De același autor
Educația nu are loc în birourile de la minister sau inspectorate. Educația are loc în fiecare clasă, în școli și este făcută de către profesori la școală și de părinți acasă. Sistemul este format din profesori și schimbarea sistemului se va produce numai dacă se schimbă fiecare profesor! Așadar, startul revoluției în educație se dă în clasă! Cine are curajul să înceapă?
Lucrez mult cu profesorii, fac zeci, sute de ore de formare cu ei și primul lucru pe care îi întreb la începutul fiecărui curs este: „Dacă ați avea puterea să schimbați ceva în educație, care ar fi primul lucru pe care l-ați alege?“. Răspunsurile sunt diverse și, de cele mai multe ori, extrem de subiective, având legătură cu gradul de înțelegere, cu nevoile personale și contextul în care trăiesc respondenții mei. Mi-am dat seama că înțelegem foarte diferit (sau... nu înțelegem!) concepte fundamentale din educație, ceea ce duce, în mod evident, la așteptări, răspunsuri și abordări divergente ale predării, ale învățării și chiar ale copiilor. Asemenea democrației și justiției, educația este un exemplu a ceea ce filosoful Walter Bryce Gallie numea „un concept esențial contestat“. Educația înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, în funcție de sistemele lor axiologice, de nevoi și de așteptări, de modul în care înțeleg concepte precum împlinirea socială, implicarea socială, relaționarea cu cei din jur, rolul fiecăruia dintre noi în societate.
Plecând de la aceste constatări, cred că, înainte de orice demers de schimbare sau transformare a educației, este absolut necesar să stabilim o minimă înțelegere comună a principalelor concepte care definesc procesul educativ. Mai întâi, trebuie să ne punem de acord în privința a ce anume înțelegem prin educație. Avem, aici, o foarte mare problemă! Profesorii noștri nu învață în facultate să fie profesori „de educație“, spun eu, ci învață, în cazul cel mai fericit, să fie profesori de matematică, limba română, istorie etc. Eu cred că, înainte de a fi profesor de orice disiciplină, trebuie să fii profesor de educație. Altfel spus, când ai decis să devii profesor, ai decis să fii, în primul rând, profesor de educație, adică, să te ocupi de educația copiilor cu care vei lucra, nu să fii doar un transmițător de cunoștințe. Am putea spune, la modul cel mai simplu de înțeles și acceptat, că educația se referă la programe și demersuri de formare și învățare organizate, ce se desfășoară în contexte formale sau nonformale. De asemenea, am putea accepta că, la baza educației formale, trebuie să stea premisa imperativului ca elevii să învețe, să înțeleagă și să aplice în contextul vieții reale cunoștințele pe care, altfel, nu ar reuși să le învețe sau să le înțeleagă, dacă nu ar fi în clasele noastre. O astfel de abordare, extrem de simplă și cât se poate de pragmatică, l-ar ajuta pe profesor să înțeleagă că rolul lui în clasă nu e doar să transmită informațiile, ci să se asigure că elevul înțelege, asimilează și, apoi, e în stare să folosească ceea ce a acumulat. Ca aceste lucruri să se întâmple, trebuie să te apropii de copil, trebuie să-l cunoști, să știi cum învață el mai bine, să-ți adaptezi metodele la nevoile lui și să-l implici în proces. Altfel spus, înseamnă să faci educație, nu doar transfer de cunoștințe!
