De același autor
Candidații antisistem puri se află în scădere, în timp ce „candidații hibrizi“, capabili să joace deopotrivă cartea establishmentului și a celor dezamăgiți, se află în ascensiune în vederea alegerilor prezidenţiale din SUA.
A doua mare dezbatere republicană a sezonului a restructurat clasamentul candidaților la prezidenţialele din SUA. Astfel, 52% dintre republicanii care au privit dezbaterea au considerat-o pe Carly Fiorina drept marea câștigătoare, în timp ce Donald Trump a fost nominalizat drept perdantul serii de către 31%. Performanța fostului CEO al HP s-a reflectat imediat în clasamentul general, unde Fiorina trece pe locul al doilea (cu 15%), o creștere de 12 procente față de un sondaj similar realizat în urmă cu o lună. Deși încă se află pe primul loc, Donald Trump a intrat într-o tendință descendentă, bucurându-se de susținerea a 24% dintre republicani, o scădere cu 8 procente. Pe locul al treilea se află Ben Carson cu 14%, dar în scădere cu 4 procente față de luna precedentă. Pe locul al patrulea a trecut cel de-al doilea câștigător al dezbaterii, senatorul de Florida, Marco Rubio, cu 11%, acesta aflându-se într-o tendință ascendentă cu 8 procente.
Deocamdată, podiumul preferințelor este ocupat de outsideri, de candidați fără experiență politică în sens convențional, aparent nedeformați de cultura partidelor tradiționale și care propun platforme anti-statu-quo. Nu este tocmai profilul tipic al politicianului de profesie. Probabil această realitate reflectă un anumit sentiment de neîncredere în politicieni și chiar o furie antisistem prezentă la firul ierbii pe care Trump, Carson, Fiorina și chiar Rubio încearcă să o mobilizeze. De altfel, este foarte posibil ca „alegătorii republicani din 2016 să fie un pic asemenea celor care au votat Tea Party în 2009 și 2010“, după cum remarca The Economist.
Trump rămâne omul spectacol, candidatul one man show pentru care nu există limite sau tabuuri. Totul este contestabil. Atacul la McCain – „e un erou de război pentru că a fost capturat. Mie îmi plac oamenii care nu au fost prinși“ – rămâne memorabil. Ca de altfel și misoginismul grețos afișat față de Fiorina. Trump se împotmoleşte atunci când nu mai este în elementul său, când este împins dincolo de coordonatele discursului generic și al gesturilor teatrale. Odată intrat în miezul specific al problemelor, mai ales cele de politică externă, se vede cât e de nepregătit. Și o și recunoaște: „Nu stau în Senat, sunt un om de afaceri care face tranzacții“. La fel pare să abordeze și politica externă. Tranzacțional, în stilul Ialtei (dupa cum remarca David Ignatius). „Cred că mă voi înțelege cu Putin... și vom avea o lume mai stabilă.“. Sau despre războiul civil din Siria: „să îi lăsăm să se lupte între ei și vom aduna rămășitele“. De cealaltă parte, fostul CEO al HP a arătat că este un debater redutabil, cu un discurs ferm, incisiv, demonstrând că este capabilă să reziste și să învingă spectacolul marca Trump. Sigur, retoric punctează decisiv, însă creativitatea propunerilor lasă de dorit. Ea spune că va refuza să discute cu Putin, va reconstrui Flota a 6-a din Mediterana, va suplimenta cu câteva mii numărul soldaților americani din Germania, va reconstrui programul de apărare antirachetă din Polonia și va desfășura exerciții militare agresive în statele baltice. Toate aceste măsuri îl vor face pe „Vladimir Putin să înțeleagă mesajul“, spune Carly Fiorina. Dar propunerile sale nu schimbă prea mult direcția politicilor de apărare ale Administrației Obama. Cel puțin două dintre elementele considerate de Fiorina noi sunt în curs de implementare (scutul și exercițiile). Iar suplimentarea ar fi, desigur, importantă, însă care va fi mesajul pentru Putin? Că o Administrație Fiorina pregătește un pivot spre Vechea Europă, mergând pe o consolidare a aliniamentului din vremea Războiului Rece? Obama vorbește acum de o prezență în regim rotațional pe flancul estic. Rămâne de văzut cum va performa și de acum încolo în dezbateri. Una dintre vulnerabilitățile sale majore rămâne aceea că mandatul său la conducerea HP este departe de a fi fost unul strălucit. Sub leadership-ul său, valoarea companiei a scăzut cu 55%. Deocamdată, este avantajată de imaginea de outsider, de om de afaceri care nu a deținut o funcție publică. În același timp, este un outsider profund atipic. Țintește mai degrabă atât publicul dezamăgit de actuala garnitură de reprezentanți republicani, cât și electoratul republican mainstream. „Pare puțin deplasat să o vedem pe Fiorina ca fiind parte din categoria insurgenților. Dacă ești CEO-ul unei companii majore precum HP, ești parte din establishment. Asta dacă nu ești o ciudată. Și dacă mai și candidezi pentru Senat din partea republicanilor în 2010, atunci ești parte și din establishmentul politic“, crede Nate Silver.
De departe cel mai articulat pe dimensiunea de politică externă a fost senatorul Marco Rubio. Vede dezangajarea strategică drept păcatul major al doctrinei Obama „lăsând sistemul internațional la mila unor agresori feroce“: „acțiunile Rusiei sunt emblematice pentru o tendință globală extinsă. De la Strâmtoarea Hormuz la Marea Chinei de Sud, state autoritare amenință tot mai mult frontierele recunoscute și apele internaționale pentru intimidarea vecinilor“. El este dispus să restaureze capitalul de descurajare al alianțelor SUA, inclusiv prin staționarea de forțe americane de luptă în Estul Europei. Cu alte cuvinte, un pivot veritabil cu dinți pe flancul estic al NATO.