Statul Republica Moldova și pseudo-stataliștii din stânga Prutului

Subiectul statalității și patriotismului continuă să provoace discordie în societatea moldoveană. Discuțiile pe acest subiect duc, de cele mai multe ori, într-o direcție greșită.

Maia Sandu 26.04.2017

De același autor

 

 

Statul nu înseamnă doar o alegere geopolitică, ci existența unor instituții puternice și eficiente. Doar asemenea instituții, și nu un partid politic sau altul, pot asigura parcursul european al țării. În acest sens, statul Republica Moldova abia urmează a fi construit. Un stat pentru oameni, nu pentru clanurile mafiote. Un stat ai cărui cetățeni să-și poată face alegerea în libertate, potrivit convingerilor și aspirațiilor lor.

 

Dilema statalității moldovenești

 

În Republica Moldova această temă a provocat mereu discuții aprinse. Încă de la declararea Independenţei s-au profilat două curente privind natura statului: unul care insistă că statalitatea Republicii Moldova este pusă în pericol de unioniști și altul care califică orice discuție despre necesitatea consolidării statului drept o diversiune inspirată de Kremlin.

Între timp, elitele politice de la Chișinău exploatează din plin această situație. Ele folosesc artificial conflictul „identitar” din societate, pentru a dezbina şi distrage atenția opiniei publice de la adevăratele probleme ale statului, subminând în continuare instituțiile acestuia și subordonându-le propriilor interese. Elitele politice actuale nu au nici coloratură ideologică propriu-zisă (socialiştii lui Dodon, PSRM, sunt un partid clerical şi adepţi ai proprietăţii private, democraţii lui Plahotniuc, PDM, sunt un partid autoritar, anti-democratic) şi nici preferinţe geopolitice principiale, doar conjuncturale (democraţii au început ascensiunea ca partid pro-rus, Dodon se declara pro-european până în momentul în care Voronin a intrat în dizgraţia lui Putin). Până și cei mai convinși adepți ai teoriei conspirației înțeleg că actuala guvernare, compusă din democrați și socialiști, folosește tema statalității exclusiv pentru a se menține la putere și pentru a controla resursele şi fluxurile financiare. Iar pentru a ajunge acolo au nevoie de control total asupra instituţiilor statului.

Lupta politică în absența instituțiilor independente este o păcăleală. În lipsa acestora, regulile de joc pot fi schimbate la nesfârșit în beneficiul celor de la guvernare, deoarece nu are cine să asigure respectarea lor. Asta fac astăzi Vladimir Plahotniuc și Partidul Democrat schimbând regulile pentru a se menține la putere și slăbind statul. Același lucru îl face Dodon și Partidul Socialiștilor, în mod evident jucând de partea democraților, pentru a se înfrupta și ei din sistemul corupt, sistem cu care au promis, în campania prezidențială din toamnă, să lupte.

Ambele partide folosesc tema geopolitică și cooperează eficient, chiar dacă, de ochii lumii, se mai ceartă. Lui Dodon îi convine de minune să aibă Partidul Democrat în calitate de concurent politic - un partid corupt, detestat de oameni și care pretinde că promovează agenda de integrare europeană a Republicii Moldova, discreditând această agendă. De cealaltă parte, Plahotniuc, după ce l-a ajutat pe Dodon să obțină funcția de Președinte, se prezintă ca singurul capabil să oprească invazia rușilor în Moldova, făcând aluzie la faptul că îl controlează pe Dodon. Nici unul dintre aceste două partide nu își dorește să aibă concurenți politici care să le strice jocul geopolitic și care să pună accentul pe construcția statului și mai ales a statului de drept.