Un al doilea concept care necesită o înțelegere unitară din partea profesorilor este învățarea. Din păcate, în sistemul educațional românesc, cei mai mulți profesori înțeleg prin învățare achiziționarea de cunoștințe și, apoi, reproducerea lor la evaluări sau examene. Este o înțelegere profund greșită! Ființele umane învață din orice context ce să facă sau ce să nu facă, sunt creative și inovative, iar învățarea este un proces care durează toată viața. Copiii se nasc cu o dorință extraordinară de a învăța. Încă de mici, ei sunt ca niște bureți care absorb totul cu o viteză absolut uimitoare. Copiii sunt avizi de cunoaștere, dar, pe măsură ce parcurg anii de școală, acest apetit pentru cunoaștere scade și mulți dintre ei fie nu-și finalizează studiile, fie sfârșesc prin a fi analfabeți funcțional. Testele internaționale PISA plasează România pe ultimul loc la nivel european, cu mai bine de 40% elevi de 15 ani analfabeți funcțional. Ce se întâmplă în 8-10 ani de școală cu acei copii dornici de învățare și creativi despre care vorbeam ceva mai sus? Se pare că școala, în loc să-i formeze, îi deformează și îi „programează“ pentru eșec, prin ceea ce face sau nu face pentru ei. Tristă, dură, aceasta e realitatea pe care trebuie să o recunoaștem și, mai mult, să ne-o asumăm, dacă dorim cu adevărat să schimbăm ceva în educația copiilor noștri. Fiecare profesor (și părinte) trebuie să înțeleagă că elevii vin la școală să învețe, iar învățarea nu se referă doar la reproducerea unor cunoștințe. Învățarea înseamnă achiziționarea de cunoștințe, formarea deprinderilor și dezvoltarea atitudinilor corecte față de viață, față de semeni și societate. Ora la care nu are loc procesul de învățare este o oră pierdută din viața copilului. Conștientizăm oare faptul că elevii care vin la școală și nu învață nimic la orele noastre sunt sortiți eșecului în viața reală? Avem curajul să numărăm orele pe care aceștia le-au pierdut la orele noastre fără a învăța nimic și să ni le asumăm ca fiind propriul nostru eșec? A preda nu are sens dacă fiecare copil nu învață. Nu predarea dă sens unei ore, ci învățarea! Acestea sunt întrebările la care trebuie să răspundem altfel decât am făcut-o până acum, cred eu!
Alt concept care are nevoie de o nouă înțelegere este şcoala, care nu mai este doar spațiul convențional în care copiii petrec 5-6 ore zilnic. Trebuie să înțelegem că școala este mult mai mult. Școala poate și trebuie să se extindă și după programul formal prevăzut într-un orar, pentru simplul motiv că învățarea nu se poate limita doar la acel timp și spațiu. Astfel, orice grup care învață sau lucrează online poate fi la fel de bine considerat școală, o școală poate chiar mai bună decât școala formală. Profesorul care lucrează pe Skype cu elevii și pregătește textele pe care le va folosi a doua zi la oră face tot școală, în opinia mea. Trebuie să avem curajul să ne asumăm accepțiuni noi ale conceptului de „școală“ și ale modului în care aceasta funcționează. Școala trebuie să fie o comunitate de practică pentru profesori, iar aceștia trebuie să aibă înțelegeri comune cu privire la ceea ce înseamnă aceasta, asupra rolului ei și a felului în care ar trebui să se desfășoare orele de clasă. De acolo, de la nivelul școlii, trebuie să înțelegem că mersul la școală în fiecare zi și pregătirea lecțiilor după modelul în care am fost pregătiți noi, profesorii, nu mai reprezintă o garanție pentru succesul în viață. Absolut totul în jurul nostru a trecut prin schimbări majore. Nu mai mâncăm la fel ca acum 25 de ani, nu ne mai îmbrăcăm la fel, timpul ni-l petrecem altfel, casele noastre arată altfel, doar școlile par să fi rămas încremenite, undeva, într-un trecut despre care nu ne place să ne amintim. Mai mult, anumite mentalități și preconcepții care ne ierarhizează copiii și succesul lor educațional, în funcție doar de capacitățile lor intelectuale, sunt extrem de periculoase. Nu ierarhizarea e cea mai importantă, ci înțelegerea faptului că fiecare copil poate învăța, în ritmul său, și că fiecare copil trebuie să înregistreze un anumit progres în învățare.
