nevoie, completai un formular, asteptai 5 minute verificarea si aprobarea formularului, se faceau operatiunile in catastif si livret, primeai banutii. Maximum 15 minute dura toata treaba. Daca doreai inchiderea contului dura un pic mai mult. Venea un nene sau o tanti un pic mai firoscos/firoscoasa si te intrebau de ce vrei sa inchizi, tu spuneai diverse bazaconii (ca doar erai copil), se completa un formular, se calcula dobanda, se aproba formularul, se faceau operatiunile in catastif si in livret, se dadeau banii. Ochiometric toata treaba dura cam jumatate de ora. Chiar iti multumeau, destul de sincer pentru acea vreme, pentru ca ai fost clientul lor si te invitau politicos sa mai incerci si alta data serviciile si produsele lor. Cand un client intra intr-o banca nu o face pentru a specula financiar ci pur si simplu pentru un depozit bancar sau pentru un credit. Si aproape intotdeauna cu cele mai bune ganduri si cu mult optimism. Vremurile recente ne-au dovedit tuturor ca gandurile bune si optimismul clientului a fost folosit in mod incorect de catre banca. In acelasi mod este tratat cetateanul de catre sistemul pe care cu totii il blamam in aceste zile indurerate si pe care dorim cu totii sa il imbunatatim. Calea procesuala folosita de catre clienti impotriva bancilor este exact calea pe care o folosim cu totii cand mergem la urne si mai apoi cand mergem la proteste pasnice. Doar locul unde ni se face dreptate difera. Inchei cu speranta ca randurile mele nu v-au necajit si nu v-au plictisit. Anton Paul
Răspunde