Binomul Xi-Kim și viitorul dosarului nuclear coreean

China și Coreea de Nord par să-și coordoneze îndeaproape mișcările înaintea întâlnirii dintre Kim Jong-un și Donald Trump.

Octavian Manea 03.04.2018
SHARE 1

 

Vizita efectuată de Kim Jong-un săptămâna trecută la Beijing și întâlnirea cu Xi Jinping au surprins o lume întreagă. Este prima călătorie făcută de șeful regimului nord-coreean în afara țării de la moștenirea puterii. Mulți observatori au interpretat întreaga coregrafie ca pe un gest care exprimă încrederea în capacitatea personală de a controla evoluțiile interne din Coreea de Nord (în definitiv, și-a consolidat puterea în etape prin eliminarea potențialilor rivali, dar și a pesonajelor apropiate Chinei din anturajul său). Cel mai probabil însă motivul principal are legătură cu mult așteptatele negocieri dintre Kim Jong-un și președintele sud-coreean Moon (de la finalul lunii) și ulterior cu președintele american Trump (în mai). Era ocazia ideală pentru ca Beijingul și Phenianul să-și coordoneze pozițiile, arătând lumii că se află pe aceeași lungime de undă strategică. Astfel, una dintre declarațiile lui Kim Jong-un, atent pescuite de Xinhua (agenția oficială de presă a Beijingului), pare să dea tonul viitoarelor summit-uri bilaterale: „problema denuclearizării peninsulei coreene poate fi rezolvată dacă Statele Unite și Coreea de Sud răspund eforturilor noastre cu bunăvoință, creează o atmosferă de pace și stabilitate, în timp ce adoptă măsuri progresive și simultane pentru realizarea păcii“.

 

Acum, cea mai frecventă întrebare a specialiștilor este ce înțelege Kim Jong-un prin denuclearizarea peninsulei? Chestiunea este într-un fel percepută la Phenian și cu totul altfel la Washington. Pentru Administrația Trump, standardul este acela al unei renunțări „complete, verificabile și ireversibile“ la armele nucleare, în cuvintele lui Mike Pompeo, proaspăt nominalizat ca șef al diplomației americane, după un an petrecut în fruntea CIA. De partea cealaltă, Phenianul a urmărit în mod tradițional extragerea Sudului din orbita Washingtonului, inclusiv prin decuplarea alianței dintre Coreea de Sud și Statele Unite. Probabil, Kim Jong-un simte că are un spațiu de manevră suplimentar pe fondul scepticismului pe care Trump îl arată față de alianțe, încercând să dea lovitura decisivă relației dintre America și Coreea de Sud. Și asta cu atât mai mult, cu cât un gând părea să circule prin Casa Albă în prima jumătate a anului trecut, când Steve Bannon vorbea despre perspectiva în care SUA ar putea contempla un acord în care Nordul și-ar îngheța eforturile de dezvoltare a arsenalului nuclear, iar la schimb America și-ar retrage forțele militare din peninsulă. Este un deziderat care convine de minune Beijingului și este activ încurajat de acesta.

 

Mai există o necunoscută care ar putea afecta semnificativ calculele Phenianului - unda de șoc pe care o poate provoca o eventuală denunțare și retragere a Statelor Unite din acordul cu Iranul. Pe de o parte, noua garnitură de decidenți din jurul lui Trump înclină spre denunțarea tratatului cadru, spre satisfacția publicului țintă al președintelui, bifând astfel una dintre promisiunile sale electorale de căpătâi. În același timp, având în vedere stadiul avansat al programului nuclear nord-coreean, este foarte posibil ca în negocierea cu Kim Jong-un, Trump să obțină termeni net inferiori acordului negociat de Kerry cu Iranul. Într-un astfel de context, Trump ar fi forțat să explice de ce deal-ul său este mai bun și de ce abandonarea celui iranian este justificată.