Ințelegerea corectă a conceptelor și a demersurilor esențiale din educație este primul pas al oricărui proces de schimbare în acest domeniu. Nu putem schimba ceva dacă nu am înțeles unde greșim, dacă nu recunoaștem și, mai ales, dacă nu ne asumăm ceea ce facem. Fără îndoială, sunt necesare schimbări sistemice, intervenții la nivel de politici educaționale, dar, dacă nu vom reuși să înțelegem că este nevoie de schimbare, la nivelul fiecărei ore, a modului de predare, a modului în care înțelegem educația, învățarea, școala și copilul, șansele de reușită vor fi mult diminuate. Vom continua să începem reforme pe care nu le finalizăm, să ne rotim bezmetici alți 25 de ani în jurul școlilor lipsite de atractivitate și care distrug creativitatea copiilor, cu profesori lipsiți de motivație și entuziasm care vor transmite copiilor... ceea ce sunt ei la momentul respectiv: oameni neîmpliniți, frustrați și fără perspective în viață. Cred că vremea reformelor a trecut. Este vremea revoluției în educație, iar o revoluție începe întotdeauna de jos. Altfel spus, revoluția în educație trebuie să înceapă de la profesori și de la părinți. Revoluțiile nu așteaptă legislație. Ele apar, spunea Ken Robinson, din ceea ce fac oamenii la nivelul de bază. Educația nu are loc în birourile de la minister sau inspectorate. Educația are loc în fiecare clasă, în școli și este făcută de către profesori la școală și de părinți acasă. Sistemul este format din profesori și schimbarea sistemului se va produce numai dacă se schimbă fiecare profesor! Așadar, startul revoluției în educație se dă în clasă! Cine are curajul să înceapă?
 - Copy.jpg)
Comentarii 15
Mihai Azu - 10-20-2015
Sunteti un exemplu pozitiv si va felicit pentru asta. La mine in oras, directorul liceului nu a putut fi schimbat politic si s-a ales competenta profesionala. Aceasta a putut fi posibil tocmai prin presiunea pe care au facut-o parintii, alaturi de comitetul lor si un ONG. Spun aceasta in contextul celo adaugate mai jos lui Kris
RăspundeLaura - 10-19-2015
V-as invita intr-o zi, 4 ore la o clasa pregatitoare, sa predati lb engleza si apoi sa-mi spuneti daca vi se mai pare lunga perioada de vacanta, sau scurta ziua de lucru. In al doilea rand, materia predata ca clasa reprezinta o patrime din materia de examen de definitivat si o optime din cea pentru gradul doi. Un profesor poate fi foarte bun la clasa si totusi sa nu promoveze examenele de grade didactice - si sa nu va imaginati ca sunt vreun profesor debutant speriat de aceste grade, sunt titulara si am gradul I, deci am trecut prin toate. In al treilea rand, nu mai asteptati ca scoala sa va educe copiii. Educatia bunului simt se invata acasa, la scoala vin pentru informatii si cultura generala. Este adevarat ca trebuie sa le fie transmise intr-un mod cat mai placut si accesibil, dar atat. Nu am facut academia de politie, deci nu sunt politistul clasei si nici bodyguardul elevilor. Comportamentul elevilor nu ar trebui sa fie problema scolii ci a parintilor, doar ei i-au educat, nu noi. Deci, aveti dreptate in aceasta privinta, sunt ceea ce le aratati dvs sa fie.
RăspundeBate Gabriela - 10-19-2015
Poate sunt naiva,poate nu cunosc situatii concrete care sa ma contrazica,dar sigur sunt director,am trecut prin concursuri pentru functia de director,nu am culoare politica,iar la Brasov politicul nu are nicio legatura cu functia!Generalizarile nu sunt intotdeauna valabile,stimati colegi,cu tot respectul!
