Spre o Uniune Europeană a Apărării

Ordinea internațională bazată pe reguli cre­ată de democrațiile liberale se con­frun­tă cu provocări fără precedent. În același timp, mediul de securitate din vecinătatea UE rămâne extrem de volatil.

În Sud, organizațiile teroriste și criminale proliferează pe măsură ce instabilitatea se răspândește, în mare parte din cauza unor state eșuate sau fragile care generează spa­ții neguvernate. În Est, războiul Rusiei îm­potriva Ucrainei continuă. La fel și ane­xa­rea ilegală a Crimeei. Tacticile hibride - in­clusiv terorismul cibernetic, războiul in­for­mațional sau politicile energetice de tip Nord Stream 2 - nu sunt doar concepute pentru a destabiliza țările Parteneriatului Estic, ci și democrațiile occidentale. Criza migrației la frontierele sudice și sud-es­tice generează provocări dramatice pentru UE și statele membre, inclusiv din pers­pectiva preocupărilor legate de se­cu­ri­tate, și trebuie abordată într-un efort co­lectiv. Amenințările externe și interne de se­cu­ri­tate sunt acum profund inte­rc­o­nec­tate.

Brexit-ul și incertitudinile create de noua administrație americană complică su­pli­men­tar peisajul global al securității. Sun­tem ferm angajați față de comunitatea trans­atlantică a valorilor și intereselor co­mune, care va rămâne cel mai important instrument pentru menținerea securității europene în viitorul apropiat. Con­so­li­da­rea coordonării UE în domeniul securității și apărării nu se va realiza în detrimentul NATO, ci va complementa cooperarea trans­atlantică.

Forțele armate ale statelor membre reu­nesc 1,4 milioane de soldați, mai mult de­cât au SUA. Cheltuielile de apărare ale sta­te­lor membre se ridică la peste 200 de mi­li­arde de euro, însă eficiența acestora este con­siderabil mai scăzută decât în SUA. Lipsa cooperării, a coordonării și siner­gii­lor, dar și duplicările profunde contribuie la cele de mai sus. Prin urmare, asistăm la o risipă a banilor contribuabililor și la o diluare a eforturilor în domeniul apărării comune.

Cetățenii sunt tot mai preocupați de secu­ritate și se uită spre Uniune pentru pro­tec­ție. A venit timpul ca UE să-și asume mai mul­tă responsabilitate pentru propria sa se­curitate.

Progresele Uniunii Europene

UE dispune deja de experți civili de primă clasă și trebuie să aibă capacitatea de a-i desfășura rapid. Ar trebui instituită o for­ță europeană de protecție civilă pentru a reacționa rapid la dezastre, precum și o bri­gadă europeană comună de apărare ci­bernetică pentru a contracara ame­nin­ță­ri­le virtuale tot mai mari pentru infrastruc­tura Europei și a statelor membre.

Adoptarea Strategiei Globale a UE, în iunie 2016, a reprezentat o piatră de te­melie în consolidarea apărării europene.

Salutăm prezentarea Planului de Acțiune pentru Apărarea Europeană de către Co­misia Europeană și prezentarea noului pa­chet de apărare, un mijloc de îmbunătățire a capacităților militare ale statelor mem­bre. Subliniem faptul că, în documentul său de reflecție privind viitorul apărării eu­ropene, Comisia Europeană și un nu­măr tot mai mare de state membre s-au an­gajat să lanseze Uniunea Europeană a Apărării. Este exact ceea ce Grupul PPE so­licită de mult timp.

Eforturile de a lansa Cooperarea Struc­tu­ra­­tă Permanentă (PESCO) merg în di­recția cea bună. PESCO este un mijloc spe­cial de cooperare sporită și eficientă în do­meniul securității și apărării (de exemplu, prin înființarea unui spațiu Schengen militar), reunind statele membre care ar putea să dezvolte în comun capabilități, să investească în proiecte comune sau să creeze formațiuni multinaționale.

Salutăm recenta înființare a Capacității de Planificare și Coordonare Militară ca nucleu al unui cartier general permanent al UE.

Salutăm aprobarea a 42 de inițiative co­mune ale UE-NATO menite să consolideze atât cooperarea și coordonarea între cele do­uă organizații, cât și asigurarea se­cu­ri­tății cetățenilor europeni.

Recunoaștem că statele membre au poziții diferite privind politica de securitate și apă­rare din motive istorice și că există pro­tocoale în tratatele UE în acest sens.

Propunerile Partidului Popular European

Instituțiile UE și statele membre trebuie să-și îndeplinească angajamentele de a întări securitatea cetățenilor noștri. Este important ca statele membre să-și con­so­lideze nivelul de încredere și să pună în aplicare voința politică exprimată în co­mun; UE contribuie la ecuația de se­curitate prin experiența unică în domeniul puterii soft, însă trebuie să-și consolideze în continuare puterea hard.

Statele membre UE trebuie să profite de si­nergia rezultată din intensificarea coo­pe­rării și coordonării în domeniul apărării (în sfera planificării apărării, a cercetării și dezvoltării, a achizițiilor, a consolidării industriei militare).