 

Întregul balet se întâmplă pe fondul unor ample reașezări în interiorul Administrației Trump. Poate cea mai importantă variabilă din perspectiva dosarului nuclear nord-coreean este înlocuirea generalului H.R. McMaster cu John Bolton în poziția de consilier al președintelui pe probleme de securitate națională. Sugestiv este faptul că, în urmă cu câteva săptămâni, acesta pleda în The Wall Street Journal pentru lovituri preemptive împotriva regimului nord-coreean. Bolton gândește în termeni maximali, sugerând că opțiunea pe care o are Kim Jong-un este cea a Libiei lui Gaddafi, predarea întregului arsenal nuclear Statelor Unite. El ignoră însă tocmai lecțiile pe care regimul nord-coreean le-a învățat pe parcursul deceniului post-9/11, din exemplele Irakului și cel al Libiei. În cuvintele lui Eric Edelman, un fost înalt oficial al Pentagonului, efectul colateral a fost un mesaj de tipul: „dacă nu ai arme nucleare te vom invada; dar dacă renunți la programul de înarmare nucleară doar te vom bombarda“. Este greu de crezut că regimul nord-coreean va renunța de bună voie la garanția supremă a supraviețuirii sale. Poate este dispus la concesii de etapă (precum înghețarea programului balistic și a testelor intercontinentale), dar este puțin probabil să meargă prea departe într-un astfel de demers. Cu atât mai mult, cu cât unul dintre ideologii Administrației Bush privind „axa răului“ și un cunoscut promotor al „schimbărilor de regim“ devine o forță gravitațională a Administrației Trump. Cealaltă modalitate de a rezolva dosarul nuclear pe care Bolton o vede posibilă este „reunificarea peninsulei“ pentru că „regimul nord-coreean este sursa problemei, iar aceasta va dispărea doar în momentul în care regimul însuși dispare“. Este exact tipul de discurs care în optica Phenianului arată nevoia conservării arsenalului nuclear.