RăspundeMihaiAzu - 10-16-2015
Rezultatela de la definitivat ne spun ca sunt si astfel de profesori. Unii vor parasi sistemul in mod voluntar, altii obligati. Dar cu cei care raman va trebui sa facem pasul inainte, chiar daca nu avem increderea necesara. Faptul ca aratam cu degetul si ne indignam nu va conduce la indreptarea starii de fapt. Dar daca ne intereseaza domeniul.numai implicarea personala si dezinteresata poate aduce o schimbare. Implicarea fami;iei nu trebuie limitata la sedintele cu parintii, ci poate fi transformata in parteneriat.Parintii pot avea propuneri care sa suplineasca lipsa de tehnica de invatare sau de interes a profesorului. Dar acesta va primi initiativa ca un sprijin si nu ca o palma. Vor fi parteneri in derularea unor programe in perioada "scoala altfel"sau "after scool". Si daca nu mai avem copii la scoala implicarea se continua normal prin parteneriatul cu un ONG. Este mult mai productiv daca plecam de la intelegerea ca nu profesorul este cauza ci victima sistemului.Activitatile dezinteresate devin in timp o presiune constanta asupra directorilor dar si a inspectorilor numiti politic.Trebuie sa credem ca noi putem schimba ceva.
Răspundeflorica moldovanu - 10-11-2015
este un studiu excelent al scolii romanesti din prezent;cei care vor sa devina profesori ar trebui selectati si pregatiti inca din facultate;apoi directorii n-ar mai trebui sa fie numiti politic si ar trebui sa aiba o arie de actiune mai larga;apoi ,salarizarea ar trebui sa fie corespunzatoare.
RăspundeLiviu Drugus - 10-11-2015
Reformele, ca È™i revoluÈ›iile, îndeosebi la noi, nu pot veni decât de sus. Pledoaria doamnei Romaniuc pentru autotransformarea în bine a profesorilor este utopie 100%. Schimbarea gândirii politice a conducătorilor noÈ™tri este cvasiimposibilă la noi. Un guvern de penali condus de plagiatori È™i hoÈ›i nu poate, sub nicio formă, să lanseze programe de instaurare a meritocraÈ›iei în educaÈ›ia din România. Frâna este chiar la guvernanÈ›i: o populaÈ›ie idiotizată, analfabetă funcÈ›ional (cei mai analfabeÈ›i din Europa spune ceva, nu?) este mană cerească pentru guvernarea incompetenÈ›ilor, a corupÈ›ilor (corupÈ›ia de la POSDRU ar trebui investigată mai adânc...). Cu o lozincă de felul â€mândru că sunt român†(scrisă de È™mecheri pentru idioÈ›i) se adună votur, nu glumăi! Deci TOP DOWN REFORM este singura care ar putea schimba ceva. Ce ar trebui să facă un minister cu devărat interesat de soarta educaÈ›iei? Să impună standarde foarte exigente la capitolul de formare a viitorilor (È™i actualilor) profesori. Doar după ce vom avea pus la punct un asemenea sistem se poate vorbi despre creÈ™terea salariilor învățătorilor È™i profesorilor. Măsura populistă a guvernului Ponta de a face salarii uriaÈ™e în educaÈ›ie aplicată la un corpus profesoral mai mult incompetent decât competent este generatoare, cel mult, de corupÈ›ie suplimentară: vor creÈ™te È™păgile pentru rămânerea în învățământ. Sunt de acord că profesorul care lucrează cu copiii/ tinerii trebuie nu doar să toarne informaÈ›ii È™i apoi să verifice memorarea (mai ales acum, în era internetului), ci să formeze È™i să încurajeze cunoaÈ™terea elevului/ studentului. Era o butadă care spunea că, într-adevăr un profesor de matematică trebuie să cunoască multă matematică, dar în primul rând trebuie să-l cunoască pe Gigel care urmează să cunoască È™i să iubească gândirea matematică. Domna Romaniuc pare a sprijini această modalitate de predare, dara dacă sistemul, condus politic, nu încurajează asta - totul este în zadar. Ministerul are prima responsabilitate de a crea cadrul necesar promovării meritocratice. Fără acest cadru, totul rămâne în seama a doi-trei pasionaÈ›i de predare adevărată. â€Startul revoluÈ›iei în educaÈ›ieâ€, ca să folosesc sintagma utilizată È™i de autoarea articolului NU se dă în clasa de elevi, ci în clasa politică românească, putredă de corupÈ›ie, parvenitiusm, plagiarism, mimetism È™i mult pupincurism partinic.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-09-2015
