De același autor
PSD pregătește modificarea, în regim de urgență, a tuturor legilor din domeniul siguranței naționale, 15 în total. O mișcare anunțată de Liviu Dragnea la începutul anului și readusă în discuție publică la Congresul PSD, din martie, când vreo 4.000 de membri de partid i-au declarat pe-o singură voce susținerea, ovaționându-l și consfințindu-i controlul nu doar în partid – unde a rămas președinte, secondat de un eșalon obedient –, ci și în parlament, și în guvern, unde deține controlul printr-o altă garnitură de oameni supuși, deci are cale liberă spre aproape orice decizie, indiferent de aberațiile pe care le-ar consfinți sau de derapajele la care ar expune.
Cum lui Liviu Dragnea i-au rămas nesubordonate serviciile secrete, pare că se lucrează intens la scoaterea lor din subordinea preşedinţiei și, în general, la vidarea de conținut a prerogativelor constituționale ale șefului statului, inclusiv ale celor pe politică externă. Aceasta ar fi explicația pentru modificarea în regim de urgență a legilor siguranței naționale, un pachet de legi consistent, de o importanță majoră pentru apărarea țării. Un proces care a debutat sub auspicii de rău augur, care accentuează temerile că la mijloc nu e grija inițiatorilor față de modernizarea legilor, nici prevenirea unor derapaje viitoare, ci intenția de a le pune sub controlul politic al d-lui Dragnea: o grabă suspectă, opacitate, lipsă de expertiză a celor care dirijează întregul proces de legiferare și lipsa consultărilor cu specialiști.
Pentru ca lucrurile să fie sub control a fost înființată și o comisie specială pentru modificarea legilor siguranței naționale – care nu face decât să dubleze atribuțiile comisiilor permanente de profil – încredințată unui apropiat al liderului PSD, Claudiu Manda, care a fost numit, din acest motiv, și șef al comisiei de control al SRI, calitate în care obține orice informații dorește - el sau altcineva. Decizia înființării acestei comisii, care va hotârî, pe termen lung, soarta întregii arhitecturi de securitate a statului, cu implicații inclusiv în raport cu partenerii strategici ai țării, nici măcar nu a fost adusă la cunoștința șefului statului, care e președintele CSAT, adică autoritatea învestită de Constituţie să organizeze şi să coordoneze unitar activităţile ce privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională. În plus, de la prima ședință a comisiei, presei i-a fost interzis accesul. Și multe se anunță la fel, d-l Manda spunând că acestea vor fi publice „de regulă“.
Ridică mari semne de întrebare și competența membrilor acestei comisii și, implicit, a președintelui acesteia. La bază, Claudiu Manda este expert contabil, fiind absolvent de Științe Economice. Că a trecut și pe la Colegiul Național de Apărare și Colegiul Național de Informații – unde a urmat, probabil, cursuri de două-trei luni, dacă le-a urmat cu seriozitate, nu după modelul lui Eugen Teodorovici – nu sunt detalii care să îi certifice o minimă pregătire pentru a se aventura în legiferarea domeniului securității naționale, nici în coordonarea unei acțiuni de o asemenea anvergură. Cu toate acestea, lipsesc, până în momentul de față, consultările cu experți, cu reprezentanți ai instituțiilor cu atribuții pe linie de securitate națională. Simulând, însă, dialogul și interesul față de propuneri venite din partea instituțiilor cu atribuții pe segmentul de securitate, în 26 aprilie conducerea comisiei a anunțat că le-a cerut propuneri și argumente, ce trebuie să ajungă la comisie „și în scris“, nu doar electronic, în decurs de două săptămâni. Un termen mult prea scurt pentru o analiză temeinică, pentru consultări și pentru redactarea unor propuneri care să îmbunătățească, nu să deterioreze legile existente.
În paralel cu această modificare heirupistă a legilor siguranței naționale dorită de liderul PSD, Călin Popescu Tăriceanu plusează și, invocând necesitatea apărării drepturilor cetățenilor, readuce și el în discuție publică o mai veche obsesie: înființarea Autorității Naționale de Interceptări, pe care o vrea instituție cu „competență unică și exclusivă“ pe tot ceea ce ține de interceptări ale comunicațiilor (de la supraveghere la interceptare, înregistrare, ascultare, verificare primară și transmiterea de date și informații de interes pentru securitatea națională, pe linie de terorism, criminalitate organizată și corupție), pe echipamente, pe arhive și, „pentru buna desfășurare a activității“, pe spații. Iar toată activitatea ar urma să fie coordonată de un om ales de parlament (adică, de majoritatea PSD-ALDE), pe șase ani (timp în care d-lui Tăriceanu i-ar putea fi asigurat un control informal asupra butoanelor și dacă, după alegerile din 2020, se va forma o altă majoritate, care va exclude ALDE și îl va lăsa fără a doua funcție în stat).
Punerea serviciilor de informații sub controlul unui om avid de putere absolută, care dă semne că e dispus să pună țara pe drumul autocrației – ajutat de alții care s-au remarcat, în ultimii ani, adică de la tentativa de lovitură de stat din 2012, printr-o serie de acțiuni împotriva statului de drept –, aduce a joc iresponsabil al unei găști politice cu securitatea națională.