Ultimul exemplu în acest sens este tentativa de schimbare a sistemului electoral (în uninominal sau mixt), pe care ambele partide le promovează cu insistență. În condiţiile Republicii Moldova, schimbarea sistemului electoral nu înseamnă altceva decât lărgirea spațiului de manevră pentru fraudarea alegerilor, convenabilă doar acestor partide, PDM și PSRM. Atunci când toate instituțiile – judecătoriile, mass-media, organele de drept, administrația publică locală, comisiile electorale - sunt controlate de un grup restrâns de oameni, alegerile nu mai sunt libere și oamenii nu mai pot schimba puterea pe cale democratică. În acest fel va fi distrusă una dintre ultimele instituții democratice.

Statalitatea nu înseamnă doar o alegere geopolitică a Republicii Moldova. Statul înseamnă o administrație publică eficientă la toate nivelurile, menită să protejeze interesele tuturor cetățenilor. Statul înseamnă totalitatea instituțiilor publice care asigură dezvoltarea societății. De modul cum funcţionează aceste instituții depinde progresul societăţii şi prosperitatea sa. Statul mai înseamnă și totalitatea regulilor nescrise pentru funcționarii publici care conduc sau care activează în aceste instituții. Iar una dintre regulile de bază ar fi ca instituțiile publice să nu fie utilizate în scopuri personale, așa cum se întâmplă astăzi.

Desigur, sabotarea procesului de construcție a statului nu a început de ieri. În cei 25 de ani de independență, statalitatea și instituțiile publice în Republica Moldova au fost instrumente de stoarcere a profitului pentru mulți politicieni. Iar faptul că instituțiile de stat servesc interese private sau de grup, nu pe cele publice, nici nu mai surprinde pe nimeni. Nu e de mirare că încrederea oamenilor în instituțiile statului nu trece de 5-6%. Suntem în pragul dispariției statului în accepţiunea lui modernă, în pragul transformării lui într-un fel de creatură odioasă, la cheremul unor grupuri de interese ilegitime.

Activitatea ministerelor și agențiilor și, mai ales, al întreprinderilor de stat, este organizată astfel încât să asigure profituri ilegale celor care le controlează. În aceste condiții businessul este nevoit să funcționeze după alte reguli decât cele normale și legale. În loc să producă valoare adăugată, să sporească productivitatea și să asigure creștere economică, mediul de afaceri satisface nevoile funcționarilor corupți, deci ale elitelor de pradă. Din această cauză crește volumul economiei subterane, care alimentează profituri ilegale. Estimările moderate arată că mărimea acesteia este de peste două miliarde de dolari americani anual, adică un sfert din PIB-ul Republicii Moldova. Dacă această economie subterană ar fi scoasă la suprafață, bugetul fondului de asigurări sociale, de exemplu, ar crește cu 50%, oferind o soluție temporară pentru una dintre cele mai grave probleme ale țării – cea a insuficienței resurselor pentru plata pensiilor. Importul și distribuirea resurselor energetice, telecomunicațiile, importul produselor alimentare și a medicamentelor – din toate aceste domenii se extrag profituri enorme, iar toate datoriile acumulate de pe urma proastei administrări se pun în cârca statului.

Între timp, situaţia majorităţii populaţiei este din ce în ce mai grea, iar decalajul tot mai mare dintre cei săraci şi cei bogaţi (elitele de pradă) devine o ameninţare pentru statalitatea Republicii Moldova şi o potenţială sursă de criză în plan regional. Deoarece cauza principală a acestei de stări lucruri este clasa politică coruptă, ea trebuie schimbată urgent.

 

Statul și interesul național

 

Putem reabilita statul doar prin asigurarea independenței și funcționalității instituțiilor, iar asta începe de la oameni. Trebuie să eliminăm din sistem oamenii care și-au făcut averi furând de la stat în perioada tranziției, iar acum și-au cumpărat un loc în politică pentru a-și proteja și înmulți aceste averi. Trebuie să aducem la putere și în instituțiile publice alți oameni, altfel de oameni. Oameni pentru care statul înseamnă promovarea interesului public și care judecă în termenii managementului contemporan. Trebuie să asigurăm deschidere pentru a atrage în funcții publice moldovenii plecați din țară, care au studii seriose și experiență de muncă în medii competitive. Trebuie să promovăm oameni după merite, nu după mărimea buzunarului sau după apartenența de partid. Pe perioada mandatului meu de la Ministerul Educației m-am convins că oamenii onești, plasaţi în funcţii cheie, pot sparge orice sistem corupt, oricât de puternic ar fi acesta.