Ce reforma vrei sa faci cu profesori care iau note MEDIOCRE la definitivat ? Sunt slabi la specialitati, sunt slabi la pedagogie, slabi la metodica; fara pic de charisma, fara pic intuitie psihologica, aproape nepasatori. Neputinciosi, insulta adesea elevii. Sparg in capul elevului nemultumirea ca sunt " prost platiti" ...dar nu aduna cat concediu au intr-un an. La ce ora se incheie ziua lor de munca ? Au lucrari de corectat ? Hait ! Se pregatesc pentru lectii ? O gluma mincinoasa ! Nu dati vina pe copii ...ei sunt ceea ce le aratam noi sa fie. Tigania din Romania, prostitutia mediatica, fac din copii victime - ale noastre, ale adultilor iar Scolile si-au abandonat copiii, tineretul.
RăspundeKris - 10-08-2015
In Romania anului 1990 ca si in Romania anului 2015 nu se vrea o reforma a invatamantului ci doar perpetuarea unor practici si metode invechite de transmitere a unor cunostinte. Cine trebuie sa faca propuna si sa faca reforme provin din acelasi sistem si nu vor fi niciodata in stare sa-si depasesca conditia. Solutia e simpla, analizezi 2-3, hai 5 sisteme educationale din Europa iei un model si-l transpui integral in Romania. Il bati in cuie pentru 20 de ani! Sistemul de invatamant actual inseamna 5-7 ore de curs, 5-6 ore de invatat acasa, un ghiozdan de 8 kg, la sfasitul caruia nimeni nu-ti garanteaza ceva in viata. Se invata atata matematica si romana, cu forta, fara ca aceste cunostinte sa vina intr-un mod placut incat se invata pentru examen, evaluare nu pentru reusita in viata Cunostintele necesare reusitei in viata sunt atat de multe si intr-o atat de mare schimbare incat e o aberatie sa crezi ca scoala te va invata tot...scoala trebuie sa dea samanta s-o plantezi... In alta ordine de idei, sistemul de invatamant ar trebuie sa fie ca un triunghi echilateral, pe de o parte scoala, pe alta parte parintii si pe alta parte elevul, insa atata timp cat la ora actuala invatamantul e lipsit de transparenta...parintii nu au acces in scoli decat la sedinta cu parintii unde se stabileste „fondurile†datorate, iar apoi se barfeste prin ore ...„ a venit prostul sau nebunul de parinte sa intrebe de ...†in fata elevilor fara nici o jena! O alta problema, in paralel cu procesul de invatamant ar trebui realizat profilul psihologic al elevului asa cum se facea in perioada interbelica, profil care impreuna cu bagajul de cunostinte sa-i directioneze alegerile viitoare..
RăspundeLidia Baroi - 10-07-2015
In mod gresit credeti ca titularizarea apara pe cei "cu tot felul de scranteli la cap". In fapt, o legislatie facuta de incompetenti ii apara pe cei fara de merit, pentru ca legislatia scolara permite sanctiuni foarte usoare. Ideea contractelor de munca pe 5 ani cu proiecte si analiza de realizare a proiectelor ...- si evaluarea cine s-o faca? directorii numiti politic? Glumiti? In invatamant e mai valoroasa continuitatea (principiiilor, criteriilor) decat mereu schimbari fara continut.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-07-2015
Chestia aia de la Iasi n-are putin iz penal ?