Comentarii 1

Ioan Vlad Nicolau - 04-06-2018

Da! Numai ca binomul de care vorbiti in titlul articolului dumneavoastra, binomul cu doua necunoscute, este de fapt un polinom cu mai multe necunoscute. Iar una din asa zisele necunoscute din binomul dumneavoastra care s-ar vrea fabuloasa, misterioasa si extrem periculoasa, este cunoscuta foarte bine si cotata ca cifra de valoare 0. Aceasta asa zis necunoscuta, din binomul de care vorbiti, este de fapt bine cunoscuta tuturor factorilor politici mondiali, incepind de la un anumit nivel de importanta-n sus, este si mai bine cunoscuta serviciilor de spionaj si contra spionaj internationale incepind cu CIA, MI6, Baro2, FSB, Mosad, si terminind cu celelalte servicii mai mari sau mai mici a le lumii noastre actuale, care cunosc chestiunea la toate etajele si nivelele si nu numai asaaa superficial, ci foarte amanuntit. Ca sa nu mai vorbim de directiile marilor cotidiene a le presei internationale, pentru care ilustra necunoscuta pe care marii mahari de la etjul cel mai de sus o cunosc foarte bine, dar pe care din interese politice si ratiuni superioare, o lasa sa scape-n presa discret, cit se poate de discret, uneori numai aluziv si teribil de trunchiat. De multe ori necunoscuta asta care preocupa o lume, este exagerata, alte ori, mai rar, diminuata si aburita asa de tare, ca cititorul are senzatia ca nici nu mai exista, asa cum este situatia in prezent. Dar asta nu insemneaza ca ea intr-adevar nu mai exista, ci exista sau nu, in functie de cum cere momentul politic si ratiunile de stat ce detin rolurile principale in momentul de fata pe scena politica mondiala. Este vorba de marea necunoscuta Coreea de Nord si satrapul ei Kim Jong Un. Ea este marea necunoscuta pe care de fapt o cunoaste ca pe un secret al lui Polichinelle toata lumea de fapt si a carei valoare este 0 Dar secretul asta il stiu si oamenii obisnuiti, oamenii cit de cit informati, cu un nivel si posibilitate de gindire usor peste nivelul mediu, oamenii care se ostenesc macar un pic sa gindeasca si sa afle. Nu din presa, radio si televiziune ca astea-s mijloace de dezinformare nu de informare, dar colateral, din observatii a le lumii in care ne aflam, din documentare care mai scapa uneori cenzurii, din presa straina si din trecerea prin filtrul mintii proprii a faptelor, evenimentelor si lucrurilor care se petrec in jurul nostru in fiecare zi, in fiecare ceas. Acest 0 este impins in fata si dat drept necunoscuta cind el de fapt n-ar trebui sa existe nici in binomul pomenit de dumneavoastra si nici intr-un alt teoretic polinom, propus de egal cine-n lumea noastra, fiindca el are valoarea 0. Are valoarea zero fiindca este numai o marioneta manipulata de rusi si chineji care-l dau de mare bau-bau si mare putere nucleara mondiala, cind el este un rupt in cur, iar tara lui, o gioarsa in ultimul hal de inapoiere, economica. Una dintre cele mai inapoiate economic tari din lume! Dar ca sa poata fi prezentat drept mare Bau Bau rusii, si chinejii pompeaza-n Corea de Nord miliarde. Si nu numai bani, d-ale gurii si a le imbracamintii ci masiv armament. Iar in ultima vreme armament nuclear, chipurile de Coreea de Nord dezvoltat si adus la un maxim tehnologic la care inafara Statelor Unite numai rusii si chinejii au ajuns si asta in niste decenii, nu de azi pe miine. Ultimele din secolul XX si primul dintr-al XXI-lea. Dupa niste decenii si dupa eforturi economice si tehnologice uriase, pe care nu orice tarisoara nenorocita le-ar putea face. Pai atunci cum? Toata lumea afirma si nu numai ca afirma, dar si stie precis ca aceasta mizerabila tara cu un micut gras si galben criminal in fruntea ei se afla-n prag de faliment, ca este tinuta in viata din toate punctele de vedere si deabea deabea, de catre cei doi colosi comunisti ramasi dupa prabusirea catastrofalei facaturi sociale construita si rezultata dupa o revolutie criminala si o teorie absurda, colosi care la rindul lor au supravietuit numai si numai fiindca dupa ce au dat faliment cu teoria lor cu tot, renuntind definitiv si complect la absurditatea teoretica care-i bagase-n hirdaul comunist, s-au racordat de mila de sila si numai oarecum la mersul normal al lumii, s-au salvat, dar pastrind partial si puternic modificata lozinca zdrentuita a celor patru, ca drum conducator in viitor. Ei bine, absurda, mizerabila intrata deja in faliment Coree de Nord, cu toate ca nu-i capabila sa produca nici macar petlite si decoratii de tabla pentru soldatii si ofiterii armatei proprii, ca nu exporta nimic, fiindca nu produce nimic si n-a fost , nu este si nu va fi capabila niciodata sa produca ceva, aceasta tara a carei populatie a fost adusa de catre conducatorii ei in situatia sa moara de foame, dar.....ce sa vezi? Este astazi prezentata de catre cei doi sustinatori ai ei inafara oricarei ratiuni, ca o tara de sorginte comunista incremenita-n peisajul bolsevic din Rusia al anilor 1917 care cu toate astea, chipurile ar fi in stare sa construiasca armament atomic, rachete