De același autor
Partidele extremiste, antioccidentale, ajutate de o propagandă rusă agresivă, ar putea ajunge și în puterea executivă, nu doar în cea legislativă, cum sunt acum, și în Parlamentul European.
În 2024 vom avea patru rânduri de alegeri (europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale) care vin în urma unei perioade în care s-au acumulat frustrări și spaime colective, când populația a fost și este bombardată cu mesaje care instigă la ură și fel de fel de forme de violență la adresa partidelor guvernamentale, la adresa Occidentului, a politicilor și valorilor acestuia, cu mesaje populiste care promit luna de pe cer, dar care nu au, de fapt, nicio posibilitate să fie transpuse în realitate. Multe sunt fie distribuite de propaganda rusă, fie livrate de aceasta și preluată de agenți de influență ai Rusiei sau de proști utili cauzei.
PSD (28,7%), PNL (18,9%), urmat la foarte mică distanță de AUR (18,6%) și USR (14,6%) – așa arată, conform ultimului sondaj de opinie, realizat de Inscop în luna octombrie, intenția de vot a românilor. Sondaj care mai arată că UDMR ar trece la limită pragul electoral, că PMP, Forța Dreptei, Reper, Pro România nu ar intra în Parlament, în schimb ar intra un alt partid extremist, cu opțiuni pro-ruse indubitabile, SOS-ul Dianei Șoșoacă.
Iar pentru alegerile prezidențiale, așa cum ni se arată tabloul politic acum, vom avea de ales cel mai probabil între candidatul PSD și exponentul extremiștilor ultranaționaliști, antioccidentali. România a mai trecut printr-un episod asemănător în anul 2000, când în turul al doilea al prezidențialelor a avut de ales între Ion Iliescu – PSD și extremistul Corneliu Vadim Tudor – PRM. Doar că atunci România încă făcea eforturi să convingă pe plan internațional să fie acceptată în NATO și UE, pe când acum voci de pe culoarul extremist și-ar dori scoaterea țării din cele două structuri.
Chiar dacă în aparență sunt pe poziții adverse, AUR și SOS-ul Dianei Șoșoacă – ajunsă în Parlament, în 2020, pe listele AUR – nu se exclud, se completează, fiind unite prin aceleași fire ideologice ale căror rădăcini sunt în ultranaționalismul fetid, funest, în antioccidentalismul visceral al PRM-ului lui Vadim Tudor. Spiritul vadimist – asumat oficial chiar de șefii celor două partide, AUR și SOS – era elogiat, în urmă cu câțiva ani, de oficiosul Kremlinului, Sputnik, care îl numea pe Vadim Tudor drept politicianul care ar fi putut „salva” România – desigur, o „salvare” din fața parteneriatului strategic cu SUA, a intrării în NATO, a aderării la UE și, în general, din fața relațiilor cu „decadentul” Occident –, dar cum Vadim nu mai era atunci în viață, propaganda rusă scria că spiritul lui trebuie să renască pentru a scoate România „din chingile Occidentului”. Și, iată, a renăscut, întruchipat în AUR și SOS. Pozițiile lor comune s-au văzut în cazul pandemiei, în cazul războiului din Ucraina, cu subteme de genul Chilia, dotarea cu armament a Ucrainei, sprijinul acordat refugiaților ucraineni, în cazul zisului suveranism, în cazul politicilor europene, când și unii, și alții livrează mesaje care coincid cu linia propagandei rusești.
Procentele din sondajele actuale pot cunoaște fluctuații, dar nu majore, până la alegeri. Ceea ce este cert e că, în 2024, la urne vor fi două tipuri de voturi: fie rațional (nu un vot de blam, dat prin ricoșeu, unui partid sau unui politician care ne-a dezamăgit) pentru oricare dintre partidele pro-europene, pro-occidentale, fie unul irațional dat extremiștilor, indiferent de numele partidului sau de alianța în care se vor afla, care va echivala cu un act de sinucidere colectivă, publică. Suntem deja pe un butoi cu pulbere. Avem războaie (unul în imediata apropiere, în Ucraina, unul mai îndepărtat, în Israel, care se poate însă extinde și a cărui extindere chiar este încurajată de actori statali precum Rusia, Iran, Coreea de Nord, care luptă pe toate fronturile împotriva Occidentului și fundamentelor lumii libere, în încercarea de a schimba ordinea globală, de a reașeza lumea pe alte temelii care nu au nimic de-a face cu democrațiile liberale). În 2024, cu alegeri aflate sub spectrul războiului hibrid dus de Rusia, ține de noi să alegem dacă aprindem fitilul, permițându-le extremiștilor să ajungă la putere. Un partid democratic, cu toate minusurile lui (așa cum imperfectă, dar corijibilă este însăși democrația) reprezintă o alternativă incomparabil mai bună decât un partid extremist. Pe care, odată ce ajunge în mod democratic la putere, nu știi când sau dacă îl mai poți înlătura de acolo. //
Articol publicat și pe putereacincea.ro
