Senatul îl forțează pe Trump să recunoască interferența rusă

Atacul asupra democrației americane desfășurat în timpul ciclului electoral de anul trecut este o realitate incontestabilă pentru senatorii americani. Mai mult, vedem chiar un consens bipartizan.

Octavian Manea 20.06.2017

De același autor

 

Audierea fostului director FBI, James Comey, de acum două săptămâni, încă rezonează puternic pe colina Capitoliului. Nici măcar audierea procurorului general Jeff Sessions nu a reușit să zdruncine convingerea că „rușii au intervenit în alegerile din 2016. Au făcut-o premeditat, folosind mijloace tehnice copleșitoare. A fost o campanie de măsuri active coordonată de la cel mai înalt nivel al guvernului“, după cum spunea Comey. Este o evaluare coroborată și asumată de întreaga comunitate de informații americană (NSA, FBI, CIA), nu cruciada unui singur serviciu. „Acest lucru s-a întâmplat. Este cât se poate de nefals“, a fost mesajul lui Comey. Administrația, oricât de incomod ar fi pentru președinte, nu poate să ignore la nesfârșit diagnosticul. În cele din urmă, nu rezultatul alegerilor este contestat aici. Miza dezbaterii este cu totul alta - aceea a securizării unui proces democratic devenit tot mai vulnerabil la interferența externă. „Vorbim despre un guvern străin care prin mijloace tehnice de intruziune și alte metode a încercat să influențeze tiparele noastre de gândire, modul în care votăm și acționăm. Iar asta este o mare problemă, pe care trebuie să o recunoaștem. Nu este despre republicani sau democrați. Ținta lor este America. Ei cred că marele nostru experiment este o amenințare pentru ei. Și vor încerca să îl păteze și să îl denigreze cât mai mult cu putință“, spune Comey.

 

Or, de săptămâna trecută, concluzia fostului director al FBI nu mai este doar a lui, a comunității de informații, ci a fost însușită de întreg Senatul american. Printr-un vot covârșitor de 97 la 2 (inițial actul normativ era gândit împotriva Iranului), senatorii americani au reafirmat susținerea pentru tot pachetul de sancțiuni creionat în timpul lui Obama cu scopul de a pedepsi agresiunea rusă asupra Ucrainei. Prin codificarea legislativă, Senatul optează pentru o măsură preventivă în cazul în care Trump ar dori ridicarea unilaterală a sancțiunilor impuse Moscovei în speța ucraineană. Sunt prevăzute o serie de condiționalități care vor îngreuna demersul de relaxare a sancțiunilor. Mai mult însă, Senatul îi cere președintelui să activeze sancțiuni suplimentare împotriva Moscovei tocmai pentru interferența în alegerile de anul trecut. Sunt țintite ramuri gravitaționale ale economiei ruse - sectorul petrolier, tranzacțiile cu intermediarii care reprezintă interesele structurilor militarizate ale Federației Ruse (servicii secrete sau armată). Totodată, sunt sancționați actorii care investesc cel puțin 10 milioane de dolari în privatizarea sectorului de stat de pe urma cărora beneficiază oficiali ai guvernului rus sau apropiații lor. Sunt blocate activele sau le sunt revocate vizele persoanelor care în numele Guvernului Federației Ruse atacă securitatea cibernetică a oricărei persoane sau guvern democratic. Iar orice eventuală exceptare de la noul pachet de sancțiuni decisă de administrația Trump trebuie să demonstreze că este în interesul național al Statelor Unite sau să arate explicit o schimbare de fond a comportamentului Moscovei, fie prin diminuarea intereferenței în afacerile interne americane sau prin respectarea acordului de la Minsk (în cazul măsurilor destinate să pedepsească agresiunea din Ucraina). În general noile sancțiuni simbolizează nevoia de a-i transmite lui Putin un mesaj limpede, acela că “nu vom tolera atacurile asupra democrației noastre. Nu există o amenințare mai mare împotriva libertăților noastre ca atacurile asupra capacității noastre de a alege, liberi de orice interferență externă”, remarca senatorul John McCain în pledoaria sa de susținere a legislației punitive.

 

Iar pentru a răspunde eforturilor subversive ale Rusiei de fragmentare a solidarității europene (mai ales prin finantarea de partide politice și grupări care promovează discursul xenofob și iliberal), noua legislație a decis alocarea a 250 de milioane de dolari pentru protejarea statelor vulnerabile la atacuri cibernetice și la războiul informațional; fondurile vor fi folosite si pentru a susține lupta împotriva corupției, consolidarea statului de drept, precum și întărirea capacității societătii civile, a presei și a organizațiilor non-guvernamentale de a lupta împotriva propagandei ruse.

 

Dar oare va accepta Trump coordonatele trasate de Senat sau va forța îndulcirea și diluarea lor în Camera Reprezentanților? Va fi un veritabil moment al adevărului.

 

Poate și mai important este amendamentul depus de senatorul Lindsey Graham în corpul aceluiași proiect de lege, menit să transmită un semnal suplimentar și lipsit de ambiguitate Moscovei. Amendamentul reafirmă tradiționalul raison d’être al NATO, principiul apărării colective înscris în Tratatul Atlanticului de Nord, conform căruia un atac împotriva unui stat membru este un atac impotriva tuturor. Se recunoaște rolul jucat de această clauză în cele aproape 7 decenii de existență, stabilitatea pe care a hrănit-o sub umbrela sa, dar și utilitatea ei operațională imediată în lumea de astăzi: „continuă să ofere o descurajare crucială în fața potențialelor națiuni ostile și organizații teroriste“. Amendamentul lui Graham afirmă că SUA rămân pe deplin dedicate Alianței și obligațiilor consacrate în Articolul 5. Nu este deloc un accident faptul că Senatul american simte nevoia să proiecteze un astfel de mesaj într-un moment de incertitudine internațională față de credibilitatea angajamentelor de apărare colectivă sub Administrația Trump. Este sugestiv și faptul că demersul are loc după campania de “damage control” desfășurată alături de președintele Iohannis în curtea Casei Albe. Omisiunea prezidențială de la Bruxelles, chiar pe fondul memorialului articolului 5, nu a trecut neobservată. S-a resimțit profund în Vechea Europa sau în Extremul Orient. Demersul lui Graham (votat in unanimitate cu 100 la 0) vine în întâmpinarea eforturilor zonei euroatlantiste de a-l convinge pe Trump să-și asume dincolo de conferința de presă, coordonatele NATO.

 

Un lucru este cert. Majoritățile bipartizane coagulate în jurul celor două chestiuni (interferența rusă și articolul 5) anunță o masă critică, un corset imposibil de ignorat.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22