Despre Orientul Mijlociu în America Republicană

Mihai Patru 01.10.2015

De același autor

Cursa electorală pentru președinția SUA a debutat de ceva vreme și dincolo de controversa cu care se confruntă democrata Hillary Clinton din cauza folosirii adresei personale de email în interes de serviciu în perioada în care a condus instituția din Foggy Bottom, competiția din tabăra republicană este de departe cel mai urmărit spectacol al momentului. Și cum ar putea fi altfel când Donald Trump conduce în sondaje, dar probabil și în numărul de apariții TV pentru că nu este chestiune, oricât de măruntă, asupra căreia The Donald să nu își dea cu părerea dimineață de dimineață.

 

Până de curând temele de politică externă nu au fost în centrul atenției pentru candidații republicani, accentul fiind pus pe chestiunile domestice, inclusiv aspectul fizic al contracandidaților, mai precis fața acestora (Trump vs. Fiorina). Faptul că aceștia sunt într-o cursă contracronometru în ceea ce privește îmbogățirea cunoștințelor de politică externă nu este un secret. Cu toate acestea, niciunul nu se poate abține – chiar cu riscul de a fi luat peste picior în emisiunile de satiră – atunci când sunt rugați să comenteze chestiuni legate de situația din Orientul Mijlociu.

 

Donald Trump, un permanent furnizor de materiale pe cât de amuzante, pe atât de îngrijorătoare considerând succesul de care se bucură pentru moment candidatura sa, a dat vina pe realizatorul unei emisiuni radio la care participa pentru că nu a putut face diferența dintre kurzi și brigada Al-Quds din cadrul Gărzilor Revoluționare iraniene. ”Nume arab, după nume arab și oricum sunt puțini oameni care le știu” a fost explicația lui Trump. În fond, confuzia generată de limba arabă nu-l face mai puțin eligibil pentru funcția de președinte al SUA având în vedere că George W. Bush a intrat în cultura populară pentru gafe de acest tip.

 

Dezbaterea televizată organizată de CNN în septembrie le-a dat candidaților republicani posibilitatea de a demonstra cât de devotați sunt față de parteneriatul americano-israelian. Dacă Carly Fiorina susține că în prima zi în Biroul Oval de la Casa Albă îl va suna pe „bunul prieten Bibi Netanyahu”, Jeb Bush are în plan dotarea Israelului cu „cele mai sofisticate arme” în timp ce Ted Cruz plănuiește mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, iar fostul guvernator Mike Huckabee țintește spre crearea unei lumi mai sigure pentru SUA, Israel și alți aliați. Maniera fermă prin care candidații republicani vor revitalizarea unui „angajament care a fost alterat de administrația actuală”, după cum susține Jeb Bush, trebuie înțeleasă și prin prisma faptului că organizațiile și donatori pro-israelieni reprezintă o sursă de finanțare greu de neglijat. Indiferent că este vorba de cele 4 milioane USD pe care Coaliția Republicană Israeliană le-a cheltuit în 2012 pentru publicarea sau transmiterea de anunțuri împotriva realegerii lui Barack Obama (conform Washington Post) sau triplarea donațiilor pentru actuala candidatură a senatorului Lindsey Graham (conform New York Times), suportul financiar al acestora este vital într-o cursă electorală extrem de costisitoare.

 

Dacă relația cu Israelul beneficiază de suportul necondiționat al candidaților republicani, semnarea acordului cu Iranului reprezintă în viziunea senatorului Ted Cruz „cea mai mare amenințare din acest moment la adresa securității SUA”, drept pentru care prima zi de mandat va fi dedicată blocării implementării acordului. Ironiile stârnite de această idee chiar în cadrul taberei republicane nu l-au descurajat nici pe Mike Huckabee care susține că acordul nu trebuie onorat sub nicio formă. Dincolo de explicații tehnice, incomplete de cele mai multe ori, pe care republicanii le anunță zgomotos în discursuri, motivațiile pentru această viziune sunt simple: acordul este „prost” și „catastrofic”, anunță lacunar Trump și Cruz, iar John Kasich că „nimeni nu are încredere în Iran”.

 

Campania electorală republicană s-a remarcat până acum doar printr-o abordare simplistă și lipsa unui plan concret atunci când vine vorba de chestiuni de politică externă, în special cele privind Orientul Mijlociu. Este greu de crezut că statele arabe moderate devin mai cooperante, în special în lupta împotriva terorismului, dacă li se spune că SUA va fi independentă energetic după cum susține neurochirurgului Ben Carson, unul dintre cei 13 candidați republicani rămași în cursă pentru moment, sau că supărarea senatorului Rand Paul pe Arabia Saudită și ideea acestuia de înarmare a grupărilor kurde vor ajuta lupta împotriva Statului Islamic sau la înlăturarea liderului sirian.

 

Pentru moment electoratul republican nu pare a fi deranjat de lipsa unei viziuni clare din partea candidaților în ceea ce privește politica externă. În 2016 însă, candidatul unic republican pentru Casa Albă s-ar putea confrunta în cursa electorală cu fostul secretar de stat Hillary Clinton, politica externă americană devenind fără îndoială punct central al discuțiilor.  

 

Mihai Pătru este resident fellow la Centrul pentru Relații Transatlantice, Universitatea Johns Hopkins/SAIS, și cercetător nerezident în cadrul Institutului Diplomatic Român.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22