Instituțiile UE și statele membre trebuie să-și intensifice eforturile privind ela­bo­ra­rea unei politici comune de apărare a Uni­unii (Articolul 42 paragraful (2) din Tratatul UE). Într-un spațiu în care oa­menii, bunurile, serviciile și banii se miș­că liber, securitatea nu poate fi garantată în totalitate de state membre care ac­țio­nează singure. Statele membre ar trebui să planifice împreună, ca unul, și apoi să decidă care este contribuția fiecărui stat în parte. Acest lucru ar trebui să conducă la susținerea autonomiei strategice a Euro­pei și la dezvoltarea unei apărări comune.

Strategia Globală a UE ar trebui să con­ducă la elaborarea unei Carte Albe pe di­mensiunea de securitate și apărare, dar și la definirea unei foi de parcurs cu pași realiști și practici, în vederea instituirii unei Uniuni Europene a Apărării. Această Uniune ar trebui să încurajeze o aliniere mai puternică a culturilor strategice și o înțelegere comună a amenințărilor. Carta Albă trebuie să coreleze gândirea noastră strategică cu dezvoltarea capacităților mi­litare.

UE trebuie să instituie și să consolideze struc­turi și mecanisme care să permită sta­telor membre să coopereze mai strâns în domeniul militar.

Statele UE trebuie să promoveze o bază in­dustrială de apărare competitivă și ino­va­toare. Solicităm lansarea unei Politici Eu­ropene privind Capacitățile și Arma­men­tele. Totodată, propunem structurarea efor­­turilor depuse în vederea stabilirii unor sinergii în domeniul cercetării în apă­rare, al achizițiilor de capacități (de exem­plu, ca­pabilități de monitorizare a spa­țiu­lui, drone, capabilități de apărare ciber­ne­tică, tan­curi de luptă și avioane de vână­toare).

Susținerea autonomiei strategice a Euro­pei, cu alte cuvinte, capacitatea de a acțio­na pe cont propriu atunci când este ne­ce­sar, impune statelor membre să chel­tu­iască mai bine și mai mult împreună în domeniul apărării, în special pe proiectele de achiziții comune.

Având în vedere complexitatea și frag­men­tarea sistemelor informatice pentru con­trolul și securitatea frontierelor, UE ar tre­bui să găsească modalități de îmbunătățire a interconectării și interoperabilității sis­temelor informatice, evitând dublările și suprapunerile.

Trebuie lansate iniţiative de colaborare ca­re să vizeze programele NATO, precum Apă­rarea Balistică a Europei sau Sis­te­mul de Supraveghere și Control al Alian­ței, astfel încât să se asigure o implicare in­dustrială europeană directă în pro­gra­mele NATO, consolidând astfel rolul eu­ro­pean în NATO, dar și autonomia strategică europeană.

Cooperarea Structurată Permanentă a de­venit piatra de temelie a viitoarei Uni­uni a Apărării. Aceasta ar trebui să fie uti­li­zată în vederea coordonării insulelor izo­late de cooperare militară din Europa, dar nu trebuie să fie percepută doar ca un instrument de coordonare a proiectelor.

UE trebuie să elibereze întregul potențial al tratatelor în domeniul securității și apă­rării (clauza de apărare colectivă, în­cre­din­țarea misiunilor CSDP unui grup de state membre, clauza de solidaritate).

Statele membre trebuie să aplice în inte­gra­litatea sa principiul împărțirii res­pon­sa­bilităților privind operațiunile și misiunile CSDP prin intermediul unei finanțări co­mune consolidate, astfel încât statele mem­bre să fie încurajate să contribuie cu forțe și capacități, fără să fie constrânse de limitările lor financiare.

UE trebuie să instituie un Cartier General Civil-Militar Strategic, format pe fundația instituțională deja existentă la nivelul Ser­viciului European de Acțiune Externă (Capacitatea de Planificare și Coordonare Civilă, Capacitatea de Planificare și Co­or­donare Militară, Direcția de Management al Crizelor și Planificare).

UE trebuie să-și intensifice eforturile de furnizor de securitate regională și să de­vină un pilon european puternic al NATO. Protecția Europei va deveni o respon­sa­bilitate reciprocă a UE și a NATO. Trebuie să consolidăm sinergiile dintre UE și NATO, evitând suprapunerile inutile.

East StratCom Task Force trebuie trans­format într-o structură permanentă a UE și să beneficieze de resurse financiare și uma­ne adecvate.

Viitorul securității europene

Apărarea europeană nu mai poate rămâne cea mai slabă verigă a integrării europene. Europenii trebuie să-și ia destinul în pro­priile mâini și să întărească apărarea Euro­pei, mai ales că jumătate dintre cetățenii chestionați în Eurobarometrul din iunie 2016 consideră acțiunea UE insuficientă, iar două treimi dintre aceștia ar dori un an­gajament mai mare al UE prin in­ter­mediul statelor membre în politica de securitate și apărare.

UE nu își mai permite să fie un simplu spec­tator. Dividendele păcii s-au ter­mi­nat. Valorile și interesele noastre sunt con­testate și este timpul să convenim asupra unui nivel mai ridicat de ambiție și să îl punem în practică. UE este unic po­zi­țio­nată pentru a-și asuma un rol activ da­torită diversității instrumentelor sale de po­litică externă, deopotrivă civile și mili­ta­re. Cu toate acestea, pentru a asigura pa­cea, trebuie să fim gata să acționăm rapid, decisiv și cu determinare. Acest lucru va fi cel mai bine realizat în cadrul viitoarei Uniuni Europene a Apărării.

Selecţie şi traducere de OCTAVIAN MANEA