De același autor
Scrisoarea transmisă de James Comey, directorul FBI, către Congresul SUA, vinerea trecută, a tulburat masiv lumea politică americană. În sine, textul nu spune mare lucru. Se precizează faptul că FBI a aflat despre existența unor e-mail-uri care „par pertinente“ din perspectiva investigației anterioare și în urma căreia candidata democrată la preşedinţie, Hillary Clinton, fusese disculpată. Deocamdată, nimic din ce s-a prezentat nu schimbă concluzia din vară. Scrisoarea îi anunță pe congressmeni că FBI verifică „dacă acestea conțin informații clasificate“ și rolul lor în investigația globală. Totodată, se spune că orice verdict este prematur: „nu putem încă evalua dacă acest material este sau nu semnificativ și nu știm cât timp ne va lua să încheiem“ evaluarea. Desigur, rămân o mulțime de necunoscute, de incertitudini. Dar ce contează faptele, când emoția și etichetele sunt materia primă care domină sezonul electoral?
După cum observa Charles Krauthammer, „operăm într-un univers paralel unde geometria este noneuclidiană, faptele nu contează, iar istoria și logica au dispărut“. Imediat, concluzia extrasă de Trump din scrisoarea lui Comey este că „scandalul este mai mare decât Watergate“ și că „dovezile sunt, după cum îmi imaginez, atât de copleșitoare, pentru că nu ar fi făcut asta dacă nu erau copleșitoare“. Pentru Trump-judecătorul, sentința este clară: „o acțiune criminală deliberată și intenționată“. De remarcat cum Trump construiește propria narațiune, amplificând faptele și acreditând un „adevăr“ cu geometrie variabilă care i se potrivește mănușă (el a promovat constant o campanie construită pe sloganul Lock Her Up!). Anterior, când ceea ce venea din establishment intra în coliziune cu versiunea sa, era imediat ridiculizat. Să ne amintim cum în timpul dezbaterilor a respins concluzia a 17 agenții de intelligence americane care arătau o implicare rusă în alegerile americane, spunând că serviciile se înșală.
Sunt mulți observatori care interpretează gestul directorului FBI ca fiind unul eminamente politic, de interferență directă în procesul electoral american, într-un moment în care votaseră deja 22 de milioane de cetățeni. Suspiciunea este alimentată și de informația că „elementele“ nou apărute sunt de fapt cunoscute de câteva săptămâni. Nu e lipsit de interes și detaliul că unele publicații conservatoare citau cu o săptămână în urmă o declarație făcută de Julian Assange, de la WikiLeaks („Hillary is done“). Ceea ce ar putea marca încă o premieră, aceea în care Moscova ar putea influența decisiv procesul electoral în cea mai importantă democrație liberă din lume!
„De pe vremea lui J. Edgar Hoover nu a mai existat un director FBI care să se poziționeze ca un jucător în sfera politică“, constata de exemplu reputatul comentator Fareed Zakaria, gazda emisiunii Global Public Square de la CNN. Și asta deși normele în vigoare spun altceva (de aici, recomandarea Departamentului de Justiție către FBI de a nu transmite scrisoarea). În general, nu este dezirabilă divulgarea unor măsuri de anchetare cu 60 de zile înainte de alegeri, de „teama subminării procesului politic“, a influențării alegerilor, în special pe fondul imposibilității probării eventualelor suspiciuni, spun doi foști adjuncți ai procurorului general.
Pentru Trump și republicani, noile dezvoltări pot avea un efect de resetare a campaniei. Dar sunt toate acestea suficiente pentru a întoarce rezultatul războiului? Noua controversă poate toca mărunt avantajul de care se bucură Hillary Clinton. Este, cu siguranță, o gură nesperată de oxigen pentru Trump. După cele trei bătălii câștigate tactic de Clinton, Trump ieșise destul de șifonat, popularitatea lui fiind în declin pe fondul comentariilor antisexiste sau al celor canalizate împotriva minorităților, sondajele fiindu-i net favorabile candidatei democrate. Dar scrisoarea de la FBI poate să oprească căderea în sondaje, reenergizându-i pe republicanii care ar fi rămas departe de urna de vot. După cum i-ar putea convinge pe independenții care ar fi optat pentru Hillary să-și reconsidere votul și să stea acasă. Site-ul FiveThirtyEight a revizuit șansele candidatei democrate de a câștiga alegerile de la 87,3% la finalul celor 3 dezbateri la 77,3% la începutul acestei săptămâni. Distanța dintre candidați se îngustează. Mișcarea FBI, care a tulburat imediat piețele financiare și a diminuat cursul dolarului, oferă o excelentă muniție campaniei lui Trump, a cărei strategie pe final este aceea de a-i bombarda cu mesaje negative pe votanții mai ezitanți ai lui Hillary Clinton, precum aripa Bernie Sanders, pentru a-i descuraja să vină la vot.
Ne aflăm în fața unor întrebări care vor marca întreaga dezbatere în săptămâna care a rămas până la alegeri. Unele, de pildă, aceea dacă decizia FBI a venit independent sau ca urmare a unor presiuni ale republicanilor, nu vor primi, foarte probabil, răspuns în acest interval. Poate, niciodată. Altele se vor lămuri însă pe 8 noiembrie. De pildă, ce va conta mai mult în balanța deciziei pentru alegătorii „vulnerabili“ ai d-nei Clinton, acuzele lui Trump sau victimizarea acesteia, sentimentul că avem de a face cu o manevră subterană a republicanilor?