Schimbarea trebuie să înceapă cu sistemul judecătoresc și Procuratura, ca să nu existe îndoieli că sistemul corupt va fi distrus și lucrurile vor funcționa altfel. După care trebuie să urmeze organele fiscale, pentru a scoate economia din umbră, pentru a crea condiții egale de activitate și pentru a asigura venituri la buget necesare dezvoltării țării. Următoarele domenii care vor avea nevoie de atenție imediată sunt educația, sănătatea, protecția socială.

Moldova este o țară mică în care se poate face ordine relativ repede. În materie de consolidare a independenței și de creștere a eficienței instituțiilor statului, pentru a nu merge prea departe, ne putem inspira, de pildă, din experiența României și a Georgiei. Sprijinul Uniunii Europene poate fi determinant în acest sens, deoarece poate grăbi semnificativ procesul de construcție a instituțiilor.

Evident că o astfel de abordare, care ar consolida întreaga societate, indiferent de preferințele politice ale oamenilor, reprezintă o amenințare pentru sistemul corupt, și pentru cele două partide care își împart astăzi puterea la Chișinău. Aceste forțe politice sunt interesate ca societatea să rămână divizată, de aceea incită în continuare spiritele, fără să le pese că o asemenea politică iresponsabilă ar putea conduce la declanșarea unui conflict intern de proporţii. Tensiunea în societatea moldoveană atinge cote critice.

Fără îndoială, situația geopolitică are implicații enorme asupra Republicii Moldova și nu trebuie ignorată. Vestul vrea să ajute Republica Moldova să nu cadă sub influența Rusiei. Cum poate fi asigurat acest deziderat în mod sustenabil? Acest obiectiv poate fi atins doar prin crearea și consolidarea instituțiilor și a unui stat funcțional, exact așa cum se întâmplă în România.

Partidul Democrat promite păstrarea parcursului proeuropean al Republicii Moldova și declară în discuții neoficiale că „îl controlează” pe Dodon. Ambele afirmații trebuie tratate cu o doză de scepticism. În primul rând, Partidul Democrat a încercat din răsputeri să intre în grațiile Moscovei în 2009, 2010, 2011, 2013, 2014, și va face asta și în viitor. În al doilea rând, Partidul Democrat poate sa piardă în fața lui Dodon, pentru că e dificil, chiar imposibil, sa te menții la putere cu un rating de 4%. Oamenii sunt gata să se implice pentru a proteja un vis, un proiect comun, dar e greu să-ți imaginezi că se vor mobiliza pentru a susține Partidul Democrat. 

De aici rezultă un lucru simplu: în lipsa instituțiilor de stat credibile și puternice, Partidul Democrat nu poate fi o „soluție” pentru parcursul european, pentru că nu reușește să devină un promotor credibil al transformării proeuropene. Dacă punem semnul de egalitate dintre Partidul Democrat și evoluția europeană a Republicii Moldova, pe cea din urmă o vom pierde cu siguranță, și vom face din Republica Moldova o zona de instabilitate regională, cu grave consecințe pentru toate țările din regiune. 

Republica Moldova trebuie să se reinventeze ca stat european. Nu de „statalitatea” prorusească a lui Dodon avem nevoie în Republica Moldova, nici de statul capturat al lui Plahotniuc, ci de statul de drept construit după model românesc și occidental. Pentru a realiza aceste obiective este nevoie de consolidarea societăţii şi venirea la putere a unei guvernări responsabile, în interesul tuturor cetăţenilor.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22