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-07-2015
Nici nu am citit articolul, fiindca sunt sigur ca-i plin de baliverne. La firu ierbii, prin scoli, e jale ...atat in ceea ce priveste profesorii, cat si elevii. Am vazut subiecte de BAC la mate ..cerinte medii ; vazut la romana, idem ... si sa fie mare performanta ca-ti iei BAC-ul ? Pai ce sa spunem despre vremea cand doi pe loc la o facultate era o concurenta slaba ? Am observat manualele de mate ... le gasesc foarte bune dar numai in mana unor profesori inteligenti, care pot discerne foarte bine...care stiu clar ce-i aia conexiune inversa. Si-apoi, trebuie sa recunoastem, nu toti tinerii sunt dornici sa stea cu cartea in brate, zilnic. Apele se cer separate. Funeriu a avut perfecta dreptate cand a propus ca la 16 ani un tanar sa decida ce-si doreste mai departe ...iar instructia scolara a unui copil sa inceapa din frageda copilarie, pentru a putea porni din timp pe un drum sau altu. Orice batran intelept, la sat ...iti poate zice daca un copil " e usor la minte " - vorba din popor, dara-mi-te ditamai cadru didactic !
Răspundeservus - 10-07-2015
Stimata Doamna fiind un modest manager- antreprenor nu m-am incurcat in deslusirea conceptelordvs. foarte complicat si fara rezultat! SOLUTIA FFF SIMPLA: DESFIINTAREA TITULARIZARII- un om angajat pe viata produce ceea ce produce invatamintul nostru. Sa ai un angajat lenes incompetent hot, cu tot felul de scrinteli la cap( pina la pedofili) si sa nu poti sa-i desfaci contractul de munca...curat comunism!!! Contracte de munca pe 5ani cu proiecte si analiza de realizare a proiectelor!
Răspundejulius001 - 10-07-2015
..o colectie de vorbe de claca si lozinci in limbaj de lemn..nu ridica nicicum nivelul revistei 22...ca model de stil si continut recomandam autoarei "o educatie romaneasca pentru generatiile viitoare" de Constantin Lomaca pe contributors...cu creionul in mana, stimabilo!
Răspundeprofesoru - 10-06-2015
O caut pe doamna pe Net si aflu ca a fost inspector general al ISJ Iasi si consilier judetean. Felicitari si la mai mare. Gasesc si un articol: "Pe culmile nesimtirii: Liliana Romaniuc, sotul si ginerele, JUPANII MILIOANELOR POSDRU din invatamant". E clar.// In invatamant se castiga bani si pozitii de autoritate repatand papagaliceste discursul preluat din surse occidenale despre elevii care sunt ca niste bureti avizi da cunostinte si deprinderi si despre profesorii care nu reusesc sa se ridice la nivelul cerintelor elevilor. Profesorii sunt pusi in defensiva de personaje in genul d-nei Romaniuc, aflate in functii de conducere, deoarece elevii au evident carente si vina li se atribuie in exclusivitate profesorilor.// Acelora care sunt de buna credinta, dar ar fi tentati sa-i dea dreptate doamnei (de fapt discursului politically correct pe care il reproduce), le recomand cu caldura sa predea un semestru intr-un liceu tehnologic, sa vada calitatea multora din "buretii care absorb totul".
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-06-2015
Cunosc un copil care a fost facut pilaf de corpul de profesori de la liceul de muzica din Timisoara " Ioan Vidu " ! Doua semestre media 5 la purtare, pentru un copil care nu iesea cu nimic in afara mediei de comportament, dar, care ...in schimb, avea deja rezultate remarcabile la instrument ! PILAF ! Nevoit sa fie transferat ! Asta dupa ce a fost sesizat si Inspectoratul Scolar Timis ! Deci, STIMATA DOAMNA ...BLA BLA BLA BLA ... gargara curata !
Răspunde