care sa-l transporte, tot echipamentul electronic necesar pentru a le dirija precis catre tinte aflate la zeci de mii de kilometri departare, ba chiar au specialisti in materie care sa le conceapa, produca si foloseasca la posibilitatile mileniului III. Intr-un cuvint, ca ar putea poseda tehnologie proprie de ultimul racnet si precizie ne mai auzita, dezvoltata in numai citiva ani din nimic, din pamint, din iarba verde. Si asta incearca propaganda ruseasca sa induca-n mintea populatiilor lumii, sa le convinga si sa o dea drept adevar! Nu ca ea, Rusia, este aceea care plaseaza surplusul de armament atomic intr-o tara straina, insotit de personal tehnic capabil sa-l foloseasca si sa-l decalanseze. Nu! Nu la ordinele micutului si grasutului maimutoi, ci la ordinul lui Putin, cu acordul actualului Mao. Exista vreun idiot in lumea asta care sa creada asemenea gogorite, oricit s-ar eforta mediile, atit cele a le Moscovei cit si asa zis a le noastre, sa ne aiureasca? Da! Sigur ca exista si nu putini. Multi! Foarte multi! Si atunci? Pai atunci trebuie neaparat sa admitem ca daca stam cu totii, sau nu chiar toti, dar cei cu un mod de gindire si judecata sub nivelul de inteligenta medie, cu gurile cascate ca sa prindem din zbor chioftelele si gogosile care zboara aruncate-n vint, de catre colosala masinarie de propaganda ruseasca, care-i culmea culmilor, sustinuta de mijloacele de informatie nu numai a le masinariei proprii, dar chiar si de cele asa zis neutre, asa zis a le noastre, medii de informare socotite ca fiind serioase, atunci insemneaza ca suntem victime nu neaparat a le acestei masinarii, dar victime a le propriilor noastre neputinti de a judeca corect, a gindi rational! Mai pe romineste zis, a le propriei noastre prostii! Din pacate fenomenul numit prostie devine din ce in ce mai dominant in lumea-ntreaga si parca si mai accelerat in lumea pe care noi o tinem de civilizata, educata, inteligenta, in lumea noastra care se ratatineaza, se zbirceste se sufoca sub puterea prostiei coplesitoare din jur, intocmai asa cum materia se aglomereaza se stringe-n jurul ei insasi, se micsoreaza volumetric pina la punctul de explozie, sub influenta fortei gravitationale. Sa fie o modalitate de a extermina o lume gresit proiectata, care nu mai poate ajunge punctul evolutional si drumul catre un tel dinainte propus de catre Marea Ratiune si atunci trebuie sa piara pentru a face loc unei alteia mai buna? Mai rationala? Mai apta pentru a-l ajunge? Asa cum a fost potopul si mai inaintea lui alt fel de catastrofe care au distrus alte lumi si alte civilizatii anterioare care-si gresisera misiunea? Sa fie Marea Ratiune incapabila de a creea o lume ideala? Nu stiu, dar.... Cineva poate ca stie. Cred si sper eu sa stie. Trebuie sa stie!? Probabil ca atunci cind marele intuneric va cadea, vom vedea, Vorba unui poet d-al nostru. Revenind la oile noastre, ca mai sus de rangul de ciobani se pare ca nu putem ajunge, articolul dumneavoastra lasa impresia ca si dumneavoastra ca si multi altii, din asa zisa presa libera, credeti cu adevarat ca micuta maimutica ar reprezenta ceva in binomul cu necunoscute, ca ar putea participa ca factor important, ba chiar decisiv, dupa propaganda ruso chineza, la niste aranjamente, conventii si permutari a le polinomului mondial impunind lumii vointa lui personala si ca odata venit in China, ar participa la un sfat al fostei lumi comuniste ca factor egal cu celelalte reziduuri pseudocomuniste si post comuniste pentru a vedea de destinele lumii viitoare, cind el in toate binoamele, trinoamele, polinoamele reale, teoretice sau imaginare, este cunoscuta cifra 0? El este venit la ordinele sefului statului Chinez pe cale de a deveni noul Mao, pentru a primi ordine si indicatii, tot asa cum vreun ministru de tip Cioara, Draghici, sau secretarul de partid al sectorului II din Bucuresti, venea pe vremuri in iepoca, la CC sa ia ordine de la Ceausescu. Si bine-nteles este venit acolo nu din initiativa si vointa proprie ci la ordin, pentru a putea fi prezentat naivilor drept pericolul mondial numarul unu, bau baul principal pe care marele Mao II d-abea d-abea il tine-n lant ca sa nu sara la jugulara lumii! Putin cealalta necunoscuta, a ramas pe undeva in hatisurile calculelor matematice comunisto- banditesti mai prin vest, sa tulbure in continuare lesinata, caliia limonada europeana si tulburea, fierbintea, clocotitoarea, ciorba siriana pe cale de a da in foc, ciorba in care sunt amestecati inca doi dictatori si in vis stapini ai lumii. Unul care s-ar vrea sultan si altul care daca n-ar fi popa turcesc, s-ar vrea Sahul Persiei. Domnule Manea imi vine greu sa cred ca dumneavoastra luati gogoritele propagandei rusesti si chineze de bune si mi-ar parea rau. Dar si mai rau mi-ar parea sa constat ca la fel ca mine nu credeti o iota si totusi publicati in sensul vrut de banditeasca, perversa, propaganda ruso chineza! Eu va citesc cu atentie in continuare!

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22